4,131 matches
-
Ploiești. "La 15 august 2009" Pe măsura obținerii unor rezultate pozitive, treptat, echipa de fotbal C.S. Otopeni a început să fie tot mai apreciată și îndrăgită de iubitorii fotbalului din localitate, suporterii venind în număr din ce în ce mai mare la stadion. Meciurile disputate pe propriul stadion au scos la iveală, de fiecare dată, ambiții și resurse nebănuite, atât prin spectacolul fotbalistic din teren cât și prin ambianța incendiară creată în tribune de către suporteri. "Ultras" Otopeni este mereu la datorie, susținând cu ardoare echipa
CS Otopeni () [Corola-website/Science/306888_a_308217]
-
noiembrie, 1998 pierde titlul "World Television" împotriva lui Konnan. Începe un conflict cu Perry Saturn în târziul anului 1999. Acest conflict îi va implica pe cei doi în meciuri ciudate, ca cel de tip „pierzătorul trebuie să poarte rochie”, meci disputat la Souled Ouț și câștigat de Jericho. La "SuperBrawl IX" cei doi au mai luptat într-un meci asemănător, câștigat tot de Jericho . Într-un final, Saturn îl învinge pe Jericho la "Uncensored" într-un meci de tip "Dog Collar
Chris Jericho () [Corola-website/Science/306909_a_308238]
-
Europei, marcând în acel sezon 44 de goluri pentru Dinamo, într-un număr de 33 de meciuri jucate. Această reușită de excepție a provocat multe comentarii și controverse, deoarece Cămătaru marcase 20 goluri în ultimele șase etape de campionat. a disputat 422 de meciuri pentru echipele de club, din care 377 în Divizia A, 29 la Charleroi și 16 la Heerenveen, marcând 198 goluri în Divizia A, în 15 sezoane. A jucat 47 de meciuri în cupele europene cu Universitatea Craiova
Rodion Cămătaru () [Corola-website/Science/307824_a_309153]
-
departamentului ciclism din cadrul ziarului, Géo Lefèvre. Acesta avea 26 de ani și era cea mai tânără persoană prezentă la respectiva întâlnire. Desgrange îl luase pe Lefèvre de la ziarul lui Giffard. Pentru relansarea ziarului, Lefèvre a sugerat înființarea unei curse cicliste, disputată pe parcursul a șase zile și care să se desfășoare pe tot teritoriul Franței. Cursele de ciclism pe distanțe lungi, create cu scopul de a vinde mai multe ziare, erau ceva obișnuit pentru acea perioadă. Dar niciodată nu se încercase o
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
rezervate orașelor Lyon, Marseille, Bordeaux și Nantes, pentru ca ultima etapă să se încheie tot la Paris. Ulterior, pentru ca traseul Turului să acopere tot sudul Franței, de la Marea Mediterană la Oceanul Atlantic, a fost adăugat și orașul Toulouse. Etapele erau programate a se disputa și pe parcursul nopții, sosirile urmând a se petrece în după-amiaza zilei următoare. Între etape erau prevăzute zile de pauză. Dar acest plan gândit de organizatori s-a dovedit a fi descurajant și prea costisitor pentru potențialii participanți și ca atare
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
de-a doua ediții a Turului Franței, dezgustați și descurajați ca urmare a acestor trei săptămâni de grele calomnii și abuzuri. Însă, disperarea lui Desgrange nu a durat prea mult. În primăvara anului următor, el plănuia deja un alt Tur, disputat pe parcursul a 11 etape în loc de șase, toate desfășurate la lumina zilei, pentru ca orice încercare de trișare să devină mai vizibilă. Etapele din 1905 au început între orele 3 și 7:30 dimineața. Cursa a captat atenția tuturor. Tirajul ziarului "L
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
situată în vestul ariei urbane a Parisului. Acest număr crește până la 220 în timpul cursei propriu-zise, neincluzându-i aici pe cei 500 de angajați contractați pentru a muta barierele, pentru a monta indicatoarele, etc. Primele trei Tururi ale Franței s-au disputat exclusiv în interiorul granițelor Franței. Cursa din anul 1906 a trecut prin Alsacia-Lorena, teritoriu anexat Imperiului German din 1871, după războiul franco-prusac. Securitatea cicliștilor, în timpul traversării acestei regiuni, a fost asigurată în urma întâlnirii avute la Metz de colaboratorul lui Desgrange, Alphonse
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Cipollini, care a rulat cu o viteză medie de 50,4 km/h. Dar viteza medie cea mai ridicată într-o etapă din Turul Franței s-a înregistrat în contratimpul individual desfășurat în prima etapă a ediției din 2005, etapă disputată între Fromentine - Noirmoutier-en-l'Ile (19 km). Victoria i-a revenit atunci lui David Zabriskie, care a încheiat cursa cu o viteză medie de 54,7 km/h. Deși viteza lui Zabriskie este cea de referință, trebuie spus că în prologul
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
devenit prima opțiune pentru postul de portar la Liverpool, în dauna mai experimentatului portar polonez Jerzy Dudek, eroul de la Istanbul din 2005. În același sezon Reina a debutat și la echipa națională a Spaniei, într-un meci amical împotriva Uruguayului, disputat pe 17 august 2005. Spania a câștigat atunci cu 2-0. Sezonul 2005-2006 s-a dovedit a fi unul bun pentru Liverpool, care s-a clasat mai sus decât în anul precedent în Premier League și a reușit să câștige Cupa
Pepe Reina () [Corola-website/Science/307841_a_309170]
-
de România împotriva naționalei de fotbal a Cehoslovaciei. În al treilea său meci jucat pentru echipa națională, Vogl a fost numit căpitanul echipei naționale. Singurul gol marcat de Emerich Vogl pentru echipa națională de fotbal a venit în ultimul meci disputat înainte de Campionatul Mondial de Fotbal din 1930, împotriva Greciei, într-o victorie la scor a României, 8-1. Ca o coincidență, colegul și prietenul său, Ladislau Raffinsky, a marcat și el singurul său gol în echipa națională în acel meci. Tot
Emerich Vogl () [Corola-website/Science/307865_a_309194]
-
campaniei de calificare avea să se califice la Campionatul Mondial de Fotbal din Statele Unite ale Americii din 1994. Daniel Prodan a fost selecționat de către antrenorul Anghel Iordănescu în lotul pentru acest Turneu Final. Daniel Prodan avea să bifeze toate minutele disputate de către naționala țării noastre la Mondial, jucând în meciurile cu Columbia, Elveția, Statele Unite ale Americii, Argentina și Suedia. După turneul final, pe 12 noiembrie 1994, avea să marcheze primul său gol la echipa națională, în meciul cu Slovacia, și ce
Daniel Prodan () [Corola-website/Science/307879_a_309208]
-
primul său gol la echipa națională, în meciul cu Slovacia, și ce gol, un gol decisiv, care a asigurat victoria României cu 3-2. Golul venea în minutul 81, la doar un minut după ce slovacii egalaseră la 2, iar meciul se disputa chiar pe Ghencea, stadionul cu care era familiarizat atât de bine. Și datorită acestei victorii cu Slovacia, România s-a calificat la Campionatul European din 1996, din Anglia, unul din cele mai slabe turnee finale făcute de naționala României, care
Daniel Prodan () [Corola-website/Science/307879_a_309208]
-
ratat calificarea în sferturi. În 1996, imediat după ce a evoluat la Campionatul European de Fotbal din 1996 (bifând două prezențe, în meciurile cu Bulgaria și Spania, și ratând meciul cu Franța) Gâlcă a părăsit Steaua, după aproape 150 de partide disputate pentru aceasta în Divizia A și 24 de goluri marcate. El s-a transferat în Spania, la RCD Mallorca. După un sezon excelent la Mallorca, în care a evoluat în aproape toate partidele din Primera Division, 34, marcând treisprezece goluri
Constantin Gâlcă () [Corola-website/Science/307878_a_309207]
-
ajuns la Espanyol Barcelona. Totodată, a continuat să joace la echipa națională a României, calificându-se la cel de-al treilea turneu final: Campionatul Mondial de Fotbal 1998. Numărul 5 consacrat în echipa națională, Gâlcă a evoluat în toate minutele disputate de România la acest turneu final. Din păcate, echipa națională a fost eliminată în optimi de către revelația turneului, Croația, unicul gol al meciului fiind marcat de Davor Šuker. În sezonul 1999-2000, Espanyol Barcelona a câștigat Cupa Spaniei, iar Gâlcă a
Constantin Gâlcă () [Corola-website/Science/307878_a_309207]
-
1999-2000, Espanyol Barcelona a câștigat Cupa Spaniei, iar Gâlcă a fost unul din oamenii de bază ai acestei echipe. Tot în 2000, Gâlcă a participat la cel de-al patrulea și ultimul turneu final al său, Euro 2000, campionat european disputat în Belgia și Olanda. Din nou Gâlcă a jucat în toate cele patru partide ale României (împotriva Germaniei 1-1, Portugaliei 0-1 și Angliei 3-2 în grupe și Italiei - 0-2 - în sferturile de finală). Sezonul 2001-2002 a venit cu o schimbare
Constantin Gâlcă () [Corola-website/Science/307878_a_309207]
-
Divizia A, într-un meci împotriva Oțelului. În perioada de transferări din iarna anului 1991, Vlădoiu a fost cedat de clubul piteștean la Steaua București. A câștigat alături de Steaua un titlu de campion al României, în sezonul 1992-1993, și a disputat în această primă perioadă în care e evoluat la formația roș-albastră 77 de meciuri, înscriind 24 de goluri. A plecat, în pauza de iarnă a următorului sezon, la una din marile rivale ale Stelei, Rapid București. A jucat timp de
Ion Vlădoiu () [Corola-website/Science/307880_a_309209]
-
iarna anului 2000 în Germania, de data aceasta în 2.Bundesliga, ligă pe care o evitase prin transferul de la Koln la Dinamo. Echipa la care a evoluat timp de un an s-a numit Kickers Offenbach, iar jucătorul român a disputat un număr de 15 partide și a înscris 5 goluri pentru formația de pe Main. A revenit în România în 2001, pentru a juca, pentru a treia oară, la Steaua. După ce a evoluat în 15 meciuri pentru echipa din Ghencea și
Ion Vlădoiu () [Corola-website/Science/307880_a_309209]
-
României în 28 de meciuri, marcând două goluri în tricoul echipei naționale. Vlădoiu a făcut parte din loturile României pentru Campionatul Mondial din 1994 și pentru Campionatul European din 1996, dar va rămâne memorabil datorită unui gest nesportiv dint-un meci disputat împotriva Elveției, la Mondialul American. Atunci, la doar câteva zeci de secunde după ce a intrat pe teren, Vlădoiu a primit cartonașul roșu, în urma unei intrări extrem de dure asupra elvețianului Cristophe Ohrel. După ce și-a încheiat cariera de jucător, Vlădoiu a
Ion Vlădoiu () [Corola-website/Science/307880_a_309209]
-
niciun gol. În 1962 a fost împrumutat pentru un an și jumătate la CA Câmpulung Moldovenesc (tot din prima divizie), în sezonul 1952 și primăvara anului 1953, în toamna aceluiași an revenind la echipa din București. În aceasta perioada a disputat 32 de meciuri și a marcat 5 goluri. În 1956 a fost golgheterul campionatului românesc, cu 18 goluri înscrise în numai 22 de meciuri. A câștigat la CCA cinci titluri de Campion al României (1951, 1953, 1956, 1959-1960, 1960-1961) și
Ion Alecsandrescu () [Corola-website/Science/307893_a_309222]
-
goluri înscrise în numai 22 de meciuri. A câștigat la CCA cinci titluri de Campion al României (1951, 1953, 1956, 1959-1960, 1960-1961) și trei Cupe ale României (1950, 1951 și 1955). A făcut parte din echipa CCA-ului care a disputat un turneu în anul 1956, în Anglia, evoluând printre altele împotriva lui Arsenal, Sheffield Wednesday, Luton Town și Wolverhampton Wanderers. A fost chemat doar de 4 ori în prima reprezentativă a României. A debutat la echipa națională într-un meci
Ion Alecsandrescu () [Corola-website/Science/307893_a_309222]
-
în anul 1956, în Anglia, evoluând printre altele împotriva lui Arsenal, Sheffield Wednesday, Luton Town și Wolverhampton Wanderers. A fost chemat doar de 4 ori în prima reprezentativă a României. A debutat la echipa națională într-un meci cu Iugoslavia, disputat la data de 22 aprilie 1956, la Belgrad. România învingea cu scorul de 1-0, cu România fiind alcătuită din 11 jucători ai CCA, singurii jucători de la alte echipe fiind Iosif Szoko de la Dinamo București și Nicolae Georgescu de la Rapid. Tot
Ion Alecsandrescu () [Corola-website/Science/307893_a_309222]
-
septembrie 1945, România juca în Ungaria primul meci după o pauză de mai mult de doi ani. Petschovschi nu a fost singurul care a debutat la națională în acest meci, tocmai datorită acelei pauze foarte lungi în care naționala nu disputase nicio partidă. Deși a reușit să marcheze chiar la debut, Petschovschi și românii au cedat fără drept de apel în fața maghiarilor, 2-7. La data de 26 octombrie 1947, el a fost suspendat pentru o perioadă de 3 luni, deoarece înainte de
Iosif Petschovschi () [Corola-website/Science/307892_a_309221]
-
Ultimul meci susținut de Petschovschi pentru echipa națională de fotbal a României a avut loc la data de 14 septembrie 1958, partidă în care România a pierdut la Leipzig, împotriva R.D. Germane, într-un meci amical. În total, Petschovschi a disputat 32 de partide pentru echipa națională, marcând 11 goluri.
Iosif Petschovschi () [Corola-website/Science/307892_a_309221]
-
la revenirea în țară, selecționerul Angelo Niculescu l-a mai convocat la națională pe Oblemenco doar o dată, apoi l-a uitat definitiv pe tunarul Științei la Craiova! În prima ligă din România a debutat sub culorile Rapidului, într-un meci disputat la Cluj în 5 iulie 1964, Știința Cluj - Rapid 3-1, Oblemenco marcând unicul gol al giuleștenilor. Rapidul însă l-a umilit, antrenorii de atunci ținându-l pe Oblemenco mai mult rezervă. A revenit (în 1966) la Craiova, a făcut istorie
Ion Oblemenco () [Corola-website/Science/307896_a_309225]
-
român, Maestru al Sportului, retras din activitate în anul 1984. Este în prezent antrenor cu portarii la Steaua, club la care și-a petrecut mare parte a carierei. A fost supranumit "Eroul de pe Wembley" datorită evoluției sale memorabile în meciul disputat sub culorile naționalei României contra Angliei. Este considerat unul dintre cei mai talentati portari de fotbal din România din toate timpurile. A început fotbalul la Iași în cadrul echipei FC Politehnica Iași în anul 1966, fiind remarcat repede de antrenorul Mișu
Vasile Iordache () [Corola-website/Science/307895_a_309224]