KorAP: Find »[drukola/base=economist & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...123 124 125 ...353 >

8,806 matches

Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662

nu au nevoie să fie supuse discuției sau procedurilor experimentale de respingere sau de verificare a validității lor. Este suficient ca ele să fie enunțate, pentru a fi recunoscute ca evidente. Apriorismul a fost astăzi abandonat de către marea majoritate a economiștilor. I se poate totuși afla un ecou în școala austriacă modernă, în operele lui K. Menger, L. Von Mises și F. Hayek. După ei, ceea ce conferă științei economice un loc particular atît în sfera cunoașterii pure, cît și în cea

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
lui Walras de a fonda știința economică drept o știință "naturală", comparabilă fizicii newtoniene. Teoria echilibrului general imaginată de către Walras a fost supusă, după 1930, unei munci de perfecționare și axiomatizare extrem de intense, la care au contribuit cei mai mari economiști contemporani. Ea este, în mod cert și incontestabil, teoria cea mai strălucitoare a științei economice. Dar are ea o valoare empirică? Cu alte cuvinte, reprezintă ea un adevărat processus real prin care o economie parvine la starea de echilibru? Trebuie

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
ale științei economice, astfel: a) obiectul științei economice, domeniul său de cunoaștere este unul istoric. Fenomenele pe care ea le studiază nu sînt nici permanente, nici recurente, precum cele care formează baza științelor naturale, și, prin urmare, regularitățile pe care economiștii încearcă să le deceleze vor fi tot timpul fragile și contingente; b) nu numai fenomenele economice sînt, în esență, influențabile de către mișcarea istorică, dar atenția pe care le-o poartă economiștii este ea însăși determinată de urgența relativă a "problemelor

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
baza științelor naturale, și, prin urmare, regularitățile pe care economiștii încearcă să le deceleze vor fi tot timpul fragile și contingente; b) nu numai fenomenele economice sînt, în esență, influențabile de către mișcarea istorică, dar atenția pe care le-o poartă economiștii este ea însăși determinată de urgența relativă a "problemelor" de moment. Se poate spune că schimbările majore de teorii constituie răspunsuri la probleme noi, ridicate de noi condiții economice, instituționale etc. Nu există nici ireversibilitate în schimbările teoretice, nici cumulativitate

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
pe acesta în administrarea patrimoniului Cetății. Autorul nu furnizează o explicație a faptelor, ci prescrie reguli de bună gestiune a afacerilor suveranului, care se confunda cu statul. Întîlnim aici primele elemente de politică economică. 2.2. PRIMELE DEFINIȚII EMPIRICE ALE ECONOMIȘTILOR CLASICI Ele au în comun considerația că economia are ca scop furnizarea unei explicații teoretice pentru un ansamblu determinat de fapte concrete, calificate ca activități sau fapte economice. A. Smith a dat lucrării sale din 1776 un titlu care este

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
raport de dependență cu acțiunea umană. 2.3. ECONOMIA CA ȘTIINȚĂ A SCHIMBULUI La clasici regăsim și un efort remarcabil de conceptualizare în privința noțiunilor de schimb, nevoi și utilitate, efort ce va fi reînnoit și aprofundat de către școala neoclasică. O dată cu economiștii clasici (A. Smith, D. Ricardo, J.-B. Say, Th.R. Malthus, J.S. Mill ș.a.), economia devine o disciplină științifică recunoscută și dobîndește chiar o anumită maturitate, apărînd preocuparea de a o defini, într-o manieră autonomă, ca știință a schimbului, mai

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
este o "știință a prețurilor". Este economic tot ceea ce și numai ceea ce se poate traduce (exprima) printr-un preț. Problemele esențiale ale neoclasicilor se raportează la formarea prețurilor, la analiza diferitelor categorii de piețe ș.a. Începînd cu anul 1871, concomitent, economiști ca W.S. Jevons (Școala de la Cambridge), C. Menger (Școala de la Viena) și L. Walras (Școala de la Lausanne) acordă un loc central unei noi analize a raporturilor de schimb, întemeiată pe principiul utilității marginale. Utilizarea acestui instrument de analiză este

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
producerii în cursul timpului de mărfuri și servicii variate și le repartizează, în scopuri de consum prezent și viitor, între diferiții indivizi și colectivități ce constituie societatea"6. Această definiție este una eclectică, ce reunește definiții esențiale, elaborate succesiv de economiști care au contribuit la fundamentarea de veritabile cadre de referință în gîndirea economică, spre exemplu: a) economia studiază activitățile ce pun în joc moneda și implică operațiuni de schimb între indivizi; b) economia urmărește modul cum oamenii decid să utilizeze

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
GENERAL AL ACȚIUNII RAȚIONALE În privința acestui principiu există două abordări. 1) Prima consideră principiul raționalității un dat invariabil al naturii umane, o realitate cotidiană și banală, constatată prin experiență. Aceasta trimite la o presupoziție, la un apriorism nonistoric sau transistoric. Economiștii clasici, utilizînd această abordare, au produs remarcabila doctrină liberală. Începînd cu F. Quesnay și A. Smith, teoria economică clasică preconizează laissez-faire-ul și condamnă intervențiile statului în viața economică. Raționamentul implicit este următorul: dacă statul nu intervine, obstacolele artificiale ridicate în

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
Practica economică pozează ca sursă, ca matrice a întregii raționalități. Raționalul cîștigă, în mod progresiv, toate celelalte aspecte ale practicii sociale. Fără a aprofunda aceste considerațiuni privind natura economiei, ne vom limita să propunem, în continuare, cîteva definiții ale unor economiști de largă formație științifică. Astfel, un econometrician ca E. Malinvaud admite faptul că definiția economiei ca știință a alegerilor eficace nu pune în evidență caracterul de știință socială al economiei, deși el nu se îndepărtează decît în mică măsură de

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
economici, piața reprezintă o adevărată instituție socială. 3.3.2. Modelul teoretic al economiei de piață și evoluția ei în realitate Reglementarea economiei prin mecanismele pieței își are originea în ideile liberalismului economic, prefațat prin lucrările fiziocratice și dezvoltat de economiștii clasici englezi, Adam Smith și David Ricardo. Concepția lor asupra societății, în general, și asupra vieții economice în special, sintetiza formula laissez faire, laissez passer, le monde va de lui-même și se baza pe considerarea acestora ca organisme care se

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
catalizator economic, conservînd însă principiile esențiale caracteristice mecanismului pieței. Dar intervenția lui în economie, prin politica bugetară, politica veniturilor, politica fiscală și monetară, prin legislația economică (vizînd concurența, salariul etc.) ș.a., peste anumite limite obiective, pare, mai ales în concepția economiștilor monetariști 8, de natură să deregleze funcționarea pieței. Toate acestea nu au presupus însă o schimbare de esență a mecanismului economic. Trăsătura sa principală rămîne autoreglarea, piața ocupînd locul principal în deciziile și comportamentul agenților economici. Prin mecanismele sale, piața

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
va fi distorsionată din cauza consumului exuberant al "săracilor" (acum îmbogățiți), care canalizează resursele financiare obținute apriori prin economisire rațională, geniu economic și sacrificii spre acele domenii care nu au niciun merit sau virtute antreprenorială, neputând genera ulterior prosperitate economică. Același economist austriac demonstrează că, într-un astfel de sistem de comandă, imposibilitatea profitului antreprenorial de a stimula progesul economic este evident. "Prin adoptarea unei asemenea scheme în urmă cu jumătate de secol, toate inovațiile apărute în răstimpul scurs de atunci ar

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
cel mai comod pentru a face diferitele resurse să comunice între ele. Schimbul este, totodată, o activitate economică și un liant social, cu precizarea că, în anumite societăți, repartiția autoritară, sau măcar dirijată, a resurselor poate să se substituie schimbului. Economiștii s-au obișnuit a distinge între bunuri materiale și servicii, prin natura lor imateriale. Dar nu toate bunurile sînt bunuri economice. Spre exemplu, aerul, liber, accesibil și abundent (mai puțin cel poluat, desigur). Un bun devine economic începînd din momentul

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
întrebarea: cum decide un individ să-și repartizeze bugetul între diferitele bunuri și servicii disponibile? Determinarea condițiilor de echilibru ale consumatorului ne va permite apoi să deducem legile de evoluție ale cererii pentru un anumit bun. Influențați de către filosofia utilitaristă, economiștii neoclasici de la sfîrșitul secolului al XIX-lea au dezvoltat o teorie în care individul rațional caută să-și maximizeze satisfacția obținută sau utilitatea resimțită. Mai întîi, se presupune că individul este capabil de a măsura, printr-un indice cantitativ precis

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
putem enumera pe marginaliștii anglo-americani John Bates Clark, Francis Edgeworth, Irving Fisher, Stanley Jevons sau Philip Wicksteed. În ceea ce privește noțiunea de echilibru sau dinamică economică, nu exista, în interiorul familiei de școli de gîndire, o viziune sau poziție comună. De exemplu, unii economiști neoclasici (Marshall) considerau că echilibrul este o stare specifică prin care întregul sistem economic va trece la un moment dat; alții (Walras) priveau echilibrul ca pe o stare tranzitorie din punct de vedere temporal, pe termen lung putîndu-se vorbi despre

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
final, teoria creditului, economisirii și banilor este, de asemenea, enunțată. Legea cererii și a ofertei este insuficientă pentru cadrul echilibrului general, în care circulația monetară trebuie să fie formată numai din numerar, acoperită 100%, iar monopolurile să fie neutralizate. Pentru economistul franco-elvețian, factorii de producție sînt renta, munca și profitul, o viziune diferită față de cea dominată de muncă, pămînt și capital. Acești factori de producție sînt puși în mișcare pe două modele de piață specifice: piața "bunurilor finale" și cea a

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
O parte dintre contribuțiile lui Alfred Marshall în domeniul economiei politice au la bază noțiunile larg utilizate și astăzi ca: (efect de) substituție, coeficienți de elasticitate, termen scurt și lung, renta consumatorului. Temelia operei sale se sprijină pe doi iluștri economiști: clasicul Ricardo și colegul de breaslă, Jevons. Marshall încearcă să demonstreze că Ricardo nu a fost adeptul teoriei valorii-muncă, fiindcă, dorind să explice valoarea prin muncă, s-a încurcat în propriile raționamente. Ricardo ar fi admis ideea de muncă drept

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
avut ca merit principal descoperirea unui principiu major al analizei microeconomice: orice decizie individuală rezultă dintr-o comparație și dintr-o egalizare marginală a costurilor și avantajelor care îi sînt asociate; într-adevăr, în acest moment este atins avantajul maxim. Economiștii clasici din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea au avut destule probleme în a reconcilia valoarea de întrebuințare și valoarea de schimb a mărfii. Valoarea de întrebuințare, fondată pe utilitatea pe care o reprezintă un bun pentru utilizatori

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
să afecteze esențialul propriului buget pentru consumul lui X sau al altor bunuri "inferioare". În mod paradoxal, se constată atunci o creștere a consumului bunului X cînd prețul său crește. Această situație este numită "paradoxul lui Giffen", de la numele unui economist englez care a constatat acest tip de comportament la țăranii irlandezi, la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Dacă observațiile lui Giffen sînt exacte și dacă asemenea bunuri există cu adevărat, iată o problemă care este foarte controversată. Dar lumea e

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
0, bunul X este un bun normal. • Dacă Ev > 1, bunul X este un bun superior. 6.3. NOȚIUNI DESPRE NOUA TEORIE A CONSUMATORULUI Originea acestei noi teorii este legată, în bună măsură, de lucrările publicate în anii '60 de către economistul american Garry S. Becker. Ea nu respinge vechea teorie, ci îi lărgește, în mod considerabil, cîmpul de aplicare. 6.3.1. Limitele teoriei tradiționale a) Stabilitatea preferințelor repusă în discuție Teoria tradițională a consumatorului explică evoluția cererii prin variațiile prețurilor

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
activitate dată; nu gusturile lor diferă, ci capitalul lor uman. E necesar ca această nouă abordare să fie bine înțeleasă: nu este vorba de a afirma faptul că gusturile, personalitatea, dragostea etc. sînt lipsite de importanță în explicarea comportamentului uman. Economistul nu adoptă o poziție filosofică în fața acestei chestiuni, ci una metodologică. Oricare ar fi importanța reală a gusturilor și preferințelor, acestea nu pot furniza explicații deplin științifice, și atunci a fost acceptată o metodă care permite să raționezi ca și

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
sale Catalactica, teoria raporturilor de schimb și a prețurilor, se întemeiază eficient în contextul existenței și funcționării pieței. În acest scenariu, meritocrația se pare că funcționează: cei mai înțelepți vor reuși mai bine decît cei mai puțin înzestrați. Conform celebrului economist austriac, Ludwig von Mises (1881-1973) în monumentala lucrare, Acțiunea umană, trebuie să evidențiem faptul că inegalitatea dintre oameni, înnăscută și dobîndită în timpul vieții, influențează în mod distinct capacitățile indivizilor de adaptare la condițiile de mediu. O piață se constituie prin

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
alimentat "șomajul clasic"; b) politica liberală se traduce prin restaurarea profiturilor (a căror pondere în evaluarea adăugată scăzuse, în favoarea salariilor), care să permită reluarea investițiilor și deci o diminuare a șomajului. Însoțită de o scădere a sarcinii fiscale, inspirată de economiștii ofertei, ea s-a bucurat de un anumit succes în SUA, dar nu a determinat pretutindeni o scădere a șomajului. Se poate vorbi deci despre o neputință a politicilor macroeconomice de combatere a șomajului. 8.1.3. Politici specifice a

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
asupra creșterii aportului acestui factor de producție la asigurarea creșterii și dezvoltării economice. Cunoașterea și clarificarea acestui concept are, din acest motiv, o mare importanță în fundamentarea deciziilor și a politicilor la nivel microsau macroeconomic. De-a lungul timpului, numeroși economiști au lansat teorii cu și despre conceptul de salariu. Una dintre primele teorii ale salariului îi aparține lui Adam Smith. Acesta considera că salariul este "răsplata naturală a muncii". În plus, "din produsul muncii sau din valoarea pe care munca

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]