4,287 matches
-
în 1278. De atunci și până la Primul Război Mondial, istoria Austriei a fost strâns legată de cea a dinastiei sale conducătoare, Habsburgii. În secolele al XIV-lea și al XV-lea, Habsburgii au început să acumuleze alte provincii din vecinătatea ducatului Austriei. În 1438, ducele Albert al V-lea a fost ales succesor al socrului său, Sigismund de Luxemburg. Deși Albert însuși a domnit doar un an, din acel moment toți împărații Sfântului Imperiu Roman au fost Habsburgi, cu o singură
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
Cum Austria nu dorea să cedeze teritoriile sale germanofone către Imperiul German din 1848, coroana imperiului nou-format a fost oferită regelui prusac Frederic Wilhelm al IV-lea. În 1864, Austria și Prusia au luptat împreună împotriva Danemarcei și au eliberat ducatele independente Schleswig și Holstein. Cu toate acestea, ele nu au putut cădea de acord asupra unei soluții la administrarea celor două ducate, și în 1866 s-au angajat în Războiul Austro-Prusac. Înfrântă de Prusia după bătălia de la Königgrätz, Austria a
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
ce aveau să constituie viitoarea "Armada" a necesitat un uriaș efort financiar, chiar pentru o țară bogată cum era Spania sfârșitului de secol XVI. Provinciile sale au fost supuse la plata unor importante contribuții. Cortesurile au votat opt milioane de ducați, sumă ce trebuia strânsă din diferite taxe. Filip al II-lea a apelat la renumiții bancheri Fugger, de la care a primit un masiv ajutor financiar. În sfârșit, papa Sixtus al VI-lea a promis un ajutor de un milion de
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
de pe insulele britanice. O placă indică acest lucru . Nelocuibile, insulele au fost de-a lungul istoriei folosite drept ascunzătoare de către contrabandiști care încercau să introducă bunuri ori în Franța ori în Jersey. Odată cu celelalte insule ale canalului, arhipelagul a aparținut ducatului Normandiei și din secolul XIII au intrat sub suvernaitatea directă a monarhului britanic. Regatul Franței a revendicat proprietate în cazul acestor insule, dar cu timpul revendicările au devenit din ce în ce mai puțin vehemente. În Secolul XIX, odată cu apariția convențiilor de pescuit ce
Minquiers () [Corola-website/Science/305671_a_307000]
-
conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Volcineț a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Volcineț a făcut parte din componența României, în Plasă Șiretului a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din
Volcineț, Adâncata () [Corola-website/Science/316168_a_317497]
-
în 1886. După aceea absolvă Liceul Privat din Helsinki, trecând admiterea la universitate în iunie 1887. Imediat după aceea a plecat la Sankt Petersburg, unde a fost admis la Școala de Cavalerie "Nicolae". În acea vreme Finlanda era un Mare Ducat în uniune personală cu Rusia. Promovează în 1889 și este avansat la gradul de "cornet", lucrând în Polonia la un regiment de dragoni. În ianuarie 1891 Mannerheim a fost transferat să lucreze în Garda de Cavaleri a Majestății Sale Maria
Carl Gustaf Emil Mannerheim () [Corola-website/Science/297806_a_299135]
-
conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Zavoloca a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Zavoloca a făcut parte din componența României, în Plasa Cosminului a județului Cernăuți. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către
Zavoloca, Storojineț () [Corola-website/Science/315551_a_316880]
-
cunoștea personal. Muzica lui Telemann incorporează câteva stiluri naționale (francez și italian) și uneori este inspirată din muzica folclorică poloneză. Astăzi Telemann este considerat un important compozitor de tranziție de la baroc la clasicism. Telemann s-a născut în Magdeburg, capitala Ducatului de Magdeburg, Brandenburg-Prusia într-o familie din clasa mijlocie superioară. Părinții săi au fost Heinrich Telemann, diacon la Biserica Sfântului Duh ("Heilige-Geist-Kirche") din Madgeburg, și Maria Haltmeier, fiica unui cler din Regensburg. Mulți membri ai familiei lucrau în biserică și
Georg Philipp Telemann () [Corola-website/Science/317538_a_318867]
-
nefiind considerată sigură, Cem cu propriul său consimțământ a fost trimis la Bourganeuf în Franța, unde a fost ținut sub pază de Guy de Blanchefort, nepotul lui Pierre d'Aubusson. D'Aubusson a acceptat o rentă de 45.000 de ducați de la Baiazid al II-lea, în schimbul cărora s-a angajat să îl păzească pe Cem în așa fel încât să-l împiedice pe acesta să facă apel la puterile creștine să-l ajute împotriva fratelui său. Recompensa lui d'Aubusson
Pierre d'Aubusson () [Corola-website/Science/330407_a_331736]
-
conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Adâncata a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). În anul 1857 s-a construit în sat o fabrică de alcool, iar în 1869 s-a început construcția liniei ferate Cernăuți - Vadu Siret - Suceava, care a trecut prin Adâncata
Adâncata () [Corola-website/Science/311757_a_313086]
-
Bezirkul Suczawa (în română "Suceava", în ruteană "Suczawa") a fost un bezirk ("bițârc"-în graiul bucovinean) în Ducatul Bucovinei. Acesta cuprindea partea de sud-est a Bucovinei. Reședința bezirkului era orașul Suceava ("Suczawa"). După Primul Război Mondial a devenit parte a României. Districtele politice moderne ale Monarhiei Habsbugice au fost create în jurul anului 1868 ca urmare a separării distictelor
Bezirk Suczawa () [Corola-website/Science/337456_a_338785]
-
care au murit în Elveția. Antanas Smetona, Mykolas Biržiška și Steponas Kairys au trăit restul vieților lor în Statele Unite. Actul din 16 februarie a proclamat "re"-înființarea ("atstatyti") statului lituanian, declarându-l pe acesta succesor al statului lituanian istoric, Marele Ducat al Lituaniei. În acest sens, Consiliul a deviat de la rezoluția adoptată de conferința de la Vilnius, care cerea înființarea ("sudaryti") unui stat lituanian. S-a clarificat, însă, că noul stat va fi diferit de vechiul Ducat: urma să fie organizat doar
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
al statului lituanian istoric, Marele Ducat al Lituaniei. În acest sens, Consiliul a deviat de la rezoluția adoptată de conferința de la Vilnius, care cerea înființarea ("sudaryti") unui stat lituanian. S-a clarificat, însă, că noul stat va fi diferit de vechiul Ducat: urma să fie organizat doar pe pământurile locuite de etnici lituanieni și avea să fie guvernat pe principii democratice, spre deosebire de ducatul multietnic guvernat de aristocrație. Terminarea legăturilor dintre Lituania și alte state era adresată Germaniei, Rusiei și Poloniei, care aveau
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
care cerea înființarea ("sudaryti") unui stat lituanian. S-a clarificat, însă, că noul stat va fi diferit de vechiul Ducat: urma să fie organizat doar pe pământurile locuite de etnici lituanieni și avea să fie guvernat pe principii democratice, spre deosebire de ducatul multietnic guvernat de aristocrație. Terminarea legăturilor dintre Lituania și alte state era adresată Germaniei, Rusiei și Poloniei, care aveau fiecare planul său pentru această țară. Deși nu direct, declarația renunța la orice încercare de reînviere a fostei Uniuni Polono-Lituaniene. Actul
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
17 ani, Carlo a fost elevul mai multor școli conduse de ordine călugărești catolice, unde a adunat variate cunoștințe literare și muzicale, cultura lui perfecționându-se și prin frecventarea cercurilor literare și prin călătorii numeroase. În vremea copilăriei sale, Marele Ducat al Toscanei era încă sub stăpânirea Imperiului austriac, dar el a avut privilegiul să trăiască anii Revoluției de la 1848, ai eliberării și unificării Italiei, ai formării națiunii italiene. Activitatea lui de scriitor a început la vârsta de 20 de ani
Carlo Collodi () [Corola-website/Science/304683_a_306012]
-
dinastiei Piast. În 1269, Nicolae, fiul bastard al regelui Ottokar al II-lea care a fost legitimat de către papa Alexandru al IV-lea în 1260, a devenit duce de Opava. În 1337, fiul lui Nicolae al II-lea a moștenit Ducatul de Ratibor. Cei patru fii ai săi au împărțit Ducatul de Opava (Ducatul de Ratibor a fost moștenit numai de către fiul cel mai mare, Ioan). Astfel a început împărțirea unei țări odată unite între urmașii lui Nicolae al II-lea
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
al II-lea care a fost legitimat de către papa Alexandru al IV-lea în 1260, a devenit duce de Opava. În 1337, fiul lui Nicolae al II-lea a moștenit Ducatul de Ratibor. Cei patru fii ai săi au împărțit Ducatul de Opava (Ducatul de Ratibor a fost moștenit numai de către fiul cel mai mare, Ioan). Astfel a început împărțirea unei țări odată unite între urmașii lui Nicolae al II-lea. În 1443 Wilhelm, Duce de Opava, a obținut Ducatul de
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
care a fost legitimat de către papa Alexandru al IV-lea în 1260, a devenit duce de Opava. În 1337, fiul lui Nicolae al II-lea a moștenit Ducatul de Ratibor. Cei patru fii ai săi au împărțit Ducatul de Opava (Ducatul de Ratibor a fost moștenit numai de către fiul cel mai mare, Ioan). Astfel a început împărțirea unei țări odată unite între urmașii lui Nicolae al II-lea. În 1443 Wilhelm, Duce de Opava, a obținut Ducatul de Münsterberg, care a
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
împărțit Ducatul de Opava (Ducatul de Ratibor a fost moștenit numai de către fiul cel mai mare, Ioan). Astfel a început împărțirea unei țări odată unite între urmașii lui Nicolae al II-lea. În 1443 Wilhelm, Duce de Opava, a obținut Ducatul de Münsterberg, care a fost deținut de Přemyslizi până în 1456. Această linie a Přemyslizilor opavieni s-a încheiat în 1521, cu moartea lui Valentin, duce de Ratibor. Eforturile teritoriale ale regilor din dinastia Přemyslid (toate aranjate sau sprijinite prin căsătorie
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
trimiși la Salerno unde erau găzduiți în palatul episcopal de acolo, spre marea consternare a episcopului salernitan. Bari a mai servit și ca refugiu pentru cel puțin unul dintre rivalii politici ai împăratului Ludovic al II-lea, un personaj din Ducatul de Spoleto care a fugit la Bari în timpul unei răscoale. În 865, Ludovic al II-lea, probabil la presiunea Bisericii, mereu în alertă față de existența unui stat musulman în mijlocul Italiei, a emis o capitulație adresând un apel de adunare a
Emiratul de Bari () [Corola-website/Science/324605_a_325934]
-
cu „VW” citit [ fau ve ]; în traducere: „mașină poporului”) (), este compania părinte a concernului constructor de automobile german Volkswagen și totodată una dintre cele mai mari companii automobilistice la nivel mondial. Subsidiarele concernului sunt (în 2012) companiile Audi, Bentley, Bugatti, Ducați (motociclete), Lamborghini, MÂN (camioane), Porsche, Scania (camioane), SEAT, Škoda, Volkswagen (autoturisme și SUV) și Volkswagen (speciale) (că de ex. autobuze, automacarale, autofrigorifice). În 2006 grupul a vandut 5,734 milioane de automobile, ceea ce a reprezentat 9,7 % din piața mondială
Grupul Volkswagen () [Corola-website/Science/309380_a_310709]
-
intrarea în câmpia Apuliei. Orașul Troia din regiunea Foggia a fost de asemenea fortificat, prin introducerea acolo a unei gărzi de mercenari normanzi fideli lui în anul 1019. În curând, întregul sud al Italiei s-a supus autorității bizantine, cu excepția ducatului de Benevento, care a rămas fidel papalității. Înspăimântat de întărirea puterii bizantine în sudul Italiei, papa Benedict al VIII-lea s-a deplasat în 1020 în Germania, la Bamberg pentru a solicita intervenția împăratului Henric al II-lea. Împăratul occidental
Vasile Boioannes () [Corola-website/Science/324458_a_325787]
-
Aquileia aflându-se sub protecția longobarzilor, în vreme ce patriarhul aflat la Grado se supunea exarhatului de Ravenna (și, indirect, patriarhului de Constantinopol), iar mai târziu dogilor Veneției. Ducii longobarzi din Friuli stăpâneau Aquileia și teritoriile înconjurătoare din zona Cividale. În 774, ducatul longobard a fost cucerit de către regele Carol cel Mare al francilor, pentru ca în 787 noul stăpân să numească un nou patriarh la Aquileia în persoana lui Paulinus, rezident la Cividale. În timpul patriarhului Maxentius, Statul papal a aprobat, la sinodul de la
Patriarhatul de Aquileia () [Corola-website/Science/324257_a_325586]
-
a reveni la Aquiliea în 1420, atunci când Republica Veneția a anexat teritoriul orașului Udine. În 1445, înfrânt din nou de către venețieni, patriarhul Ludovico Trevisan a consimțit să renunțe la domeniul său temporal în schimbul unei rente anuale de 5.000 de ducați primiți din "Zecca" venețiană. Din acel moment, venețienii au devenit singurii care să dețină titlul patriarhal, iar teritoriul a fost încorporat în Republica Veneția sub numele de "Patria del Friuli", guvernată de către un "Proveditor General" sau un "Luogotenente" cu reședința
Patriarhatul de Aquileia () [Corola-website/Science/324257_a_325586]
-
și pe sectorul financiar în general. Lugano este a treia piața financiară elvețiană. Alte industrii prezente sunt industria mașinilor, cea textilă, industria tutunului și fabricarea ciocolatei. Primele documente care atestă existența cetății sunt datate la 875. Orașul, deja în posesia Ducatului Milano, a fost ocupat de elvețieni în 1512, sub autoritatea cărora rămâne până la 1798, ăn în care declara și obține independența și decide să intre și să facă parte din Confederația Elvețiană. Toponimul „Lugano” derivă probabil de la cuvântul latin ""lucus
Lugano () [Corola-website/Science/297512_a_298841]