3,224 matches
-
mari, chiar unică pentru această regiune în modelul adoptat. Ridicată într-un sat de foști clăcași, împropietăriți prin reforma agrară a lui Alexandru Ioan Cuza de la 1864, biserica de lemn din Șirineasa stă drept un martor prețios al eforturilor de emancipare și afirmare socială ale comunității. Semnificativ este și iconostasul sculptat filigran, a cărui vechime este neclară. Nu este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, deși o merită cu prisosință. Vechile izvoare istorice surprind ridicarea bisericii de lemn din Șirineasa
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
create de el, așa sunt tablourile "Domnița Ruxandra, Oștean din vremea lui Ștefan cel Mare, La sârbi" și "Moartea lui Lumânărică". Debutul lui Apcar Baltazar în critica de artă a coincis cu începutul unei noi faze în dezvoltarea artei, în emanciparea gustului și nu în ultimul rând în conștiința critică. Operele lui Nicolae Grigorescu și Ion Andreescu au născut discuții aprinse și controverse în presa acelor vremuri, încă din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. Au existat până la Baltazar autori
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Brooklyn în New York și în Statele Unite ale Americii. Decorațiunile sale din fier forjat, cât și echilibrul compozițional al acestora, fac din acest pod unul dintre cele mai frumoase monumente industriale ale Europei. El a devenit un simbol al progresului, al emancipării naționale din secolul al XIX-lea și o punte de legătură între Est și Vest. Podul a fost proiectat de inginerul englez William Tierney Clark în 1839, la inițiativa contelui István Széchenyi din același an, iar construcția a fost supravegheată
Podul cu Lanțuri din Budapesta () [Corola-website/Science/316586_a_317915]
-
(în franceză: Alliance Israélite Universelle) este o organizație evreiască fondată în anul 1860, care și-a pus drept scop să promoveze emanciparea evreilor și să apere drepturile lor ca oameni și cetățeni. Organizația a fost fondată la Paris de o grupă de cetățeni francezi evrei onorabili, care erau îngrijorați de soarta evreilor din țârile unde aceștia nu erau cetățeni egali. Scandalul Edgardo
Alianța Israelită Universală () [Corola-website/Science/316735_a_318064]
-
aflau evreii și cum erau violate drepturile lor elementare. În fruntea fondatorilor s-a aflat Adolphe Crémieux, politician evreu francez, care era președintele Consistoriei centrale evreiești și a fost președintele Alianței Israelite Universale până la moartea lui, în 1870. Ca să sprijine emanciparea evreilor, a fondat școli pentru copii evrei, școli moderne în care lecțiile erau predate în limba franceză. Prima școală a fost fondată în anul 1862 în Maroc. În anul 1870, în Israel, a fost fondată prima școală agricolă evreiască, Mikve
Alianța Israelită Universală () [Corola-website/Science/316735_a_318064]
-
Frederic al II-lea, prin naștere și educație mai mult italian decât german și împărat creștin, era preocupat de problema italiană, de soarta Regatului celor două Sicilii, unde ducea o politică de centralizare, de afirmare a autorității de stat, de emancipare a ei de sub tutela papalității, avea un întreg program de reforme de înfăptuit în Italia, de limpezit unele problema în imperiu. Blândul și binevoitorul Honorius al III-lea s-a mulțumit, ca totdeauna când cruciada era amânată, să facă reproșuri
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
și Ucraina de pe malul drept. Închirierea proprietății statului de către moșieri a fost interzisă, iar obligațiile în muncă și produse au fost înlocuite cu taxe colectate în mod uniform pe tot întinsul Rusiei. În plus, Keseleff era un sprijnitor al ideii emancipării țăranilor ruși, considerând că procesul eliberării din iobăgie trebuie să se desfășoare gradual, fără să fie aduse prejudicii statului. Țăranii statului au obținut dreptul la autoguvernare. Cu toate acestea, țăranii statului au rămas în continuare legați de pământ, în stare
Țărani ai statului () [Corola-website/Science/318655_a_319984]
-
quo ante (la nr. 8) numărau 46 000 evrei. Iudaismul neolog și status quo ante din Ardeal și Banat și iudaismul modernizat „de rit occidental” din Regat aveau anumite caracteristici comune legate de influența Haskalei, de procesul de aculturație și emancipare al evreilor europeni în secolele al XVIII-lea- al XIX-lea. Schimbările și reformele în practica iudaismului fuseseră mai extremiste în rândul evreilor germani și într-o perioadă în comunitatea din Pesta din Ungaria. În prima jumătate a secolului al XX
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
Capul Mesurado, stabilind așezarea "Christopolis". În 1824, orașul a fost redenumit Monrovia, după James Monroe, președintele de atunci al Statelor Unite. Acesta era un susținător de seamă al coloniei, trimițând sclavi negri eliberați în Liberia, soluție pe care o considera preferabilă emancipării lor în Statele Unite. În 1845, la Monrovia s-a întrunit convenția constituțională, organizată de Societatea Americană de Colonizare, care a elaborat proiectul de constituție ce, doi ani mai târziu, a devenit constituția republicii independente și suverane a Liberiei. La începutul
Monrovia () [Corola-website/Science/316106_a_317435]
-
apărută în 1743, poate fi considerată primul produs al literaturii moderne ebraice. Un alt scriitor valoros a fost discipolul acestuia, David Franco Mendes (1713 - 1792), care prin scrierile sale l-a imitat pe Racine și Metastasio. În contextul mișcării de emancipare a evreilor se remarcă filozoful Moses Mendelssohn (1729 - 1786), prin a cărui traducere a Bibliei evreiești în germană atrage intereseul pentru studiul limbii ebraice. În domeniul liricii acestei perioade, se remarcă poetul Naphtali Hirz Wessely (1725 - 1805). În acest secol
Literatura ebraică () [Corola-website/Science/321044_a_322373]
-
contribuție însemnată la eforturile ulterioare de a se obține o soluție adecvată în cursul tratativelor de la Conferința de Pace de la Paris din 1919. La 30 august 1920, prim-ministrul român Alexandru Vaida-Voevod a semnat acordul prin care s-a realizat emanciparea deplină a evreilor din România. În 1924, participând la ceremonia dezvelirii Monumentului Unirii la Cernăuți, dr. Ebner a declarat următoarele: Spre deosebire de politica tradițională a Austro-Ungariei, care-i trecea pe evreii bucovineni, în marea lor majoritate, la categoria "austrieci" sau "germani
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
participând la ceremonia dezvelirii Monumentului Unirii la Cernăuți, dr. Ebner a declarat următoarele: Spre deosebire de politica tradițională a Austro-Ungariei, care-i trecea pe evreii bucovineni, în marea lor majoritate, la categoria "austrieci" sau "germani" la recensămintele de populație, în România de după emancipare ei se puteau declara ca evrei. La Conferința mișcării sioniste din România reîntregită, desfășurată la Cernăuți în 25-25 octombrie 1919, Meir Ebner a fost ales ca președinte, secondat fiind de dr. Salomon Kassner. Ulterior a intrat în conflict cu Kassner
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
poliție profesională. Infracțiunile erau pedepsite cu asprime, pedeapsa capitală fiind aplicată și pentru infracțiuni mărunte. Spânzurarea în public era foarte obișnuită în Londra și un eveniment foarte popular. În 1780 Londra a fost zguduită de Revoltele Gordon - o răscoală de emancipare a protestanților împotrica romano catolicilor, condusă de George Gordon. Au fost avariate biserici catolice și case, iar 285 de rebeli au fost uciși. În anul 1787, Podul Londrei era singurul pod peste Tamisa, dar în acel an Podul Westminster a
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
începând cu ultimele decenii ale secolului al XX-lea sub presiunea adusă de noi realități sociale (femeile masiv intrând în câmpul muncii), a mișcărilor feministe care militau pentru egalitatea de drepturi dintre bărbați și femei, dar și a mișcărilor de emancipare a bărbaților. Procesul de eliminare a preferinței materne și înlocuire cu ideea de interes superior al copilului a început în SUA în anii '70 fiind treptat implementat în majoritatea statelor componente ale SUA, dar și în Canada (noul cod civil
Custodie () [Corola-website/Science/321766_a_323095]
-
până la peisaj și portret. Cele mai cunoscute fiind naturile statice cu flori. În arta decorativă s-a remarcat prin piese de mari dimensiuni și o subtilă armonie dintre stilul neoromânesc și stilul 1900. A fost o apropiată a mișcării de emancipare a femeii din perioada interbelică, precum și o colaboratoare a revistei Drepturile Femeii, condusă de prietena sa Eugenia de Reuss -Ianculescu. A fost soția pictorului acuarelist Ignat Bednarik și membră a Cenaclului Idealist.
Elena Alexandrina Bednarik () [Corola-website/Science/315327_a_316656]
-
Muzică din București. Conferințele sale erau considerate adevărate prelegeri de umanism. Cursurile sale universitare acopereau dramaturgia clasică franceză, tragedia greacă și drama elisabetană (cu precădere Shakespeare). A ținut și cursuri de sociologie la Înalta Școală de Asistență Socială, militând penru emanciparea și educarea femeilor. În 1940 ia atitudine publică împotriva asasinării lui N. Iorga de către legionari. În 1948 a fost pensionată. A afirmat că "O țară care își reneagă trecutul, nu are viitor". În 1951 este arestată făcând un an și
Alice Voinescu () [Corola-website/Science/315352_a_316681]
-
separând comportamentul militar corespunzător de cel civil. El a introdus prima școală regimentală. Ducele de Wellington l-a considerat un orator de prima mână. El a fost interesat tot timpul de experimentele sociale ale lui Robert Owen, a votat pentru emancipare catolică și a susținut literatura, Biblia și societățile anti-sclavie. Fiica sa Victoria, după ce a auzit ideile Lordului Melbourne, a adăugat în jurnalul său privat din data de 1 august 1838 “din ceea ce am auzit, era cel mai bun dintre toți
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn () [Corola-website/Science/315397_a_316726]
-
1837 este asasinat publicistul progresist aboliționist Elijah Lovejoy (n. 1802), un apropiat al familiei Beecher. În 1843 publică "Mayflower", prima versiune a unei schițe despre prima corabie cu coloniști puritani britanici debarcată în America în 1600. În 1845 publică nuvela "Emanciparea imediată" în revista "The New York Evangelist". În 1850 se mută în Brunswick, Maine, după ce soțul său este numit profesor la Colegiul Bowdoin. La 8 iulie se naște Charles, al optulea copil al soților Stowe care în 1890 va publica o
Harriet Beecher Stowe () [Corola-website/Science/317289_a_318618]
-
pe recomandările „Conferinței speciale ale industriei agricole” care a avut loc în perioada 1901-1903, în timpul mandatului ministrului de finanțe Serghei Witte. Scopul reformelor a fost transformarea formei tradiționale a agriculturii ruse, obșcina (obștea sătească). Iobagii care au fost eliberați în urma emancipării din 1861 erau lipsiți de capacitatea financiară de a-și cumpăra pământurile pe care trăiau și munceu și au rămas datori statului pentru perioade de timp de până la 49 de ani. Printre presupusele lipsuri ale obștilor sătești era sistemul proprietății
Reforma lui Stolîpin () [Corola-website/Science/317387_a_318716]
-
britanic s-a dezis lesne de promisiunile de ordin tactic, pe altarul strategiei colonialiste britanice, revenind la vechea sa metodă, "dezbină-i ca să-i poți domina" (în , inițiînd și sprijinind grupări insurecționiste arabe cu scopul de a îndrepta tendințele de emancipare națională arabe contra mișcării sioniste și de a-i elimina pe evreii din Palestina (vezi masacrele antievreiești din Jaffa, Hebron, etc.). În anii '20 ai secolului trecut, din inspirația și cu sprijinul britanic, prin amplificarea și canalizarea ideologiei panarabiste și
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
Dünyaya Hükmedir” în care Halide Edip vorbește despre principalul rol pe care femeile le aveau în societatea turcă a acelor vremuri, respectiv cel de soție și de mamă. Mai mult decât atât, în anul 1908, Halide Edip înființează "Societatea pentru Emanciparea Femeii" . Aceste idei cu viziuni progresiste se regăsesc și în operele sale de renume dintre care amintim: "Raik’in Annesi" (publicat în 1908), "Seviye Talib" (1910), "Handan" (1912), "Yeni Turan" (1912) în care sunt înfățișate eforturile femeilor de a se
Halide Edib Adıvar () [Corola-website/Science/321466_a_322795]
-
un catalizator al transformării lui Herzl”. În fața valului de antisemitism care a însoțit-o, Herzl s-a „convins de necesitatea rezolvării chestiunii evreiești”, care a devenit „o obsesie pentru el”. În ' ("Statul Evreilor"), el considera că „dacă Franța — bastion al emancipării, al progresului și socialismului universalist — [a putut fi] cuprinsă de un vârtej de antisemitism și să lase mulțimea pariziană să scandeze «moarte evreilor!», unde ar putea aceștia din urmă să se mai simtă în siguranță — dacă nu într-o țară
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
lor în izolare și pocăință. Procrearea este, în general, considerată ca o distragere a atenției de la un lucru mai important de făcut. La începutul jocului, Necropolis este o rasă aflată la începutul ascensiunii sale către putere, necromanții luptându-se pentru emanciparea de frații lor, Vrăjitorii celor Șapte Cetăți ("Wizards of Seven Cities"). Ei nu caută să convertească toate națiunile din Ashan la credința lor morbidă, nici să-i omoare pe toți și să-i transforme în morți-vii, mai degrabă ei caută
Might amp; Magic: Heroes VI () [Corola-website/Science/322502_a_323831]
-
de primire” etc. etc., reprezintă ce le mai aplicate și pregnante, chiar opresive cristalizări ale spiritului „reacționar” antifeminist, adevărate manifeste ale recuzării feminismului de pe înseși pozițiile feminine specifice civilizației patriarhale (orribile dictu) autohtone. Jocului de rol (sociologic și estetic) al emancipării feministe, Victoria Zidaru îi opune apăsător, jocul de rol al supunerii și dependenței, al ascultării și umilinței, cu toate conotațiile sale psihotice și extatice, mistice. Fiecare act sau obiect, fiecare marcare a feminității are un caracter sacrificial, este o renunțare
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
se referă la un amplu proces național și social de emancipare de sub jugul țarist a locuitorilor de etnie română dintre Prut și Nistru. Procesul de desnaționalizare și de rusificare forțată a Basarabiei promovat de țarism a întâmpinat o rezistență puternică din partea populației locale majoritare. Această mișcare a românilor de peste Prut a
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]