3,349 matches
-
mă suportau din interes, era clar. Nu pentru că mureau de dragul meu Îmi răspundeau la Întrebări și nici fiindcă Îi dădea spiritul de toleranță afară din catacombă se arătau acum dispuși să treacă peste scandalul provocat În noaptea când vrusesem să evadez. ...Dar vrusesem, Într-adevăr, să fug sau doar Încercasem, cu un gest contondent, să le forțez mâna și să-i oblig să-și devoaleze intențiile? Dumnezeu mai știe ce se petrecea cu adevărat În mintea mea derutată de neobișnuitul situației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de nebun, cum crezusem eu, grăbit să extrag concluzii negative din orice ar fi făcut atunci taciturnul șofer improvizat. Ăsta era primul aspect. Al doilea: am realizat cu o lipsă cronică de entuziasm că În cealaltă noapte, când vrusesem să evadez, chiar dacă aveam mai multă șansă și treceam de paznici, tot n-aș fi făcut vreo ispravă, pentru bunul motiv că nu eram inclus În nomenclatorul de glasuri. Mda, nenorocirea - prost lucru, Într-adevăr! Ajunși la ultimul etaj - adică la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și ajunge aici În circumstanțe speciale, așa, ca tine, de exemplu -respectiv, mai mult nolens decât volens -, e firesc și de așteptat să se sperie și să trăiască sentimentul claustrării, să fie măcinat de neliniște și de dorința de a evada. Toate astea se știu; din acest motiv, tentativa ta de a părăsi Centrul În maniera În care ai făcut-o a fost privită cu Îngăduință și Înțelegere. Dincolo de anumite privațiuni inerente și de frustrarea pe care o induce lipsa contactului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
18 aprilie. Dar hotărârea armatei de a îndepărta regimul rămâne tot atât de viguroasă. La 19 iulie izbucnește o nouă rebeliune, sub conducerea căpitanului de marină Cabeçadas, care izbutise să răscoale echipajul crucișătorului Vasco de Gama, și a căpitanului Jaime Baptista, care evadase de curând din fortul Elvas, unde fusese închis laolaltă cu ceilalți șefi ai insurecției din aprilie. Noua rebeliune militară se prăbușește, ca și cea din primăvară, datorită șovăielilor anumitor elemente care juraseră să urmeze pe complotiști, dar care în ultimul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
oprit, În timp ce traversa un pod, de un bătrân care părea un țăran cu barbă căruntă, Îmbrăcat Într-un cojoc. Îi ceru tatei un foc. În clipa următoare se recunoscură. Sper că bătrânul Kuropatkin, În travestiul lui rustic, a reușit să evadeze din temnița sovietică, dar nu despre asta-i vorba. Ceea ce mă interesează este evoluția temei bețelor de chibrit: acele bețișoare magice, pe care mi le arătase, fuseseră bagatelizate și rătăcite, armata lui se risipise și ea; totul se prăbușise Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
care lipsea - și sentimentul produs de părăsirea Rusiei era total eclipsat de chinuitorul gând că fără Roșii sau cu Roșii, scrisorile de la Tamara vor continua să sosească, În mod miraculos și inutil, În sudul Crimeii, căutând acolo un destinatar care evadase și vor bate ostenite din aripi ca niște fluturi nedumeriți lăsați În libertate Într-o regiune nefamiliară, la o altitudine nepotrivită, Într-o floră necunoscută. Capitolul 13 1 În 1919, o mulțime de Nabokovi - de fapt trei familii - au fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
felul acesta se transformă Într-un fel de cămară de ființe vii, care aveau nevoie de foarte puțină Îngrijire și hrană, Însărcinîndu-l pe chilian să aibă grijă de ele și să le numere. Acesta trăia obsedat de ideea de a evada și Începuse să ascundă În acest scop cîțiva bușteni pe care Îi aducea marea pe coastele răsăritene, Însuflețit de speranța că Într-o zi avea să fie În stare să contruiască o plută, pornind pe mare și ajungînd, În șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
posibilitatea, la care nu se mai gîndise pînă atunci, ca o altă femeie să ajungă pe insulă. În cele din urmă, ca și cum ar fi căutat cu tot dinadinsul să schimbe subiectul, Îl Întrebă: — Și nu v-ați gîndit niciodată să evadați? Sebastián Mendoza o privi de ca și cum o clipă ar fi bănuit sau și-ar fi imaginat că era vorba numai despre un spion trimis de odiosul călău. Arătă spre steagul macabru care domna insula: — Gamboa a Încercat și uite rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fost de ajuns să urce pe culmea falezei pentru a sfîrși cu el, și de aceea Își făcu obiceiul de a se Înfățișa pe nepusă masă, la orele cele mai neașteptate, să verifice că nu făcuseră nici o Încercare de a evada... Sentința, În legătură cu care Îi avertizase dintru bun Început, era fără drept de apel: tortura și pedeapsa cu moartea pentru toți trei. În timpul zilei Îi obligă să muncească Într-un ritm și mai alert, refăcînd, Înainte de toate, depozitele de apă; unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cârn cu nări răsfrînte: Știe că stau la tine." Te ascunzi la domnul Alexandru Dincă, fiul nașei dumitale." Pe cuvântul meu de onoare că așa mi-a spus! N-avea decât să dea un telefon la Miliție: "Hei băieți, tipul evadat din penitenciar se găsește pe strada cutare la to'arășul cutare!" Este? Scoase pieptenul din buzunar și-l trecu de câteva ori prin păr. Avea o figură ciudată, construită din linii frânte. Nasul foarte cârn și ochii mari, albaștri, cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
maiorul. Chiar frumușel. Genul napolitan..." Dascălu surâdea rotindu-și ochii prin birou. Declară pe un ton firesc: ― În locul vostru, m-aș muta acolo la muzeu, c mai elegant. ― Nu e rea ideea. O să ne gândim... Cine te-a ajutat să evadezi? Expresia cârnului se schimbă brusc. ― Asta nu v-o spun! Nu-s turnător! ― Bine, atunci povestește-mi altceva, de exemplu, de ce n-ai așteptat să-ți execuți pedeapsa? Mai aveai doar câteva luni și toată lumea e de acord că te-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pricep. Inventezi un hotel Existența, dar unde se află? La ce folosește? HARRY: La ce să folosească? La nimic. Era un refugiu, un loc unde mă puteam retrage în mintea mea. Despre asta vorbim, nu? Despre evadare. NATHAN: Și unde evada Harry când avea zece ani? HARRY: A, asta-i o întrebare complicată. Vedeți voi, au fost două hoteluri Existența. Primul, cel pe care l-am inventat în după-amiaza aceea de duminică din timpul războiului, și al doilea, care nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de către De Gaulle pentru a contribui la pregătirea debarcării aliaților, prins de Gestapo, torturat (despre această experiență s-a rezumat să spună doar că nu judeci un om care a vorbit sub tortură - deși el rezistase torturii), închis la Buchenwald, evadat în ultima secundă, diplomat după eliberare și coredactor al Declarației Drepturilor Universale (și nu „internaționale”, cum sugerau anglo-saxonii) ale Omului, Hessel a fost întreaga sa viață un „indignat” constitutiv : „lunga mea viață mi-a dat o succesiune de rațiuni de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
capăt ! Cel mai convingător orator este victoria. O idee poate fi modernă și în haine vechi. Când învingi și în artă și în viață, cel puțin una dintre victorii este suspectă. De pluton se pierd dezertorii. Și geniile. Nu poți evada, dacă nu te lași invadat. Ce echilibru îi putem asigura tumultosului suflet încarcerat în această trestie de trup ? Ne iubim și ne ucidem sub indiferenta lumină a astrelor. Dacă nu de șapte, măcar de două vieți tot beneficiem : una trăită
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu fața spre difuzoarele instalate în acest scop, ocupau întreaga Piață a Parlamentului. În timp ce privea satisfăcut la acest inedit eveniment din viața lui, precum și la persoanele din imediata sa apropiere, nici nu a observat când cei trei "muschetari", cu care evadase, s-au pierdut în mulțime. O noapte superbă de început de aprilie, cu cerul albastru presărat cu stele palpitânde ca inimile unor fecioare îndrăgostite, ce concurau cu succes iluminatul public, îl învălui complet. La acea oră târzie, de cumpănă între
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
despărțise numai cu o oră în urmă și care, la rândul lui, trebuia să petreacă noaptea, tot obligatoriu, în impunătoarea clădire din Piața Romană, era ceva de neconceput. Bucuria unei asemenea întâlniri era reciprocă. Salut, bobocule, cum ai reușit să evadezi? îl întrebă Bidaru mirat la culme, în timp ce privirea îi alunecă peste umărul interlocutorului și se fixă spre o anumită direcție. Fără a aștepta răspunsul la întrebare și fără a schița nici cel mai discret gest, îl făcu atent: Privește în spatele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
momentul acela, i se reflectă pe ecranul virtual al scoarței cerebrale o reprezentare bizară a realității la lumina simultană a sutelor de lumânări, a miilor de stele și a invenției lui Edisson. Două flori, subțirele și mlădioase, două garofițe suple, evadate dintr-o grădină botanică a unui rege nepământean, cu un colorit al petalelor neclar și estompat din cauza luminii difuze ce nu putea acoperi în totalitate întunericul și un bujor, care se deosebea de celelalte două atât prin dimensiune cât și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Fugea. Fugea de mânca pământul. Fugea în disperare. Fugea în direcția Soarelui de mână cu sora lui mai mare ca el, dar mai mică de statură, amândoi luptându-se cu vegetația crescută exagerat. In spatele lor, lătrând și hămăind sinistru, evadați din continentul verde, doi dulăi dingo, negri, abia ieșiți din catran, sălbăticiți și fioroși, scăpați din lanț, din vreo cușcă cu zăbrele din fier sau chiar din iad, nu-i lăsau nici o clipa să se oprească. Nu vedeau pe unde
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
văitându-se. Sânge negru stropea zăpada scârbos de albă. Începuse să viscolească când soldații ordonaseră pregătirea grupei pentru plecare. Comenzile în rusă erau din ce în ce mai precipitate și mai forțate. Parcă aveau senzația că unul din noi ar avea de gând să evadeze. Unde să evadeze? Noi zbieram întrebându-ne ce să facem cu Nandor. Bărbații se chinuiau zadarnic să răstoarne creanga de brad de pe trupul lui turtit și muribund, iară noi ne văicăream. Doi bărbați, cu tot gerul, își rupseră cămeșile ca să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
negru stropea zăpada scârbos de albă. Începuse să viscolească când soldații ordonaseră pregătirea grupei pentru plecare. Comenzile în rusă erau din ce în ce mai precipitate și mai forțate. Parcă aveau senzația că unul din noi ar avea de gând să evadeze. Unde să evadeze? Noi zbieram întrebându-ne ce să facem cu Nandor. Bărbații se chinuiau zadarnic să răstoarne creanga de brad de pe trupul lui turtit și muribund, iară noi ne văicăream. Doi bărbați, cu tot gerul, își rupseră cămeșile ca să-l penseze pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fi ascuns. Trebuia să-l găsească pe Abdul-el-Kebir și trebuia să termine cu el o dată pentru totdeauna, pentru că se simțea incapabil să suporte din nou o asemenea tensiune. Dacă președintele l-ar fi ascultat și l-ar fi împușcat când evadase prima oară, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat, așa că își propusese în mod ferm să lichideze problema în mod definitiv, fie ce-o fi. — Trebuie să-i găsim, zise în cele din urmă. Cereți-mi tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din care una părea a fi un simplu martor, total străin de realitatea setei, căldurii sau deșertului, pe când cealaltă devenise o coajă goală, un înveliș uman incapabil să simtă sau să sufere. Și, fără a reuși să adoarmă de tot, evadă spre locuri foarte îndepărtate, spre timpuri trecute, mai fericite, spre amintirea fiilor săi, pe care îi văzuse ultima dată când erau copii mici și acum deveniseră oameni în toată firea și părinți ai altor copii. Se amestecară în mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în moalele capului, ca din întâmplare, cu niște vorbulițe care nu cad prea bine la stomac... Amice, am auzit că-ți cam pute a fuștă... Atât mi-a zis; nimic altceva. Dacă de teroarea curelei am scăpat, n-am putut evada mult timp din mrejele unor otrăvite interogații epistemice: "Ce Dumnezeu înseamnă a fi depravat? Dar depravat mic?" Imaginația mea era atât de spăimos înflăcărată, încât am crezut că sunt un uzurpator al Universului. De teamă, n-am îndrăznit să întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
această magie: am oferit întâlnirea cu propriul nostru sfârșit. Îl am pe Houdini la degetul mic. Știi cum și-a început Houdini, maestrul meu, cariera? I-a provocat pe polițiști, spunându-le că poate scăpa de orice cătușe, că poate evada de după gratiile cele mai sofisticate. Și chiar a reușit. Pe urmele lui Houdini, eu am reușit să găsesc cifrul cătușelor căsătoriei noastre, să ofer calea elegantă a evadării din celula aceea strâmtă în care se acumulase prea mult spleen conjugal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
hotărât să mă deporteze cumva, în scopuri educative, în sânul familiei bunicilor, la țară. Era de neconceput că aș putea fi înscris în clasa I cu eticheta de depravat, cu vocabularul acela îngrozitor de ninetist și cu fițe de Casanova abia evadat din scutece. Ultima apreciere era rostită de tata pe un ton doctoral, dar, pentru că nu știam deocamdată ce înseamnă nici Casanova, am amânat bucuria epistemică a decriptării mesajului. Sincer să fiu, abia în ziua plecării către bunici, când am zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]