3,954 matches
-
Era prima dată când spărgea ceva de ani de zile, nici nu-și mai amintea de când, și incidentul de mai devreme o tulburase peste poate, rău prevestitor. Când închise ușa simți încă o dată mirosul ade menitor de cafea și se enervă și mai tare. Se întoarse în dormitor și se așeză la măsuța de toaletă inspirând adânc și privindu-se în oglindă. în felul acesta se calma în totdeauna, de foarte mulți ani. Se privea în oglindă, masându-și ușor tâmplele
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să le înstrăineze. Expoziția e itinerantă... Clara Ionescu dădu din umeri și se îndreptă brusc spre recep ție, uitându-se la ceasul de pe perete. Era de-abia ora 12. își simțea din nou botinele mustind a apă și asta o enerva la culme - întocmai precum mustăciosul flecăreț. Dorea cu orice preț să scape de tânărul ăsta pisălog. Și, mai cu seamă, dorea să fie undeva singură, departe de orice atingere umană. își dădu dintr odată seama că fata de la recepție o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cele mai reușite orgasme, se repeziră pe patul dublu, foarte solid întocmit, în așa fel încât să nu scârțâie. Căzură unul în brațele celuilalt, sărutându-se, mușluindu-se, mușcându-se, trăgându-și hainele de pe ei, împleticindu-se cu înfrigurare în ele, enervându-se și împiedicându-se... Potopind-o în sărutări, Vladimir simți că va urma o noapte frenetică de iubire: își zise că e dispus să se istovească împreună cu ea, deasupra ei, prin ea, sub ochii ei strălucitori, frumoși și cu globi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
părea un menage à trois blanc ideal. Asta mă irita, mă Întrebam unde mai Încăpeam eu În schema asta, nu că mi-aș fi dorit să intru, dar nici așa, lăsat pe dinafară, nu-mi plăcea să mă știu. Mă enerva Cătă, care, mi se părea atunci, suportase cu prea multă Înțelepciune despărțirea de Cristina, mă scotea din sărite și Andreea, ea cocea În continuare planuri de răzbunare care mă includeau și pe mine. Râdeam răutăcios de ea, mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
noastră, dar deodată apăru și soțul meu, era uluit, eu am Încercat să-l liniștesc spunîndu-i că ne cunoaștem dintr-o altă viată, adică mult Înainte de a mă naște din nou, dar el, greu de cap, nu pricepea nimic, mă enerva: Cum se poate să nu Înțelegi, Îi spusei, un lucru atît de simplu, de firesc?, Însă el rămase mai departe nelămurit și se uita mirat dar nu protesta, așa cum m-aș fi așteptat, pentru că-l știu gelos, ci dimpotrivă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
întîmpla să i se spună, ei, flautul, mai accentuat, sau, flautul, ssss, piano. De astă dată însă flautul nu numai că era prea forte sau prea pianissimo, ci pur și simplu nu cânta partitura, ci cu totul altceva... Dirijorul bătu enervat în pupitru, crezând că flautul fusese pur și simplu neatent, adică deschisese din greșeală la altă pagină. Și orchestra se pregăti să reia... a, a, a, și apoi începi atacă respectiva simfonie, flautistul însă aiurea, tot așa cânta. Atenție, flaut
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
noastră... Ce importanță are, zic, nu e cazul să-ți manifești șovinismul pentru atâta lucru!u "Eu șovin?" protestă el. "Întreaga ta înfățișare e a unui șovin. Dar nu numai înfățișarea, mai am un argument, continuai eu văzând că se enerva. Când te duci la un chioșc să-ți cumperi țigări și vânzătoarea e unguroaică vorbești cu ea ungurește." "O singură dată s-a întîmplat, fiindcă unguroaica era drăguță." "Da' de unde, în chestia asta eu am o părere formată. Există un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e cu ăsta? Și doctorii îi explică, e ăla de anul trecut, care... știți dumneavoastră, așa și-așa și cum arată acum radiografia? zice Hațeganu enervat (așa sânt ăștia, dacă nu mori când zic ei că ai să mori, se enervează). Se uită el la radiografie, se enervează și mai tare, toate cavernele se cicatrizaseră, ce-ai făcut, bă, zice, ce tratament ai urmat? Păi ce-ați spus dumneavoastră, zice țăranul, am băut moare! Ce e asta, moare? Zeamă de varză
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e ăla de anul trecut, care... știți dumneavoastră, așa și-așa și cum arată acum radiografia? zice Hațeganu enervat (așa sânt ăștia, dacă nu mori când zic ei că ai să mori, se enervează). Se uită el la radiografie, se enervează și mai tare, toate cavernele se cicatrizaseră, ce-ai făcut, bă, zice, ce tratament ai urmat? Păi ce-ați spus dumneavoastră, zice țăranul, am băut moare! Ce e asta, moare? Zeamă de varză! zice țăranul. Du-te în p... mă-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să facă revoluție și să-i pice în gură para mălăiață a puterii..." Nu, zic, să ia puterea pretimpuriu, să-și calce propriile idei în picioare, să alunge filozofii, să suprime libertățile anterioare în loc să le lărgească și..." Mă oprii. Ne enervaserăm amândoi, simțeam că discuția va degenera dacă nu încetam. De fapt și degenerase cum se întîmplă totdeauna când într-o discuție se sare peste idei și perioade istorice și un gând intim, singurul care contează, nu mai e urmărit din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de mine, parcă nici nu mai mă cunoștea, ea la ora aceea trebuia să se culce, parcă intra sub o narcoză și nu suporta nici cea mai ușoară mângâiere, chiar ideea că ași putea să-i spun ceva tandru o enerva dinainte; căci asemenea strigoilor, chiar de pe la ora aceea începeam eu să mă simt minunat și asta nu pentru că în timpul zilei ași fi fost apatic, ci pentru că seara aveam altă stare, atunci o iubeam cel mai mult și ași fi vrut
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cum îi cad nădragii", mai spuse bunica și schimbă vorba, începu să spună noutăți despre celelalte fete ale ei, surorile mamei, că una a făcut, alta a dres. Mama rămase mai departe tăcută, dar asculta cu interes, în timp ce tata se enerva, că el știa demult că... și că el le spusese, dar... Mă ridicai și revenii în bibliotecă. Vaintrub tocmai vorbea și tăcu în clipa când intrai eu, dar nu pentru că se ferea de mine. Stăteau toți în picioare cu țuicile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
avea întîlnire cu Petrache. Și se așează pe o bancă de lemn de lângă perete și începe să schimbe picioarele. Credeți că mai țineam eu minte șuruburile și mai nimeream bine cu patentul și cu cheile? Asta, Petrache, începe să se enerveze. Cum eu stăm întins pe spate sub motor, de-acolo de jos beleam ochii pe dedesubt și când vedeam că iar își ridică un picior și-l pune peste celălalt, aaau... Nu s-a mai putut face nimic, s-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am recitit-o. Așa fac totdeauna înaintea unui spectacol cu piese mari, nu pot urmări debitul actorilor, care au tendința să înghită pe nerăsuflate textul, ca să-și pună jocul lor în valoare și nu sensurile adânci ale piesei. Mă și enervez când îi văd cum nu gândesc deloc la ceea ce le iese din gură și atunci recitesc piesa dinainte, mai ales când e vorba de Shakespeare..." "Și mai aveți curiozitatea desnodămîntului?" "Bineînțeles! Mă încîntă mereu surpriza replicilor și poezia care curge
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
i-ar fi distrat mult pe copiii lui; știau ei de ce nu vroiau să se ducă la culcare ca de obicei. Nu e pisălog, intervenii (citisem Ulysse încă de pe vremea studenției), Joyce fărămițează personajele și lucrurile și asta poate să enerveze, el nu mai poate să descrie bătălia de la Austerliz ca Tolstoi, în schimb, să mă scuze Lavinia, prinde, de pildă, femeia în timpul ciclului ei lunar și ne arată alt câmp de bătălie, nu mai puțin senzațional decât ceea ce vede savantul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ași fi fost indignat că iată cum e năpăstuit un copil. "Nu ți-am spus că era să moară..." zise Matilda. "Chiar?!" Acum câteva luni am schimbat becul din bucătărie, am pus unul mare de 200, nu știam ce mă enerva seara când vroiam să prepar ceva, n-aveam destulă lumină. Dar a trebuit să schimb și globul, a venit un electrician cu unul mai mare, s-a urcat pe scară, a meșterit acolo și s-a cărat... A doua sau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
auzii că zice: "Și tu de ce ai adus numai o sticlă? (Și arătă sticla goală cu degetul.) Nu ne-a ajuns nici pe-o măsea." Pe mine mă apucă un râs care nu se mai termina, în schimb bunicul se enervă: Încearcă tu, îi zise, să te ridici de pe scăunelul ăla. O să vezi cum o să te pomenești cu nasu drept în stupu ăla, să te mănânce albinele..." "Hi-hi, făcu bunica, și se ridică și o luă spre casă călcând nu foarte
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu te-am lăsat să-ți umpli dulapurile cu bulendre, ca taică-tu pe maică-ta. Asta e ceva nou, până acum ai zis că rău au făcut..." Foarte blând era bunicul, dar ironia lui era foarte eficace: bunica se enervă: "Poți să zici orice! N-am spus nimic de bani!" Aha! reluă el, au fost buni!" Niciodată, pesemne, nu reușise ea să-i dea replica în acest punct, deși ideea ei cu "iconomia" ar fi putut fi mortală: să faci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
când avem musafiri... Știu asta de mult, dar de fiecare dată uit... Sânt sigură că în lipsa mea, când m-am dus să prepar icrele, ți-a făcut cu ochiul că nu știu să gătesc. Uneori mă amuză, dar alteori mă enervează. Culmea e că știu să gătesc, dar odată am ars eu un crap, și de-atunci... E drept că era un crap mare adus de tata cu mari sacrificii, nu știu de unde, și era seară și nu mai aveam nimic
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acestea mi se păreau acum neînsemnate. II A doua zi mă vizita Tasia dar fără Silvia, și îmi povesti o istorie incredibilă. "Ai crezut ieri că vorbesc în vînt", începu ea, într-adevăr cu același ton de ieri, care mă enervă din capul locului, amintindu-mi cum mă învinuise pe mine de distrugerea acestei familii, că adică eu ași fi fost cel care a fugit, și nu Matilda. Bineînțeles că vorbești în vânt, când știi bine cum s-au petrecut lucrurile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pusese atâtea întrebări și rostise atâtea neadevăruri: se învioră trecând la altă stare, fiindcă nu mă ascultă când încercai să-i răspund, "hai să nu mai vorbim despre asta, zise, deși ah! nu-mi vine să cred că... Nu! mă enervez, vroiam să te întreb aseară, dar o să aflu și singură... Mai bine îmbracă-te și hai să ne plimbăm și noi doi puțin!". Ieșirăm în pădure, dar trecu mult până ce alungă din gând ideea aceea a ei despre care zisese
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
încă de la zece ani, dar mai târziu sportul ăsta începuse să mă plictisească, aveam, mai ales când trebuia să urc, vaga senzație că îmi pierd timpul. Cum am mai spus la începutul acestor caiete, la acea vârstă gălăgia grupurilor mă enerva, fiindcă, asemeni oricărui roi, grupurile astea aveau un șef, și nu eu eram acela. Nu că aș fi dorit să fiu eu, dar șeful acesta era mai totdeauna un tip atât de comun și de nesărat în ifosele lui, încît
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din corpul ei mai mult decât întregul. Mă întreba mereu: „Îți place fundul meu?“; „Da!“, ziceam eu; „Aaa, deci nu-ți plac sânii mei!“; „Ba da, îi ador!“; „Mai mult decât picioarele?“ Și tot așa. Era, desigur, frumoasă când se enerva (ca și în restul timpului, de altfel), cu ochii ei mari și negri de țigăncușă, din ce în ce mai mari și mai negri, zvârlind focurile de care tot auzim în povești și romane. Dar frumusețea ei nervoasă și sinceră îmi răpea obiectul adorației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
masa de carne, bumbac și literatură, dar nimeni n-ar fi putut spune unde și-n ce cantități. Doar pixurile se mai ridicau, din ce în ce mai rar, slăbite parcă de o boală incurabilă. Mă distram, rânjind în gând. Le simțeam pe fete enervându-se în tăcere, agresate de sutele de cuvinte pe care nu le înțelegeau, prea toropite pentru a răspunde. Băieții dormeau: singuri sau în grup, cuminți, fără zgomot. Din când în când, le adresam o întrebare, ceva simplu și imposibil, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ore, ca o salvare primitivă și necesară. Se zbăteau neputincioși; sala devenise prea mică, n-aveai pe unde să fugi. Nu mai clipeau senini, obraznici, adormiți de somnul obligatoriu al literaturii române. Acum ascultau cu-adevărat, treziți cu forța și enervați la culme. În cele din urmă, clacau. După zece minute de monolog, duelul se încheia: eu, triumfal; studenții, zdrobiți. Smeriți, apatici, plecau privirile în pământ, acolo unde mâinile forfoteau resemnate prin genți și sacoșe cu un conținut incert. Ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]