3,349 matches
-
altă dificultate o constituie verbul ba’altî de la sfârșitul versetului 32, de tradus literal cu „am stăpânit”, dar pe care LXX (îl numerotează diferit, adică 31,33) îl înțelege diferit: kaì egò emélesa autôn, „l-am neglijat” sau „l-am disprețuit” (cf. citarea din Evr 8,9a; celelalte traduceri grecești, Vulgata și Siriaca confirmă însă textul ebraic). Prin urmare menținem acest text și traducem: „Pentru că ei au încălcat alianța ea, eu a trebuit să mă impun arătându-mi stăpânirea peste ei
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și analiza matematică. S-a considerat toată viața un matematician pur, iar mărturisirile sale din Scuza matematicianului (Cambridge University Press, 1940), din care redăm fregmentele de mai sus, sunt o pledoarie pentru matematica pură și arta matematicianului care ignoră și disprețuiește aplicațiile. În viziunea sa, creația matematică este una exclusiv estetică, singura matematică interesantă fiind aceea "frumoasă", care se consacră adevărurilor teoretice fără nicio legătură cu aplicațiile. În epocă, aceste opinii multe dintre ele paradoxale au stârnit interes și au fost
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
cinste încă din vechime. Acest nărav mîrșav al rabinilor ivriți, îl găsim amintit în A doua epistolă sobornicească a lui Petru unde la 2,10 zice: ,,mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia, și disprețuiesc stăpînirea.” La cîtă căldură dădea Sfîntul Soare peste căpățînele lor, nu este de mirare că se înfirbîntau după fel de fel de ,,găuri vii” și îi apucau vedeniile! Cînd vreo kedeșă rămînea la ghioc cu mare noroc, repede era scoasă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
romani Saul spurcă rău pe niște neștiuți dar pe care el îi cunoaște foarte bine la 14,2-3: ,,Unul crede că poate să mănînce de toate; pe cînd altul care este slab, nu mănîncă decît verdețuri. Cine mănîncă să nu disprețuiască pe cine nu mănîncă; și cine nu mănîncă să nu judece pe cine mănîncă, fiind-că Dumnezeu l-a primit.” În această nebuloasă reușim să facem lumină cu datele și informațiile venite din scrierile esenilor descoperite la Qumran sau în Arhivele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
mare a ariminilor: bitinii, frigienii, sciții, sarmații, dacii, moesii, tracii, macedonenii, panonii, dalmații, ilirii, getulii. Prea rău ne-au șonțit istoria, blestemații! Nimic nu era mai demn de venerație în ochii anti- cilor decît vechimea originilor iar grecii și romanii disprețuiau pe iudei că nu au dat lumii nici valori spirituale nici oameni de vază care să scrie despre ei sau despre alții. Au dat în schimb urdii de mincinoși și ticăloși care au falsificat istoria culturi- lor și civilizațiilor antice
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
luat din Egipt, dar acolo erau circumciși doar preoții și numai după o îndelungată pregătire, terminată cu un sever examen al cunoștințelor, pe cînd la iudei era veselie mare la tot pîrlitul, ba chiar îi ,,fericeau” și pe cei care disprețuiau asemenea apucături. Ajungînd sub oblăduire siriană și auzind riga de năravurile josnice ale ivriților de a ,,colecta” de la masculicii Neamurilor cît mai multe prepuțuri, le-a oprit ne-mernica prădăciune printr-un decret dat în anul 170 î.e.n. Mare supărare a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și Gaza. și ar fi o absurditate ca regele să trimită o delegație cu mare pompă să îi roage pe niște pîrliți de supuși să îndeplineas- că o poruncă dată de el. Mai este și aspectul cultural al scrisorii, grecii disprețuiau toate culturile celorlalte popoarele pe care le considerau nedemne de învățăturile lor - comportament consemnat în zeci de scrieri antice - ori dragostea lor subită pentru religia ivriților nu poate fi decît o plăsmuire născocită de înfierbîntații mozaici care nu erau cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
unde predomina aramaica iar teocrația ivrită nu s-a împotrivit infiltrării culturii elenistice. Dar regiunea era otrăvită și de multă suspiciune etnică și religioasă, întreaga Palestină era atinsă de boala unui fanatism și a unei uri maniacale. Iudeii dușmăneau și disprețuiau pe față pe samariteni conside- rîndu-i spurcați iar pe galileenii păgîni pentru că mulți dintre ei vorbeau o limbă străină de aramaică practicînd și o religie diferită iar etnic nu aparțineau neamului ivrit. După judecata iudeilor din acele vremuri toți străinii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
frica iudeilor, nimeni nu vorbea de el pe față.’’ În diferite surse găsim amintite violen- țele ivriților împotriva celor care nu le împărtășeau religia sau convingerile de altă natură iar în manuscrisele de la Qumran vedem cum Ili este batjocorit și disprețuit de către iudeii infiltrați în centrul de la Marea Moartă și instigați de rabinul Apolo venit special aici de la Alexandria să distrugă Frăția Celui Ales și să impună eseni- lor Frăția lui Israel sau Frăția Noului legămînt. Cred că sărbătoarea amintită în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cinci colțuri. La sfîrșitul textului, Ioan descrie cetatea luminii din ceruri, apa vieții care izvora de sub tronul lui Dumenzeu și Pomul Vieții, ori aceste concepte teologice aparțin numai religiei geților. Parcă să se dea de gol în făcătura lui sau disprețuind orice urmă de bun simț pentru că minciuna era revelație divină, Ioan amintește la 2,6 și 2,15 de nicolaiți, sectă gnostică ce a apărut pomenită în texte pe la sfîrșitul se-colului ll al erei noastre, iar dogmaticii iudeo-cretini spun
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
transpuneau fracțiile unitare în sistem sexagesimal babilonian, apoi efectuau calculele și, în final, converteau rezultatele în sistemul grecesc. Ar fi putut sări peste multe dintre aceste etape lungi. (Știm cu toții cât de amuzant este să tot transformi fracțiile!) Însă grecii disprețuiau atât de mult numărul zero, încât au refuzat să îl accepte, deși văzuseră cât era de util. Motivul: zero era periculos. Proprietățile de temut ale nimicului În vremurile de început a trăit Ymir: nu era nici mare, nici uscat, nici
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
existat un eveniment primar, înseamnă că universul a existat dintotdeauna - și va exista mereu în viitor. Trebuie să alegem fie infinitatea, fie pe zero; un univers care nu se bazează pe niciunul dintre aceste concepte nu are logică. Aristotel a disprețuit într-atât ideea de neant, încât a ales varianta universului etern și infinit în defavoarea celui vid; spunea că eternitatea timpului era o „potențială“ infinitate, precum infinitele subdiviziuni ale lui Zenon. (Era o exagerare, însă mulți învățați au crezut-o; unii
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
lung și încâlcit de calcule, Arhimede a adunat ariile triunghiurilor infinit de mici și a descoperit aria secțiunii parabolice. Însă orice matematician al timpului ar fi luat în râs acest șir de raționamente; Arhimede a utilizat uneltele infinitului, care erau disprețuite de colegii săi matematicieni. Pentru a-i mulțumi, el le-a furnizat și o demonstrație bazată pe matematica acceptată a epocii, care avea ca fundament așa numita axiomă a lui Arhimede, deși chiar el a menționat că meritul formulării ei
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
curs de analiză matematică. Dar axioma lui Arhimede îl respinge pe zero — puntea dintre tărâmul finitului și cel al infinitului, o punte absolut necesară pentru analiza matematică și pentru matematicile superioare. Chiar și genialul Arhimede, alăturându-se contemporanilor săi, a disprețuit uneori infinitul. Credea în universul aristotelic; universul se afla în interiorul unei sfere uriașe. Dintr-o toană, s-a hotărât să calculeze câte grăunțe de nisip încap în (sfericul) univers. În lucrarea Psammites, Arhimede a calculat pentru prima dată câte grăunțe
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
în continuare (Orizonturile mele. O viață de om așa cum a fost): "O, nu mai era plăcut... să fii în această tovărășie care ea însăși trebuia să se desfacă [...] el (Caragiale n.n.) desfăcîndu-se tot mai mult de țară, pe care o disprețuia pînă la marginile urii." Totuși, Caragiale apreciase superlativ dar nu și dezinteresat pe tînărul Iorga în urma opiniilor favorabile ale acestuia despre drama Năpasta, caligrafiindu-i următoarea dedicație: "Criticului inteligent și conștiincios, care a binevoit, ca un om rar ce este
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
savurat pe care i-l observă în perioada berlineză Paul Zarifopol, îngîmfarea și disprețul, ura și amoralismul fiind elemente ale unui schelet exterior care îi susținea vulnerabila structură sufletească: "Urît, deștept, [...] îngîmfat, amoral, leneș. Ura pe oricine avea bani, situație; disprețuia pe toți ceilalți" așa îl percepea Grigore Ghica în cartea sa Grigri iar Barbu Cioculescu îi subliniază zgîrcenia pe care o cultivă inclusiv după căsătoria care îi asigura ceea ce în stil oficial se numea profesiune proprietar: "...urmărește cu strășnicie restituirea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
poveștile de față, unele [...] se mai găsesc și în alte limbi...". Procedeul poate da de gîndit și îl neliniștește chiar și pe Perpessicius care invocă anticipat în apărarea lui Caragiale pe Moliere, Racine și chiar Shakespeare care, chipurile, "n-au disprețuit altoiurile străine, pe care le-au convertit în opere de patentă originalitate", pentru a accepta în final că "arhitectul care a gîndit clădirea aceasta (nuvela Kir Ianulea n.n.) a cunoscut un proiect străin" și că "nu s-a dat în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
retorica. Dar, în acest răstimp, se pare că a purtat multe discuții cu sora sa mai mare, Macrina. Aceasta l-a înduplecat să pășească spre ținta adevăratei filosofii și înțelepciuni, încât, lăsând la o parte mândria lumească și ajungând să disprețuiască slava învățăturilor deșarte, a trecut la viața cea cu adevărat activă și plină de nevoințe ... și a început să se pregătească, prin deplină lipsire de slavă și averi, pentru viața cea cu adevărat virtuoasă. Acesta este momentul despre care însuși
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
fiecare epoca își are "costumul, pieptănătura și chiar gestul, privirea și zâmbetul ei", care "sunt desăvârșit de armonioase" și "alcătuiesc un tot de o deplină vitalitate. Elementul acesta trecător, fugitiv, cu atât de dese metamorfoze, nu aveți dreptul să-l disprețuiți sau să-l nesocotiți" [1971, p.194]. În Salonul din 1955, noțiunea de modern se referă la viață, care rezumă și concentrează istoricitatea în frumusețe. 104 Gérad Bauer invocă drept trăsături ale Parizienei "délicatesse du corps, délicatesse du sentiment, du
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
alta, glorii naționale trăind în exil, precum Eliade, Cioran și Eugen Ionescu; în al doilea rând, pentru a dezvolta una din observațiile pe care le face Borbély în articolul său, Noica transferase dezbaterea canonică de pe terenul literaturii (pe care o disprețuia zgomotos, spre marea indignare a literaților) și de la „autonomia esteticului” pe tărâmul mult mai greu accesibil al filozofiei, unde majoritatea personalităților culturale nu-l puteau urma, pentru că le lipsea pregătirea filozofică. Mai direct spus, Noica pleda acum pentru „autonomia culturii
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sherry. În această logică intolerantă a amintirii, chiar calitățile lui „Abe” sunt constant asociate cu defecte majore: „Abe” trăiește din plin sfâșierile psihologice ale intelectualului evreu (american) ateu, ceea ce îl apropie de „Chick”, dar îl detestă pe Sartre și îi disprețuiește ideile, așa cum îi disprețuiește pe mulți intelectuali francezi (ceea ce e descalificant în mediile academice americane de stânga, unde Sartre și atâția alții, de la Simone de Beauvoir la Pierre Bourdieu, sunt idolatrizați)6; a scris o carte bună (e drept, împins
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
intolerantă a amintirii, chiar calitățile lui „Abe” sunt constant asociate cu defecte majore: „Abe” trăiește din plin sfâșierile psihologice ale intelectualului evreu (american) ateu, ceea ce îl apropie de „Chick”, dar îl detestă pe Sartre și îi disprețuiește ideile, așa cum îi disprețuiește pe mulți intelectuali francezi (ceea ce e descalificant în mediile academice americane de stânga, unde Sartre și atâția alții, de la Simone de Beauvoir la Pierre Bourdieu, sunt idolatrizați)6; a scris o carte bună (e drept, împins de „amicul” său), e
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vizionare, mesianice sau nu. Antipatia față de utopie este una dintre trăsăturile centrale ale doctrinei liberale clasice, iar Karl Popper a crezut că utopia generează automat violență, totalitarismele - tiraniile secolului XX - descinzând direct din „ingineria socială utopică” inventată de filozofi ce disprețuiau libertatea, începând cu Platon. Pesimismul justificat al lui Popper, care scria Societatea deschisă și dușmanii săi sub impactul regimurilor totalitare (cel puțin ca intenție) de la jumătatea secolului trecut, a dus - astăzi o știm mai bine - la exagerări și chiar ocazionale
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Europa; elita intelectual-academică de ambele părți ale Atlanticului (în America, în special Coasta de Est era activă în aceste relații). Ideea americanilor era că SUA trebuie să câștige două „războaie culturale”: unul planetar, împotriva comunismului; altul transatlantic, împotriva europenilor care disprețuiau „cultura și civilizația” Lumii Noi (pentru aceștia veneau marile orchestre simfonice americane, expozițiile de artă modernă etc.). Pentru contextul mai larg al americanizării Europei și al reacțiilor „receptorului” (de la imitație la respingere, inclusiv antiamericanism consecvent), vezi volumul coordonat de Alexander
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fost orientată din umbră, cu scopul de a-i determina pe creștini să lupte chiar împotriva lui Hristos. Protestantismul apare ca fiind corolarul acestui război din umbră, pentru că: atacă direct Infailibilitatea și Unitatea Bisericii, dă frâu liber patimilor și viciilor, disprețuiește și desființează caritatea promovată de doctrina creștină ca principala modalitate de a uni popoarele, în sfârșit, desființează sacerdoțiul prin anularea funcțiilor de sacrificator și judecător, rămânând doar cea de învățător, dar și aceasta din urmă prin interpretarea deliberată a bibliei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]