3,587 matches
-
(din , „Lucrurile publice ale Romei”) a fost organizarea de stat a Romei și a teritoriilor sale în perioada cuprinsă între abolirea Regatului Romei (510 î.Hr.) și până la numirea lui Cezar că dictator pe viață în anul 44 î.Hr., sau, mai probabil, până în anul 27 î.Hr., anul în care Senatul român i-a acordat lui Octavian titlul de "Augustus". Orașul Romă este situat pe malurile fluviului Tibru, foarte aproape de coastă de vest a
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
tindea să ajungă tiran, având rolul controlului reciproc din partea participanților la o magistratură egală că prestigiu și putere. Magistrații români se împărțeau în: Din perspectiva prestigiului, existau două categorii de magistrați-curuli: cei care ședeau pe scaunul curul-consulii, pretorii, edilii curul, dictatorii, magister equitum; și necuruli-chestorii, edilii plebei, tribunii plebei. Din punct de vedere al puterii deținute, erau magistrați care dețineau imperium-consulii, pretorii, dictatorii, magister equitum; și cei fără "imperium"-chestorii, censorii, edilii sau tribunii plebei. Imperium reprezenta dreptul de recrutare și
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
în: Din perspectiva prestigiului, existau două categorii de magistrați-curuli: cei care ședeau pe scaunul curul-consulii, pretorii, edilii curul, dictatorii, magister equitum; și necuruli-chestorii, edilii plebei, tribunii plebei. Din punct de vedere al puterii deținute, erau magistrați care dețineau imperium-consulii, pretorii, dictatorii, magister equitum; și cei fără "imperium"-chestorii, censorii, edilii sau tribunii plebei. Imperium reprezenta dreptul de recrutare și comandă militară, atribuții administrative, civile și juridice. Cei care dispuneau de imperium puteau avea drept de arestare a nesupusilor și de "vocațio
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
ieșea pe câmpul de luptă, era întotdeauna sub comanda celor doi consuli, care alternau zilele de comandă. Majoritatea celorlalte funcții erau deținute de mai mult de două persoane; în Republică târzie existau 8 pretori în fiecare an și 20 chestori. Dictatorii erau o excepție a anualității și colegialității, iar cenzorii doar a anualității. În vremuri de urgență militară era ales un singur dictator pentru un termen de 6 luni, pentru a deține singur comandă asupra statului român. În mod regulat, însă
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
de mai mult de două persoane; în Republică târzie existau 8 pretori în fiecare an și 20 chestori. Dictatorii erau o excepție a anualității și colegialității, iar cenzorii doar a anualității. În vremuri de urgență militară era ales un singur dictator pentru un termen de 6 luni, pentru a deține singur comandă asupra statului român. În mod regulat, însă nu anual, erau aleși doi cenzori: la fiecare cinci ani, pentru un mandat de 18 luni. Coloana vertebrală a puterii militare române
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
nume propriu de centurii pedestre, fiind în total 193 de centurii, la care se adăugau o centurie 10 centurii de călăreți și 4 centurii de meșteșugari și instrumentiști. O legiune cuprindea 6000 de soldați, condusă de un consul, pretor ori dictator. Erau înrolate trupe de italici pe post de trupe auxiliare, iar din secolul al III-lea î.Hr., a fost creată o flotă militară. Cetățenii erau înrolați pe Câmpul lui Marte. Fiecare soldați își cumpără echipamentul pe cont propriu. Din anul
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
a măsura aurul, Brennus și-a aruncat sabia pe cantar și a rostit faimoasele cuvinte " Vae Victis !", care se traduce din latină: "Vai de cei învinși !". Senatul apelează la Camillus, aflat în exil la Ardea. Îl numește în funcția de dictator și-i încredințează, odată cu ultimele forțe armate, soarta Romei. Cunoscând tactică galilor, Camillus își adaptează trupele la această, izbește surprinzător și toaca sistematic armata dușmana, reușind să-i alunge pe gali din Latium. La Veii și la Ardea, Camillus a
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
lor. Hannibal a ocolit prudent Romă și s-a instalat în Italia meridionala, purtând tratative cu populațiile antiromane. Nu dispunea de forțe suficiente penteru a ataca Romă, unde între timp, comițiile centuriate l-au desemnat pe Quintus Fabius Maximus că dictator. A refuzat confruntarea decisivă cu forțele militare punice și a dus la un război de uzură, de hărțuire și slăbire progresivă a forțelor lui Hannibal. În Hispania, românii îl înving pe Hasdrubal. S-au ivit divergențe între patricienii care se
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
slăbire progresivă a forțelor lui Hannibal. În Hispania, românii îl înving pe Hasdrubal. S-au ivit divergențe între patricienii care se preocupau de salvarea Romei și plebea care milită pentru cauză Italiei, sperând să obțină noi pământuri.După expirarea mandatului dictatorului, Romă trimite în sud o armată numeroasă. Consulul patrician recomandă prudență, pentru că trupele lui Hannibal erau obosite și înfometate, dar plebea insistă pentru un atac masiv. În Apulia, în Bătălia de la Cannae, pe 2 august 216 î.Hr., consulii Lucius Aemilius
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
aflate sub Carbo nu au oferit prea multa rezistență și acesta a fost înlăturat cu rapiditate, Sulla preluând controlul asupra Romei folosindu-se de propria să armata, nu precum Marius, care folosise o forță voluntară. Sulla s-a proclamat rapid dictator al Romei. Deși mandatul dura tehnic doar șase luni, Sulla l-a deținut timp de doi ani, folosindu-și armata pentru a menține puterea. Sulla dorea să dea timpul înapoi în vremurile de înainte de Gaius Gracchus. A curbat puterea adunărilor
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
unii care se aflau pur și simplu în calea lor sau aveau bogate proprietăți. Mii de aristocrați români au fost uciși în proscrierile care au avut loc în următorii doi ani, pana cand Sulla s-a retras din postura de dictator în 79 î.Hr., murind la nici măcar un an mai tarziu. Deși Republică Română a mai durat oficial încă cincizeci de ani, lupta dintre Marius și Sulla încetase adevărată libertate politică în Romă, aducând forță în procesul politic. Armatele erau acum
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
o dată în anul următor, însă de data aceasta a fost înfrânt și mai convingător. Atunci, alături de mai mulți senatori desfrânați, au început planificarea unui coup d’état care ar fi inclus incendierea Romei, înarmarea sclavilor și ascensiunea lui Catilina că dictator. Cicero a aflat și a informat Senatul într-o serie de cuvântări briliante, în urma acestora acordându-i-se putere absolută („senatus consultum ultimum“) din partea Senatului pentru salvarea Republicii. A executat conspiratorii în oraș fără proces; co-consulul sau, Gaius Antonius Hybrida
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
lui Catilina nu a fost lăsat în viață. În 62 î.Hr. Pompei s-a întors din est. Mulți senatori, în special din rândurile optimaților, s-au temut că Pompei va merge pe urmele lui Sulla și se va instaură că dictator. În schimb, Pompei și-a demobilizat armata la ajungerea în Italia. Totuși, Senatul și-a menținut opoziția în oferirea pământurilor pentru veteranii lui Pompei și în ratificarea așezării estice a lui Pompei. În plus, Senatul îl punea acum la zid
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Senatului. A fost numit "Pater Patriae" (Părintele țării), incepand purtarea îmbrăcăminții vechilor împărați români. Această a adâncit ruptura dintre Cezar și senatorii republicani aristocratici, multi dintre cei pe care ii grațiase în timpul războiului civil. În 45 î.Hr. a fost numit dictator pentru zece ani. Această numire a fost urmată de cea din 44 î.Hr., "dictator" pe viață. O dublă problemă se crease; în primul rând, toată puterea politică ar fi trebuit a fi concentrată în puterile lui Cezar pe viitorul previzibil
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Această a adâncit ruptura dintre Cezar și senatorii republicani aristocratici, multi dintre cei pe care ii grațiase în timpul războiului civil. În 45 î.Hr. a fost numit dictator pentru zece ani. Această numire a fost urmată de cea din 44 î.Hr., "dictator" pe viață. O dublă problemă se crease; în primul rând, toată puterea politică ar fi trebuit a fi concentrată în puterile lui Cezar pe viitorul previzibil, având ca posibil efect subordonarea Senatului la dorințele sale; în al doilea rând, numai
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
conducea sub titlul de patrician, dar este cu toate meritele un simplu tiran. În seriile de romane "City Watch" (vezi "Guards! Guards!") patricianul este numit Havelock Vetinari și deși înfățișează o fațată democratică, este în toate intențiile și scopurile un dictator, unul (relativ) indulgent însă. În trilogia SF "Fundația" de Isaac Asimov, în romanul "Fundația și Imperiul", lui Ducem Barr i se face referire ca fiind un patrician al Imperiului. Întru această poveste este un titlu nobil, clar derivat din sensul
Patrician () [Corola-website/Science/299491_a_300820]
-
exil de un agent stalinist în 1940. Perioada dintre 1936-1937 este deseori numită "Marea Teroare", cu mii de oameni închiși sau executați, în condițiile în care asupra unora dintre ei planau doar vagi bănuieli de participare la opoziția antistalinistă. Despre dictatorul sovietic se spune că ar fi aprobat personal 40.000 mandate de executare a sentinței capitale pentru persoane suspectate de participare la o formă opoziție politică. În această perioadă, arestările în masă, torturile și întemnițarile sau execuțiile fără judecată al
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
Nobel pentru Literatură în anul 1967. ""pentru creația lui literară plină de viață, adânc înrădăcinată în modul de viață și tradițiile indigenilor din America Latină"." S-a născut la 19 octombrie 1899, în Ciudad de Guatemala. Pentru a scăpa de persecuțiile dictatorului Estrada Cabrera, părinții săi se refugiază la țară, în provincia Baja Veracruz. Astfel, Asturias și-a petrecut o mare parte din copilărie în atmosfera încărcată cu miturile indiene, care aveau să-i influențeze în mare măsură operele literare. Mai târziu
Miguel Ángel Asturias () [Corola-website/Science/299522_a_300851]
-
bogată activitate politică și publicistică, publicând peste 2000 de articole în ziarele și revistele din Guatemala, Mexic, Argentina. În 1933, se întoarce în Guatemala, scrie sonete și alte poeme (reunite mai târziu într-o antologie publicată la Buenos Aires). După căderea dictatorului Ubico (1944), se implică în viața politică a țării sale, reprezentând Guatemala ca ministru consilier la Buenos Aires și Paris, și ca ambasador în El Salvador. Tot în această perioadă se impune ca un mare romancier de limbă spaniolă, publicând romanele Domnul
Miguel Ángel Asturias () [Corola-website/Science/299522_a_300851]
-
stabilirea de relații prietenești cu acestea, ca și de influența externă obținută. A fost acuzat pentru obediența sa față de autoritățile comuniste, fapt care a culminat cu aprobarea demolării a 7 biserici istorice din București. A adresat numeroase telegrame de felicitare dictatorului Nicolae Ceaușescu, căruia i-a făcut cadou vechi tipărituri și obiecte de patrimoniu. După Revoluția din decembrie 1989 înțelegând contestațiile de ordin politic, în legătură cu demolarea unor biserici în București de către regimul de dictatură, la ședința Sfântului Sinod din 10 ianuarie
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
biserica avea în trecut cea mai mare influență, cu precădere în domeniul familiei. Un sondaj arată că trei sferturi dintre spanioli cred că mai marii bisericii au pierdut contactul cu realitatea socială. O altă explicație este faptul că, după moartea dictatorului Francisco Franco în 1975 influența bisericii asupra societății spaniole a scăzut, urmare a faptului că regimul lui Franco avea legături strânse cu biserica. Sondajele constată că aproape jumătate dintre spanioli nu merg "aproape niciodată" la biserică. Președintele Zapatero a răspuns
Căsătorii între persoane de același sex în Spania () [Corola-website/Science/298946_a_300275]
-
niciodată cu ginerele său. După nașterea unui fiu în 1945, Iosif, cuplul s-a despărțit, sentința de divorț fiind pronunțată în 1947. Al doilea soț al Svetlanei a fost un apropiat al lui Stalin, Iuri Jdanov, fiul mânii drepte a dictatorului, Andrei Jdanov. Căsătoria a avut loc în 1949. Un an mai târziu, după nașterea fiicei lor, Ecaterina, cei doi au divorțat. După moartea lui Stalin în 1953, Svetlana a adoptat numele de fată al mamei sale și a lucrat în
Svetlana Allilueva () [Corola-website/Science/298981_a_300310]
-
("Mișcarea Madrideană" în română) a fost o mișcare socioculturala care a avut loc în Madrid în anii 1980, influențată de o creșterea economică rapidă a Spaniei și de o explozie a libertății după moartea dictatorului Francisco Franco. "La movida" a avut loc și în alte orașe spaniole, ca și Vigo. Această mișcare este deseori caracterizată de o deschidere a culturii, hedonism și utilizarea drogurilor recreaționale de tineret. Cel mai binecunoscut artist al perioadei "la movida
La Movida Madrileña () [Corola-website/Science/304556_a_305885]
-
supraputeri. În conformitate cu această tendință, blocul răsăritean controlat de Moscova era etichetat drept Imperiul Sovietic sau "imperiul răului". Pe de altă parte, Statele Unite erau numite "Imperiul Yankeilor" în alte regiuni ale lumii, în special în America Latină, în principal datorită sprijinului oferit dictatorilor militari în deceniile al cincilea, al șaselea, al șaptelea și al optulea ale secolului trecut. La terminarea celuli de-al doilea război mondial, a existat o înțelegere între Aliați cu privire la ocuparea temporară a teritoriilor pe care le cuceriseră în timpul războiului
Stat marionetă () [Corola-website/Science/304600_a_305929]
-
între instituirea reformelor sugerate de contele Serghei Witte sau impunerea dictaturii militare. Singurul om care avea prestigiul necesar să păstreze armata sub control în cazul impunerii dictaturii militare era Marele duce Nicolai. Țarul i-a cerut să accepte rolul de dictator militar, dar Nicolai a refuzat, dar mai mult a amenințat că se va sinucide dacă nu sunt acceptate reformele lui Witte. Refuzul marelui duce a fost se pare decisiv pentru Nicolae al II-lea, care a acceptat să promulge reformele
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]