4,870 matches
-
ea cu un ușor reproș, atingându-l cu degetul pe obrazul drept, chiar la cicatrice. Doar nu venise la mare pentru slujbe la biserici! Dar Eduard se trase înapoi, fără chef. îi trecuse de mult orice chef de distracție, iar elanul erotic i se dusese pe apa sâmbetei. Se plictisea îngrozitor și nici nu se simțea prea bine. Unde este Clara? o întrebă el brusc pe Georgiana. Ce mai știi de ea? Georgiana îl privi ciudat. Pistruii de pe obraji căpătară o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
legătura cu Bobo. El va ști întotdeauna de mine. Georgiana dădu din umeri și îi zâmbi. Pistruii îi reveniseră la culoarea lor obișnuită, rozalie. Scoase din geantă caseta și i-o dădu, sărutându-l și ea pe obraz, cu un elan stângaci. — Bine c-am scăpat de-o grijă! Dacă, totuși, te răzgândești în privința acestei nopți, dă-mi de știre! îi șopti ea la ureche. Nu cred c-o să observe cineva ceva! Presimt că va fi o noapte lun gă pentru
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Era o bucată de timp amorfă, neșle fuită, rămasă undeva în ceață și ei nu-i plăcea ceața. îi plăcea să fie totul clar și fără echivoc. Domnul Ionescu o măsurase atent, zâmbise cu înțelepciune și o aprobase plin de elan: — Ai dreptate, și eu cred la fel! Mai bine e să trăiești în pre zent, normal! Trecutu-i o sclifoseală fără sens, o inactualitate care ne complică inutil traiul! Un chix! Mă bucur că gândim la fel! Apoi se pornise
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
garantez că până atunci totul va fi lună aici, o s-aduc o echipă de la mine. Nici nu va ști Ion ce s-a întâmplat! Clara îi mulțumi din nou, cu căldură, ca unui binefăcător, și îi promise, purtată de un elan care o surprinse și pe ea, că va merge bucuroasă cu el la operă cât de curând. I-ar fi promis că merge și pe lună cu el, doar să-i redea bucătăria. El îi zâmbi complice, asigurând-o din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-ți amintești? Pe vremea când eram cu toții împreună și tu ascultai muzică din aia... cum îi zice... pro gresistă... S-au dus naibii toate... Acum stau cuc cu televizorul... Clara rămase un pic pe gânduri, dar încercă să și păstreze elanul și continuă: — Ia uită-te ce frumoasă e pijamaua asta nouă! Te rog frumos, fă-mi și mie un hatâr și îmbracă-te cu ea, bărbierește-te, și între timp eu fac o cafea și o aduc în sufragerie. Am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tandră ca de obi cei cu soțul ei. Apoi îl urmări cu atenție adormind liniștit, cu simțul datoriei îndeplinite. Alunecă și ea încet în somn și visă că înota prin aer. Se des prindea cu picioarele de pământ într-un elan ușor. înota din ce în ce mai înalt, ca într-o mare nemișcată, care o primea ocro titor într-un miez de vară senin, iar senzația era atât de copleșitoare, încât, trezindu-se și dându-și seama că visează, se forță să adoarmă din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să intre în mare. Se așeză pe o piatră de dig, cufundându-și tălpile goale în apă, în timp ce inima îi bubuia, în mod inexplicabil. Plaja era pustie și vântul adia plictisit și nestatornic, împingând valurile de colo-colo și răscolind fără elan câteva movilițe de nisip. Un pescăruș solitar se plimba grav de la un capăt la celălalt al digului, ca un metronom. Valuri mici se zbăteau nevolnic, lăsând dâre de spumă albicioasă printre pietrele digului, ca niște vietăți care încercau în van
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se aplecă să ridice ceva ce, tocmai, căzuse sub masă. Simțindu-se lezat în demnitate, orășeanul bucălat îi bruftului pe toți mesenii, explicându-le cu fermitate, ca un autentic lăutar: Să știți, tovarăși țărani, că stația nu merge așa, fără elan! Că nici broasca nu cântă pe uscat. Da, da, tovarăși țărani! Nici broasca nu cântă pe uscat... Și bătu, deslușit, muscălește, cu degetul arătător în propria gâtiță, un gest pe care goldăneștenii îl cunoșteau de la ostașii Armatei Roșii, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
peste monticulii haotici de moloz, hohotind de fiecare dată când criblura roșie le aluneca scrâșnind de sub talpă. Oare supraveghetorul lor știe că ăștia au tulit-o în oraș? se întrebă îngrijorat Mircea. Poate că da! se asigură el, cu silnice elanuri de optimism. Poate că-i lăsase intenționat slobozi de sub supraveghere, ca să-i aducă și lui, la întoarcere, un pachet de țigări fără filtru, cu care să-și mai mângâie trecerea nopții, ce stă să cadă, apăsătoare ca o grosolană foaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
căușul palmei cu acel brandy volatil, de câteva ori, mirându-se el însuși de generozitatea-i remarcabilă, în timp ce întindea medicamentul miraculos pe membrele ce începuseră să se răcească. Relua, însă, tratamentul cu o asemenea forță dezlănțuită și cu un asemenea elan revoluționar, încât pacientul făcea din cap, ba clătinându-l de la dreapta la stânga, a dezacord( ne! ne! ne!), ba încuviințând, în aceleași timp cu un straniu surâs, pe care îl arbora ținându-și ochii închiși și mișcându-și bărbia și fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îndemână, astfel silindu-se să iasă din prăpastia inconștientului și a execrabilei porniri a hoției. Ajunse să se înșele personal de atâta sinceritate avântată, încât propriile aspirații mincinoase începură să-l consoleze pe el însuși, simțind, cu această ocazie, un elan de colosală onestitate. Vladimir, rotind între palme paharul mereu plin, pe care îl lăsa așa din precauția provincialului, vizavi de singurătatea edificiului din margine de Bărăgan, extrase mica lui concluzie: afaceri cu primăriile de sector! Iată de unde provine cantitatea imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
el, poa' să aibă și șapte facultăți, că tot aia-i! Nae Calaican, care stătea de vreme îndelungată la pândă, așteptând, cu răbdare, ca lui Vladimir să i se vindece și să i se cicatrizeze ulcerările pornirilor contra păcatelor și elanurile de înfrânare de la cele rele, îl recuperă din mlaștina caznelor și a schingiurilor abstinenței, amintindu-i că un whisky și o ciorbă de burtă nemaipomenită nu dăunează nimănui și că niște ciorbagii sosiți din Turcia fac furori în restaurantele selecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe roți al companiei, azi? Ce să aibă? Mazăre cu slană, măi camarazi! 4 Astăzi roșu, sănătos, mâine mort (cu sensul de "azi trăiești, mâine nu ești") traducere de Iulian Gabriel Hrușcă. 5 Măturile noi mătură bine (sensul fiind că "elanul începutului eșuează în diminuare pe parcurs", similar cu proverbul românesc "foc de paie") traducere de Iulian Gabriel Hrușcă. 6 Lumea devine din ce în ce mai frumoasă traducere de Iulian Gabriel Hrușcă. 7 Spun toți oamenii leneși traducere de Iulian Gabriel Hrușcă. 8 Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
râzând În spatele meu, mă umflu În pene, Încep să mă hlizesc și eu. Idiotule! Ți-a scăpat puștiul, a fugit În bucătărie, bagă repede piciorul În ușă. Mă proptesc la timp, Împing cu umărul, reușesc să intru. Cu prea mult elan Însă, fiindcă mă rostogolesc până la masa din celălalt capăt al bucătăriei. Alunec și cad pe pardoseală. Puștiul apucă să Învârtă cheia În ușă, ia un sucitor de pe bufet și mă trosnește cu el În cap. Nu prea tare, am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nervos buzele, iscodește încordat printre movilele de pământ și dărâmături după cea mai scurtă cale, dominat de gândul că dacă i-ar fi fost dat să aleagă, acum ar fi vrut să fie în cu totul altă parte. Cu un elan scurt zvâcnește înainte rapid, în volte strâmte, încercând să nu fie o țintă ușoară pentru lunetist. În urma lui, soldatul introduce cartuș pe țeavă și iese pe jumătate din adăpost. Nu mai are timp să tragă. Simte o izbitură puternică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Gloanțele șuieră și apar primele goluri în linia de atac. Sângele împroașcă, se aud țipete. Cei aflați în spate continuă să înainteze în ciuda rafalelor concentrate, sărind peste cei căzuți la pământ. De pe clădire, mitralierele seceră fără încetare. În fața ripostei furibunde, elanul atacatorilor pare să șovăie. Trântiți la pământ, continuă să tragă dar împușcăturile lor nu au nici un efect. Carol ochește, trage, se ferește. Cei atinși de gloanțele lui se zvârcolesc ca să încremenească apoi acolo unde moartea îi găsise. În bătaia automatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
afectuos - căci mărturisesc că-mi erau simpatice -: „Sărut mîinile, doamnelor!”. Ele Îmi răspunseră În cor dezordonat: „Bună ziua!”, apoi una din ele adăugă: „Bine-ați venit!” și, odată cu aceasta se amestecară vorbe ce măriră pauza, după care domnul Pavel Își reluă elanul. Nu spusese nimic nou, toate apucaseră la timpul lor defilările armatei, serbările școlare, fastul acelei zile, dar el punea un anume patos În rememorările rostite, Încît dădea impresia că vorbea despre lucruri ce se Întîmplaseră cu sute de ani În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fost diminuată de ieșirile în alte spații culturale, inclusiv occidentale, a universitarilor noștri filologi prin lectoratele de limbă și cultură română. Dar una e să ai un asemenea contact între 20 și 25 de ani, când te afli în plin elan de acumulare, și alta să ajungi acolo după 30, când, uneori, împrejurarea se transformă într-un fel de turism cultural. Ce se întâmplă astăzi în facultățile noastre cu profil pedagogic, doar declarat după cum se pare?! Nu prea știm dacă nu
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
născuți pentru acest vîrf biografic. E vorba de fapta ce împinge înfăptuitorul pe o treaptă superioară în scara progresiunii spirituale din rostul lumii. Prin ea, omul e creator de geniu. Astfel, sosește acel moment cînd toate gîndurile, toate energiile, toate elanurile, toate aventurile dar și tristețile sau chiar înfrîngerile par lăsate special pentru a da valoare înaltă acelei întîmplări. E marele eveniment al vieții, e clipa care creează; celelalte clipe cad ca frunzele toamna, după ce ele au făcut peste vară să
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
pare suficientă creația în sine ca să vorbească despre valoare și performanță. Restul, urmează să stabilească timpul. Poate. În spatele unor personalități importante ale artei noastre stă o operă. Stă un fragment din istoria culturii noastre. Stă un tip de memorie. Stă elanul celor de astăzi. De multe ori, cu mult mai vizibili. Printre numele noastre mari de balerini, dansatori și coregrafi este și Ioan Tugearu. Un artist bîntuit de profesiunea sa, de cei care au făcut istoria ei. Este un artist pe
Despre Ioan Tugearu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8684_a_10009]
-
catran, pitit pe o planetă pe care n-o prețuia, o planetă de vis în care gazele din jurul ei fac să apară o lumină într-adevăr divină dar reală, fizică, și un cer albastru care naște în inimile noastre un elan nedefinit, sentimentul eternității fără religie, fără evaziune mistică. Dar asta s-a întîmplat ca urmare a primului șoc al unor mari spirite cu universul depopulat de zei. Asupra mea șocul n-a mai avut nici un efect și nu invidiam nici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
această capacitate a prelatului de a fi inspirat, dotat cu o intuiție adâncă a abisurilor umane. El trăia în lumină, pe care o și răspândea. Credința era ceva secundar. Mama, văzîndu-mă zâmbind, se învîrtea pe lângă mine și, prins de un elan, dar râzând, i-am povestit scena și i-am tradus și pasajul de șoc. "Și tu de ce rîzi?" m-a întrebat. "Așa, i-am răspuns, e scris frumos. Omul ăsta avea să-l salveze în acest fel pe ocnaș, nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
duceam la "Mama răniților" împreună cu un nou Puloș și, cu toate că nu mai găseam la ea o Ninetă, ci doar adrese de țărănci eșuate și cam trecute, sau de mahalagioaice bețive, după aceea simțeam cum gândurile îmi zburau din nou cu elan spre lumea pură a ideilor și uitam multă vreme că pe lume există și o altfel de dragoste. Da, exista, vedeam eu însumi; cum grupuri de băieți și fete coborau împreună de pe treptele universității cu privirile sticlind, ghiceam ce înseamnă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care de când trăia el nu mai creșteau deloc... Altădată, în timp ce alerga, cânta o goarnă, acum goarna încetase, dar lui îi cânta însă pesemne în urechi de era atât de exuberant... Fără să i se spună ceva, începu să-și înmoaie elanul și apoi se opri singur. Timpul cursei se înscrisese demult în memoria lui și știa, desigur, când se termina. Copiii se dădură jos unii încă veseli, alții fără prea mare chef, în timp ce cei ce așteptau, înghesuindu-se de nerăbdare, umplură
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gândul îmi zbură în clipa aceea la uitatele mele caiete. În întuneric stăteau în beciul bunicului, dar și mai în întuneric stăteau parcă în amintirea mea. Le voi mai scoate vreodată de-acolo? mă întrebai. Vor mai reînvia retezatele mele elanuri? Dar gândul, țintuit parcă, nu zbură și inima nu mi se încălzi. XXV A doua zi se prezentă iar cavalerul ei și îi spuse nu știu ce nou secret. Că, mi-l desvălui Silvia de îndată, s-o las și pe ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]