5,320 matches
-
angelică parcă că spune: “Vreau să fiu copil din nou!“ Oare acest adolescent poate să redevină copil? Îmi aduc aminte de un băiețel cu părul blond, cu ochi albaștri cristalini cu pantaloni scurți, ce alerga fericit prin grădina bunicilor lui, dornic de a cunoaște răsfățul naturii! La amurg privea cum astrul diurn se stinge încet pe dealurile pârjolite ca niște spinări de amurg. Era ultimul tablou pe care l-a văzut când încă era copil. A sosit ziua când acesta va
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de turme cu atâta pricepere, că ajunsese repede cel mai bogat cioban din văi. Lâna lui Iacob era cea mai moale, nevestele lui erau destoinice, iar fiii, loiali. Nu avuseseră vrajbă cu nici un vecin. Îmbogățise acea vale, iar Hamor era dornic de bune relații. Căsătorii între cele două case erau de dorit, iar Hamor fusese încântat când Re-nefer îi șoptise că fiului săi îi place fiica lui Iacob. Într-adevăr, imediat ce a auzit că Shalem se culca cu mine, a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Ce nume le-ai pus? - Menashe e cel mai mare, iar acesta e Efraim, a răspuns Iosif, punându-și pe rând mâna pe capul fiecăruia. Auzindu-și numele, băieții s-au uitat la tatăl lor, cu fețele strălucind de curiozitate, dornici să știe ce se spunea despre ei în limba aceea care suna ciudat și pe care n-o mai auziseră niciodată din gura tatălui lor. - Ei de-abia înțeleg de ce suntem aici, a zis Iosif. Nici eu însumi nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-ncolo, le găsea foarte frumoase. Ziua Începea bine. TÎnăra OPJ se proțăpise cu un aer foarte profesionist În fața planului insulei, prins pe peretele jandarmeriei. Trecură În revistă elementele pe care le aveau, apoi Lucas Întinse mîna după o cariocă. Morineau, dornic să-și dovedească utilitatea, Îi Întinse toată cutia. Fersen arătă succesiv niște puncte pe hartă, prezentîndu-și ipoteza. - Faleza și situl: Nicolas și Chantal sînt surprinși de Gildas, Încăierare, Nicolas Îl ucide pe Gildas. Chipul Mariei se Întunecă. - Accidental, adăugă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ryan semnase mărturisirile, În două zile jurații Își dăduseră deja verdictul, la vremea respectivă justiția nu Încercase să afle mai mult. Lucas, nemaisuportînd să-l vadă pe director cum se delectează cu fizionomia Mariei, Își luă rapid rămas-bun. Dar omulețul, dornic să prelungească această recreație neobișnuită, preciză că, În pofida caracterului solitar, Ryan se Împrietenise Într-o vreme cu un coleg de celulă destul de deosebit, un psihiatru de renume, violator recidivist. - Credeți că ar fi posibil să avem o copie a dosarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Cap d’Agde coboară În pantă lină, permițând scăldatul fără riscuri, inclusiv pentru copiii mici. Cea mai mare porțiune e de altfel rezervată scăldatului În familie, precum și jocurilor sportive (wind-surf, badminton, parapantă). E o convenție tacită, explică Rudi, ca perechile dornice de o experiență libertină să se Întâlnească În partea estică a plajei, dincolo de chioșcul cu băuturi răcoritoare din Marseillan. Dunele, consolidate cu palisade, formează acolo un dâmb. Din vârful acestuia, vezi Într-o parte plaja, care coboară lin spre mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
trimis lui Michel, Bruno Îi spunea că s-a internat din nou la clinica psihiatrică din Verrières-le-Buisson, „probabil pentru totdeauna”. Așadar, după toate aparențele, fusese lăsat să iasă pentru această ocazie. — Deci mama e pe moarte..., i-o reteză Michel, dornic să revină la subiect. — Absolut! La Cap d’Agde e la fel, se pare că au interzis accesul În zona dunelor. Hotărârea s-a luat la presiunile Societății de protecție a litoralului, care e În mâna ecologiștilor. Bieții oameni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
declare: „Oameni buni! Omul ăsta pe care îl scuipați e un erou!“. Era indignat - și după părerea mea indignarea lui era sinceră. — Pe mine nu mă scuipă nimeni, am zis eu. Nimeni nu mai știe nici măcar că trăiesc. Kraft era dornic să-mi vadă piesele. Când i-am spus că nu am textul nici uneia dintre ele, m-a pus să i le povestesc, scenă de scenă - m-a pus să i le interpretez. Mi-a spus că le considera minunate. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
N-ai decât să faci pe pețitorul, dacă asta-ți place. Eu cobor să văd ce bunătăți ne-a mai adus astăzi poștașul. Mă supărase, și am coborât la cutia poștală numai ca să-mi mai treacă supărarea. Nu eram deloc dornic să-mi văd corespondența. Deseori trecea o săptămână, chiar și mai mult, fără măcar să mă uit dacă aveam vreo scrisoare. De obicei singurele plicuri care se găseau în cutia mea de scrisori erau cecuri cu dividende, anunțuri de ședințe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
oricare altul din restul personajelor de groază. Așa o fi. În emisiunile mele de radio sperasem să fiu pur și simplu amuzant, dar trăiam într-o lume unde era greu să fii amuzant, cu atâtea ființe umane așa de puțin dornice să râdă, așa de incapabile să gândească, așa de dornice să creadă, să-și arate colții și să urască. Atâția oameni au vrut să mă creadă! Indiferent ce s-ar spune despre dulcele miracol al credinței care nu se îndoiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
În emisiunile mele de radio sperasem să fiu pur și simplu amuzant, dar trăiam într-o lume unde era greu să fii amuzant, cu atâtea ființe umane așa de puțin dornice să râdă, așa de incapabile să gândească, așa de dornice să creadă, să-și arate colții și să urască. Atâția oameni au vrut să mă creadă! Indiferent ce s-ar spune despre dulcele miracol al credinței care nu se îndoiește, consider capacitatea pentru o astfel de credință înspăimântătoare și absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
că mai existau și alții, mai buni, mai puternici, care să știe ce să facă. Și acești ultimi pomeniți patrioți erau îndreptățiți să fie încrezători. Mă îndoiesc să fi existat vreo societate care să nu aibă oameni tineri și puternici dornici să experimenteze în domeniul omuciderii, cu condiția să nu se acorde pentru asta niște pedepse foarte aspre. Conform ziarelor și radioului, oameni mânioși, pe drept cuvânt, făcuseră deja ce putuseră, dând buzna în jalnica mea mansardă cu șobolani, spărgându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
La fel și-n Germania, a adăugat ea. — Poftim? Asta era o treabă... de câte ori venea SS-ul sau Gestapo-ul să ridice pe câte cineva..., mi-a zis ea. Nu înțeleg, i-am spus. — Mai intrau și alții în clădire, dornici să facă ceva patriotic, m-a lămurit ea. Și întotdeauna făceau treaba asta. Se găsea întotdeauna câte cineva să scoată becurile, a zis ea clătinând din cap. Ce ciudat, să facă cineva mereu lucrul ăsta. Dr. Epstein a revenit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mersul, dar nici nu grăbea pasul. Doar înclina îngăduitor din cap, făcându-i semn aceluia că nu poate, pe moment, să-l asculte, sau să-i adreseze câteva cuvinte de răspuns la salut. De altfel, nu prea erau mulți cei dornici să-l aboredze. Mai toți îl ocoleau, zorind pasul când îl întâlneau. Se temeau parcă să nu fie înghițiți de prozator, pur și simplu devorați dintr-o simplă privire, o ridicare din sprânceană sau dintr-o mișcare mai nervoasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din spectacolul revoluției în direct transmis de Televiziunea Română, dublate de cele întâmplate la Județeană, din păcate nepreluate de vreo televiziune. „Băgăm totuși și puțin fantastic la prelucrare! Ca să înțeleagă cum trebuie și ăștia de-acuma. Adică pe limba minții lor dornică de aventuri și mistere“, găsise Burtăncureanu soluția. „Este la modă fantasticul acuma. Poporul nostru are un folclor minunat, cu tradiții de-astea cu strigoi, cu moroi, cu ăia din Baltă. Străinii umblă cu limba scoasă, gâfâie și colcăie, după vampiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
oarecare licăr de emoție pentru ultimele sale cuvinte. Atingerea universalității plecând de la faptul particular era o tehnică îndrăgită de Sui, care studiase în India filosofia speculativă cu Nampuseptari. Îmi arătă o nouă rană la picior, dar eu nu mă simțeam dornic să-i cunosc necazurile. Un păianjen își abandonă un fir de pânză în bătaia vântului. Poate că-l agățase chiar de Sui. Detectam numai un segment subțire care ar fi putut fi agățat oriunde. Văzui că fratele Wang abandonase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
țipându-și replicile cu capul în jos. Bill fu un Bottom surprinzător de amuzant și înțepător, bravând tot timpul și nesigur. Duhurile erau jucate de o mână de tinerei drăguți, doi băieți, două fete, cam toți aspirând să devină cineva, dornici să se facă remarcați de MM. Cea care o juca pe Tabitha, și care lectura rolul lui Violet Tranter, era o tipă întunecată, cu brațe și mâini subțiri și o coamă lungă, neagră și mătăsoasă, un amestec etnic care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și Cobweb 1, care formaseră un grup în celălalt capăt al camerei, chicotind împreună, ignorând-o cu ostentație pe Tabitha-Peaseblossom2, care se sprijinea de un scaun și sorbea niște apă. Tineri, zvelți și în formă, erau plini de ei și dornici de a fi remarcați. Că drăguți mai sunt, zise Hugo. Ca un buchețel de brândușe. Mai ales băiatul ăla blonduț e încântător. Dar atenție, știe chiar prea bine lucrul ăsta, ceea ce-l face să numai fie deloc atrăgător. — Tabitha? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
brațe. Am o treabă c-o tipă care tre’ să-mi zică ceva de cadavru. *** Poliția o informase deja pe Margery despre ultima descoperire, iar ea arăta, ca să folosesc un eufemism, groaznic. Era clar că nu mai era așa de dornică să afle identitatea cadavrului din canal. —Bună, zisei eu, dându-mi seama că puteam să stau eu în ușă mult și bine înainte ca ea să mă remarce. Stătea la biroul ei, uitându-se în gol la peretele din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dezgust, chiar și cu furie, dar Brunetti nu-i putea niciodată vedea fără să le suprapună imaginea propriilor săi strămoși, stând la cozi asemănătoare, ei Înșiși abia Îmbrăcați, prost Încălțați, vorbind stâlcit limba. Și, aidoma acelor sărmani nefericiți de acolo, dornici să curețe mizeria și să crească progeniturile oricui i-ar plăti. Urcă scările spre biroul său de la etajul patru, urând bună-dimineața unuia sau la doi oameni, Înclinând din cap spre alții. Când ajunse la birou, verifică să vadă dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Brunetti și se Întoarse spre ușă, Întrebându-se cu ce bromură va găsi Patta să arunce după el pe la spate, În timp ce se Îndepărtează. — Îl vom aduce pe făptaș În fața legii, zise Patta. — Cu siguranță o vom face, domnule, spuse Brunetti, dornic mai mult să zeflemească pluralul folosit de superiorul lui. Se duse Înapoi la biroul său, frunzări numărul din Panorama pe care-l avusese În servietă și-i oferi lui Bocchese cam jumătate de oră să verifice amprentele. Când expiră timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
terminat. —OK. Jake și-a frecat nasul de gâtul ei. Alice s-a cutremurat de plăcere. —Eu nu încerc decât să te sprijin. Știi asta, nu? Alice a clătinat din cap, lacrimile izbucnindu-i din senin în ochii obosiți și dornici de somn. — Ești fericită, nu-i așa, draga mea? Jake se uita la ea cu atenție. Sigur că sunt fericită. Nu regreți că ai ieșit din cursa șobolanilor? Că ai venit să trăiești aici, cu mine? O șuviță din părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-o-ncet, a glumit un lingău. Alice și-a amintit că era persoana care se ocupa de tehnoredactare. —Nivelul rezervoarelor e și așa periculos de scăzut. La auzul acestei replici, unii au izbucnit în râs. Alice a râs și ea, dornică să facă dovada bunăvoinței. Voia să se simtă bine la petrecere. În ciuda grijilor ei secrete legate de mâncare și de faptul că Jake îi dăduse ridicol de puțin timp ca să pregătească totul. Kebaburile din tofu, salata de fasole și plăcinta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de rău. Laura și-a căutat o batistă și și-a șters nasul. Hugo a ridicat din umeri. Nu știu ce-ai vrea să spun. —Orice vrei, i-a sugerat Laura. Urlă la mine. Lovește-mă, dacă vrei. Părea aproape dornică de așa ceva. În creierul lui Hugo s-a aprins o rază firavă de lumină. Deci, despre asta era vorba, a spus el cu o satisfacție mohorâtă. Amanda vrea să te lovesc ca să dovedească o dată pentru totdeauna că sunt un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
singur copertele și să lase în libertate personajele. Așa ceva nu se poate... Cu atât mai mult, nu pot sări din scenariul tipărit pe hârtie de calitate personaje care să lase în urma lor geamantane cu bani. Reali. Mulți. Așezați în teancuri... Dornici să fie atinși, pipăiți, numărați... Cheltuiți - i se păru că aude din nou acea voce misterioasă ascunsă undeva prin mintea lui... Vocea Magicianului nevăzut, vocea aceea alunecoasă, insidioasă, grețoasă, care nu trebuie decât să șoptească în urechea ta și te
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]