5,649 matches
-
de foame, iar altele de prunc, că erau multe și grele de-și făceau copiii prin grosuri, pînă au început a grăi și unii a umbla în picioare." Nicolae Muste descrie în Cronica sa grosul de sub turnul bisericii de la Curtea Domnească din Iași din vremea lui Ștefan Tomșa 242 și ocna băcăuană în care rar se întîmpla ca un ocnaș să trăiască mai mult de 4-5 ani. Pînă la jumătatea secolului al XVII-lea regimurile de pedeapsă au variat de la o
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
lui Caragea, pe la începutul secolul al XIX-lea; legarea la stîlp a fost practicată tot pînă la Regulamentul Organic, ca și înnecarea și jugul; compoziția (înțelegerea între părți) se practica doar pentru infracțiunile private, care nu periclitau comunitatea sau autoritatea domnească. Ea s-a aplicat pînă în secolul al XIX-lea la fiecare judecată, însoțită de amenzi. Existau așadar pedepse diferite pentru aceeași vină, iar recidiva se pedepsea aspru. Închisorile aveau rolul de a constrînge la îndeplinirea unei obligații și de
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
vină, iar recidiva se pedepsea aspru. Închisorile aveau rolul de a constrînge la îndeplinirea unei obligații și de a smulge mărturiile celor ce urmau a fi judecați. Ele au fost puse sub autoritatea Marelui Armaș, numit de Miron Costin "instigator domnesc", "cel care supune la moarte și la tortură" după Paul din Alep. Puterea lui era atît de mare, încît putea deține sau elibera pe cineva fără forme legale întărite de domn. Pravilele au consfințit intrarea Țărilor Românești în cel mai
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
care erau distribuite conform unei vechi hotărîri a marilor ierarhi în ponderi dinainte stabilite, către deținuți, cerșetori și bolnavi 249. Deținuții nu erau întreținuți din bani publici, iar personalul foarte puțin numeros era format în parte din slugi boierești sau domnești, paza fiind asigurată de 2-3 armași. De aceea și evadările erau frecvente, evadații beneficiind deseori de un larg sprijin popular. Sub influența lui Cesare Beccaria (Dei delitti e delle pene, de la 1764), s-au modernizat codurile penale ale tuturor imperiilor
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
mai importante legi și regulamente penitenciare. Reforma inițiată în Moldova a fost extinsă și în Muntenia, el fiind artizanul unificării serviciilor închisorilor și al codului penal român (a lucrat la elaborarea lui sub coordonarea lui Mihail Kogălniceanu), înlocuind "condicele criminalicești" domnești și trecînd administrația penitenciarelor în subordinea Ministerului de Interne ("Departamentul din năuntru"). A construit primele închisori pentru minori, care erau scoși la munci agricole, a stabilit ca nimeni să nu fie ținut în închisoare decît pe baza unui mandat sau
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
1000 km de punctele europene de efervescență electrotehnică, influența și propagarea lor spre Moldova a fost surprinzător de rapidă pentru acele timpuri. Se pot da diverse exemple care să susțină acest lucru. Astfel, învățatul aromân Nichifor Theotokis, profesor la Academia Domnească din Iași tipărește în anii 1766 - 1767 două volume de “Elemente de fizică” în care, capitolul 27 este intitulat “Despre magneți”, iar capitolul 28 este dedicat problemei corpuscului electric. În 1851 Paharnicul Teodor Stamati publică la Iași un dicționar tehnic
PAŞI PRIN ISTORIE. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1018]
-
al Academiei Domnești din București; Monahul Kyprianos, un tânăr monah cipriot, care în anul 1783 fusese trimis în Moldova cu misiunea de a strânge fonduri pentru sprijinul mănăstirilor cipriote. Fiind un tânăr capabil, Kyprianos își face studiile superioare la Academia domnească din Iași, unde a fost remarcat și apreciat. Ca urmare, domnul Moldovei, Mihai Șuțu, îl numește preot paroh al Bisericii domnești din Iași. Întors în Cipru, tânărul prelat, care manifestă interes nu numai față de problemele ecleziastice, ci și de problemele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
de a strânge fonduri pentru sprijinul mănăstirilor cipriote. Fiind un tânăr capabil, Kyprianos își face studiile superioare la Academia domnească din Iași, unde a fost remarcat și apreciat. Ca urmare, domnul Moldovei, Mihai Șuțu, îl numește preot paroh al Bisericii domnești din Iași. Întors în Cipru, tânărul prelat, care manifestă interes nu numai față de problemele ecleziastice, ci și de problemele canonice, sociale și de educație ale insulei, este ales arhiepiscop al bisericii Ciprului, calitate în care timp de 11 ani a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
altceva: vietățile acvatice, ca și râmele și melcii de pământ umed, îi făceau greață (ajungea să pronunți cuvântul „râmă“, ca să facă o adevărată criză, să vomeze). Tata mă lua uneori cu el în oraș, la o bodegă renumită de pe Strada Domnească, unde se serveau la tejghea sau la masă gustări alese, trufandale, icre negre, nisetru la grătar și un fel de cârnăciori roșii în sos picant. Și melci am mâncat la Galați, sub formă de ciorbă cu multă ceapă, la o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ale contextului social-istoric care generează conținuturile politice vehiculate. Literatura de specialitate consideră veacul al XIX-lea matricea limbajului politic românesc modern, fără a nega însă existența unor forme incipiente de manifestare ale acestuia în creațiile cronicarilor (cronicile și documentele cancelariilor domnești oferă argumente relevante în acest sens). Chiar și atunci când scopul declarat al periodicelor este cultivarea literaturii și promovarea valorilor culturale, componenta politică, abil mascată de paginile de literatură, rămâne o dimensiune importantă a activității editoriale. Cu un pronunțat caracter eclectic
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
menționat la 21 octombrie 1584, care pornea din Iași și trecea prin Tăutești, Mălăești, Gropnița, Șipote și continua prin Stroești, Drașcani, Sulița, Botoșani. Documentele vremii fac referire la importanța acestui drum, pentru că pe aici treceau solii, curierii împuterniciți cu, ,cărți domnești”,cărora șipotenii trebuiau să le asigure hrană și cai de drum. Fiind un drum secundar, ce trecea Miletinul pe la sud pentru a intra în Șipote, acest drum a influențat evoluția așezării și a populației, dar nu a avut totuși rolul
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
evoluția așezării și a populației, dar nu a avut totuși rolul important al drumurilor comerciale, ce au dus la dezvoltarea târgurilor și orașelor. Localitatea Șipote a avut totuși un rol administrativ destul de important, fiind sediu de ocol și curte domnească în timpul domniei lui Petru Rareș, aceasta influențând și dinamica populației. Relațiile sociale specifice epocii medii, dările împovărătoare față de stat, precum și cotropirile teritoriului Moldovei de armatele străine au contribuit în mare măsură la modificarea rețelei de așezări și a repartiției teritoriale
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
decapitarea pentru înaltă trădare a ultimului proprietar, în aprilie 1523, la Hârlău, de către Ștefan Vodă cel Tânăr. Cert este că după decapitarea lui Luca Arbore, satul Șipote a trecut în proprietatea familiei domnitoare, iar curtea de aici a devenit curte domnească, în timpul domniei lui Petru Rareș, pentru întreținerea ei înființându-se un ocol (o unitate teritorială care grupa un număr de sate proprietate domnească). După preluarea de către familia domnească, curtea din Șipote a trebuit să fie amenajată, extinsă cu noi corpuri
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
trecut în proprietatea familiei domnitoare, iar curtea de aici a devenit curte domnească, în timpul domniei lui Petru Rareș, pentru întreținerea ei înființându-se un ocol (o unitate teritorială care grupa un număr de sate proprietate domnească). După preluarea de către familia domnească, curtea din Șipote a trebuit să fie amenajată, extinsă cu noi corpuri de clădiri, ca să poată adăposti în condiții optime personalul care o deservea, membrii numeroși ai familiei domnitoare aflați aici, un corp de gardă ș.a. Se înțelege, astfel
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
s-au dezinteresat total de curtea din Șipote, satul a fost trecut în proprietatea unui boier. În 1627, satul Șipote a intrat în stăpânirea lui Miron Barnovschi, care l-a donat mănăstirii cu același nume din Iași. Deci, din sat domnesc, capitală de ocol și reședință domnească, prin cumpărare, Șipotele a ajuns sat boieresc. Evident că, o dată cu noua lui situație juridică, s-a schimbat, în sensul înrăutățirii și starea materială a locuitorilor, deoarece de acum urmau să aibă obligații duble, adică
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
din Șipote, satul a fost trecut în proprietatea unui boier. În 1627, satul Șipote a intrat în stăpânirea lui Miron Barnovschi, care l-a donat mănăstirii cu același nume din Iași. Deci, din sat domnesc, capitală de ocol și reședință domnească, prin cumpărare, Șipotele a ajuns sat boieresc. Evident că, o dată cu noua lui situație juridică, s-a schimbat, în sensul înrăutățirii și starea materială a locuitorilor, deoarece de acum urmau să aibă obligații duble, adică față de stat și față de stăpân. Datorită
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
dărilor împovărătoare, situația locuitorilor din Șipote a devenit insuportabilă, majoritatea au părăsit satul căutând să se stabilească în alte părți,în ținutul Romanului și Vasluiului. Aceasta l-a făcut pe domnitorul Antonie Ruset, ca în anul 1678 să poruncească slujitorilor domnești din ținutul Roman să nu încaseze nici un fel de dări de la foștii locuitori din Șipote, care, nevoiți să-și părăsească satul, se stabiliseră în satul Iliești. S-a păstrat un document din anul 1680, care informează că din acel an
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
scăzut, crescând ponderea agriculturii. Pentru a putea face o comparație, este necesară o scurtă incursiune în trecut. Așezarea Șipote a fost în secolul al XVI-lea curte domnească, după ce în prealabil fusese proprietatea lui Luca Arbore. Pentru întreținerea curții domnești s-a înființat un ocol, adică o unitate teritorială care grupa un număr de sate proprietate domnească, alcătuit din satele Șipote și Tătăreni. O dezvoltare economică importantă a avut-o curtea de la Șipote în timpul stăpânirii acesteia de către Doamna Elena
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
Așezarea Șipote a fost în secolul al XVI-lea curte domnească, după ce în prealabil fusese proprietatea lui Luca Arbore. Pentru întreținerea curții domnești s-a înființat un ocol, adică o unitate teritorială care grupa un număr de sate proprietate domnească, alcătuit din satele Șipote și Tătăreni. O dezvoltare economică importantă a avut-o curtea de la Șipote în timpul stăpânirii acesteia de către Doamna Elena Rareș. În 1554, după moartea Doamnei Elena, așezarea fiind părăsită de membrii familiei domnitoare, a intrat în
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
banii ce i-au avut la săraci i-am împărțit, săraci sărăcuți de Dumenzeu miluiți. Bucur Haide vorba să lăsăm și un cântec să cântăm, un cântec de unire pentru a noastră întâlnire. Haiducii cântă Ți-am zis verde măr domnesc Stau pe loc și mă gândesc Pe ce cale să pornesc Frați de-ai mei să mai găsesc C-am avut cinci sute cinci De voinici, români, haiduci Cu ei în codru când intram, Moarte prin dușmani făceam. Ciocoii dac-
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
ești tu haiducel? De când maica m-a făcut (bis) Eu la codru sunt haiduc (bis) Codrean Haide vorba să lăsăm și un cântec să cântăm, un cântec de unire pentru a noastră despărțire. Haiducii cântă Și-am zis verde măr domnesc Stau pe loc și mă gândesc Stând pe loc și mă gândeam La palat mă repezeam Iar în ușă la palat Iată un grec gulerat. Turcul Ce căutați voi, opincari? Bujor Vrem dreptate, boieri mari! Turcul Haide , haide, marș afară
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
zugrăvită nașterea lui Isus Hristos, în mijlocul staulului. Intrând în casă, unul din dascăli așază marginea de jos a icoanei pe piept, ținând ,mâinile de cele două colțuri de sus și începe a cânta troparul nașterii Mântuitorului. În vechime, la curțile noastre domnești, era și obiceiul numit ORAȚII, devenite “urații” de la “a ura”. Cărturarul Dan Simionescu scrie în legătură cu acestă datină voievodală: ”În prima zi de Crăciun, Domnul avea obiceiul să cheme la masă pe boieri. La masă Mitropolitul ridica paharul cu vin, făcând
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
banii ce i-au avut la săraci i-am împărțit, săraci sărăcuți de Dumenzeu miluiți. Bucur Haide vorba să lăsăm și un cântec să cântăm, un cântec de unire pentru a noastră întâlnire. Haiducii cântă Ți-am zis verde măr domnesc Stau pe loc și mă gândesc Pe ce cale să pornesc Frați de-ai mei să mai găsesc C-am avut cinci sute cinci De voinici, români, haiduci Cu ei în codru când intram, Moarte prin dușmani făceam. Ciocoii dac-
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
ești tu haiducel? De când maica m-a făcut (bis) Eu la codru sunt haiduc (bis) Codrean Haide vorba să lăsăm și un cântec să cântăm, un cântec de unire pentru a noastră despărțire. Haiducii cântă Și-am zis verde măr domnesc Stau pe loc și mă gândesc Stând pe loc și mă gândeam La palat mă repezeam Iar în ușă la palat Iată un grec gulerat. Turcul Ce căutați voi, opincari? Bujor Vrem dreptate, boieri mari! Turcul Haide , haide, marș afară
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
zugrăvită nașterea lui Isus Hristos, în mijlocul staulului. Intrând în casă, unul din dascăli așază marginea de jos a icoanei pe piept, ținând ,mâinile de cele două colțuri de sus și începe a cânta troparul nașterii Mântuitorului. În vechime, la curțile noastre domnești, era și obiceiul numit ORAȚII, devenite “urații” de la “a ura”. Cărturarul Dan Simionescu scrie în legătură cu acestă datină voievodală: ”În prima zi de Crăciun, Domnul avea obiceiul să cheme la masă pe boieri. La masă Mitropolitul ridica paharul cu vin, făcând
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]