3,782 matches
-
ei n-au putut trece, dar două par a fi cele mai dificile: pretenția Bisericii Catolice că este unica și adevărata Biserică a lui Hristos și primatul și infailibilitatea papei care are și evidente conotații politice. Care este originea acestor dogme, pe ce se întemeiază ele, de ce nu pot fi depășite și care sunt eventualele consecințe politice ale reafirmării lor în zilele noastre? În esență, pe un text din Biblie și pe legenda că Sf. Apostol Petru ar fi fost primul
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
de mare autoritate. Dar, repet, niciodată marile Biserici din Orient n-au considerat Biserica Romei ca fiind singura deținătoare a "adevărului" creștin. Lăsând la o parte celelalte deosebiri între catolici și ortodocși adaosul Filioque, împărtășania cu azimă sau pâine dospită, dogma Purgatoriului sau celibatul preoților -, o mare diferență între cele două Biserici a apărut odată cu apetitul Vaticanului pentru putere seculară, adică mai simplu spus pentru putere politică și crearea unui stat propriu. Biserica Romei a formulat, încă din primele secole, pretenții
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
a fost redus la cetatea care-i poartă numele, dar a rămas și stat, avându-l pe papă ca șef nu numai religios, ci și politic. Curios este faptul că după reducerea statului Vatican la dimensiuni minuscule, a fost formulată dogma Infailibilității Papei (1879); asta înseamnă ca papa, oricare ar fi el, nu poate greși, ca orice muritor. Este de înțeles că această "teză" deranjează în cea mai mare măsura celelalte Biserici. Să revenim la timpurile noastre. De ce recenta declarație a
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
De aceea, comunitățile protestante "nu sunt biserici", iar bisericile ortodoxe sunt doar "particulare". Și totuși, mă întorc și zic că documentul cu pricina putea măcar să evite afirmațiile tranșante și supărătoare de tipul aceleia pe care o discutăm, să exprime anumite dogme mai flexibil și mai nuanțat, fără a le trăda spiritul. Cu alte cuvinte, trebuia mai multă diplomație, și nu s-ar putea spune că Vaticanul nu este stăpân pe această artă. Reacțiile ortodocșilor și protestanților au fost pe măsură, mergând
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
deseori a fost dominată, alteori a dominat, dar niciodată, până în secolul XX, cele două puteri nu s-au separat. Secole în șir a existat un fel de simbioză între ele. Primii care au beneficiat au fost Țarii. Biserica a formulat dogma și a susținut credința că țarii sunt aleții lui D-zeu, iar țarii, la rândul lor, i-au acordat privilegii numeroase, printre cele mai importante fiind cele fiscale. Patriarhul era întotdeauna un stâlp al Tronului, așa cum fusese în Bizanț. În
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
stârnit un val de furie și violențe anti-europene și anticreștine în toate țările musulmane. Să privim și în partea cealaltă. De ani buni apar cărți și se difuzează filme, artistice și documentare, care pun la îndoială sau chiar neagă înseși dogmele fundamentale ale religiei creștine și istoria sa întemeietoare. Reacții? Cărțile respective se vând ca pâinea caldă, iar filmele sunt văzute de milioane de oameni. Protestele sunt sporadice și slabe și vin doar din direcția Vaticanului și a Bisericii Ortodoxe. Dar
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
în multe din variantele sale a cunoscut o oarecare evoluție în India țara de origine -, dar și în Laos, Cambodgia sau Birmania adaptându-se oarecum timpurilor moderne, în schimb lamaismul tibetan și-a creat, cu mult timp în urmă, unele dogme, obiceiuri și ritualuri pe care le respectă cu sfințenie, neadmițând nici cea mai mică schimbare a lor și nevrând să renunțe la ele cu niciun preț. Însăși "alegerea" lui Dalai Lama considerat o reîncarnare a celui de dinaintea lui este o
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
regăsește vigoarea anilor tineri. Măcar o dată pe an profita de Întâlnirea cu sutele de creatori angrenați În concursul național de creație literară și plastică ,,Autori, copiii!”, pentru a se descătușa de prejudecată, pentru a respira aerul eliberării de canoanele și dogmele pe care trecerea anilor i le-a adâncit În ființă. ,,Autori, copiii!”: un concurs ce ne pune În contact - În lunile aprilie și mai - cu febră creativă a foarte tinerilor poeți, prozatori, dramaturgi, eseiști, pictori, designeri, graficieni, ziariști. Și chiar dacă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a dispus reîntregirea patrimoniului național cu operele marilor clasici, a Început un reviriment În reconsiderarea valorilor abandonate În anonimat, au fost aduse În fața principiile constructive ale pedagogiei Învățământului, sistemul de relații În mediile școlare și-au curățat ferestrele pâcleșite de dogme. Începea să adie o animație benefică, treceau pe drum chipuri omenești mai curate; În sfârșit, românii erau pe cale să afle gustul emancipării, bancurile cu Bulă erau spuse fără „șase, șase”, după colț. Un alt eveniment deconcertant: În ziua de 21
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sale politice. Școala căpăta tot mai mult un accent religios, educatorii erau promovați din rândul preoților, iar conținuturile planurilor de învățământ și a programelor școlare erau croite în spiritul dogmaticii creștine. Ideea care fundamenta întreaga activitate educativă era specifică acestor dogme și susținea că, întrucât omul este înclinat spre păcat, nu putea fi format și educat decât prin credință, penitență și ascultare, printr-o educație de tip ascetic. În consecință, se renunța la preocupările pentru educația fizică, estetică și intelectuală a
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
sa de referință rămâne Gargantua și Pantagruel, o lucrare care, într-o formă originală, prezintă educația de tip renascentist, opozantă educației de tip scolastic-medieval. Ca și Erasmus din Rotterdam, Rabelais exprimă în această lucrare disprețul nedisimulat față de ignoranța și obscurantismul dogmelor creștine. Evidențiind incidența nefastă, pe care ignoranța călugărilor o are asupra oamenilor obișnuiți, în special asupra nevoilor lor reale de cunoaștere, Rabelais încearcă să descrie, prin opoziție, principiile și metodele potrivit cărora noua educație trebuia să-și croiască drum în
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
trăi conform propriilor idei”. Din această perspectivă, semnificative sunt opțiunile lui Rabelais, cel care prin aventurile lui Pantagruel analizează în realitate posibilitatea educării unui om concret, iar pe de altă parte, opțiunile lui Montaigne, cel care în lucrarea Eseuri critica dogma supunerii celui educat, dar și caracterul superficial și verbalist al pedagogiei esenței. Apărea încă din acea perioadă un conflict flagrant între pedagogia esenței și pedagogia existenței, lansat inițial prin lucrările lui J. J. Rousseau. Pedagogul și filosoful francez tratează conceptul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
în cele somatice. Faptul semnificativ, în acest caz, este că modificările repetitive sunt făcute într-o direcție definită și specifică.“ Pe drept cuvânt, această formulare a lui Morgan referitoare la mutații se înscrie pe linia teoriei darwiniene a evoluției, cu dogma sa centrală: „mutațievariabilitate-selecție naturală-evoluție“. Morgan oferă acestei dogme suportul citogenetic. De reținut, de asemenea, precizarea că multe dintre mutațiile survenite în filo- și ontogeneză, sunt perfect compatibile cu viața, în continuare, a celulei care a suferit respectiva mutație. Este o
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
este că modificările repetitive sunt făcute într-o direcție definită și specifică.“ Pe drept cuvânt, această formulare a lui Morgan referitoare la mutații se înscrie pe linia teoriei darwiniene a evoluției, cu dogma sa centrală: „mutațievariabilitate-selecție naturală-evoluție“. Morgan oferă acestei dogme suportul citogenetic. De reținut, de asemenea, precizarea că multe dintre mutațiile survenite în filo- și ontogeneză, sunt perfect compatibile cu viața, în continuare, a celulei care a suferit respectiva mutație. Este o previziune a ceea ce se întâmplă frecvent în procesul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Rous, deci al unui retrovirus), revers transcriptoza utilizează un ARN monocatenar-matrice pentru a reuși să insereze respectivul mesaj în structura ADN-ului celulei victimă. Lucrările lui H. Temin și D. Baltimore efectuate cu virusul Rous, au făcut să se prăbușească dogma elaborată de Francis Crick, fetișizată în anii ’70 sub numele de „dogma centrală a biologiei moleculare“. Cum se știe, aceasta stipula că orice mesaj ereditar are un singur sens de circulație: el nu se poate transmite decât de la un ADN
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a reuși să insereze respectivul mesaj în structura ADN-ului celulei victimă. Lucrările lui H. Temin și D. Baltimore efectuate cu virusul Rous, au făcut să se prăbușească dogma elaborată de Francis Crick, fetișizată în anii ’70 sub numele de „dogma centrală a biologiei moleculare“. Cum se știe, aceasta stipula că orice mesaj ereditar are un singur sens de circulație: el nu se poate transmite decât de la un ADN (conservator de bioinformație) la un ARN mesager. Iată că în cazul virusurilor
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și factorul TGFα. Poate să lege și VGF sau să fixeze amfireglina, dar afinitatea de legare e mai mică. Am dat aceste exemple pentru a se reține că stricta specificitate a receptorilor, care a fost inițial socotită ca fiind o dogmă imuabilă, suportă o interpretare, în sensul că același receptor de pe membrana celulei poate lega factori diferiți de semnalizare (care au similitudini de structură chimică). Intensitatea semnalului e însă diferită, receptorii omologi fiind mai apți să transmită către mecanismele din interiorul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ideea după care durata vieții este determinată de microformațiuni, azi cunoscute, reiese cu pregnanță. Mai mult, gândind că „durata-nchide-n noi o roată“, i-am putea atribui și previziunea a însăși desfășurării ciclice a multiplicării celulare, în fond o dogmă a continuității vieții. STRUCTURA MOLECULARĂ A TELOMERELOR șI A TELOMERAZEI La aceste formațiuni distingem: a) compoziția și așezarea în spațiu a secvențelor de nucleotide care alcătuiesc scheletul telomerelor; b) proteinele ata șate catenelor scurtă și lungă; c) al că tuirea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
O primă concluzie la nivelul anilor ’90 ar fi fost așadar: în celulele normale de la mamifere, nu există o activitate telomerazică, în timp ce în celulele transformate neoplazic, această activitate este notabilă și duce la „imortalizare“. În ciuda marelui adevăr conținut de această „dogmă a imortalizării celulare“, s-a văzut ulterior că există totuși o activitate telomerazică (evident, mult scăzută) și în unele celule normale: cele mitotic active, unele celule din piele în limfocite, celule endometriale etc. Celulele stem exprimă și ele telomerază pentru
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
activitate telomerazică (evident, mult scăzută) și în unele celule normale: cele mitotic active, unele celule din piele în limfocite, celule endometriale etc. Celulele stem exprimă și ele telomerază pentru a-și menține lungimea telomerelor pe parcursul întregului lor ciclu de viață. Dogma „activitatea telomerazică importantă este legată, în general, de o transformare canceroasă a celulelor“ rămâne totuși în picioare. Numeroase lucrări în diferite centre de cercetare apărute după lucrarea lui Gregg Morin, semnalează faptul că aproape 90 % din celulele canceroase posedă telomere
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
care începând din 1911, a reușit, cu pași mărunți dar fermi, să lumineze o bună parte din ungherele întunecate ale enigmei numită oncogeneză. 5.1. Primele jaloane Oricare dintre marile descoperiri științifice care au revoluționat concepte ce se constituiseră în dogme, au beneficiat inițial de câteva observații de mai mică amploare care ulterior, prin cumul și mai ales prin stabilirea unor neașteptate conexiuni, au fundamentat teorii cu largă aplicabilitate. Este cazul și al implicării oncovirusologiei, în special a domeniului retrovirusurilor, în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de ani); P. Rous a primit distincția în 1966, la vârsta de 86 de ani. B. Transcrierea inversă (ARN→ADN) pentru care Horward Martin Temin, David Baltimore și Renato Dulbecco au primit premiul Nobel în 1975, a demolat așa-numita „dogmă centrală a biologiei celulare“ elaborată de Francis H. C. Krieck. Respectiva dogmă, care stipula că mesajul ereditar nu se poate transmite decât de la ADN către ARN, a dominat genetica mai bine de un deceniu (1962-1974). C. Virusul Rous nu este
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
86 de ani. B. Transcrierea inversă (ARN→ADN) pentru care Horward Martin Temin, David Baltimore și Renato Dulbecco au primit premiul Nobel în 1975, a demolat așa-numita „dogmă centrală a biologiei celulare“ elaborată de Francis H. C. Krieck. Respectiva dogmă, care stipula că mesajul ereditar nu se poate transmite decât de la ADN către ARN, a dominat genetica mai bine de un deceniu (1962-1974). C. Virusul Rous nu este oncogen doar la specia la care a fost descoperit (găină), ci și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
1. Structura virionului și modul de multiplicare al retrovirusurilor: genomul, p. 285. 5.2. Retrovirusurile în primul plan al atenției Era firesc ca retrovirusurile, după ce au oferit cercetătorilor atâtea surprize, răsturnări de concepte ce păreau imuabile (ca de exemplu prăbușirea „dogmei centrale a biologiei moleculare“ elaborată de Francis H. C.Krieck sau falimentul certitudinii că „absolut orice infecție virală este productivă“), să se plaseze în primul plan al atenției oncovirusologilor. Aceasta cu atât mai mult cu cât s-a văzut că
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
unică, inalterabilă și, prin aceasta, eternă și universală. S-a conturat astfel ideea valorii vieții, care este dată de Dumnezeu, și a valorii personalității umane, omul fiind fiul lui Dumnezeu. Creștinismul nu reprezintă însă o simplă îmbinare de elemente de dogmă și de cult preexistente, ci este o religie cu profil propriu, original, o religie cu un conținut radical diferit în raport cu cele europene pe care le-a înlocuit. Învățătura creștină a răsturnat fundamentele ideologice și morale ale lumii vechi, în care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]