11,414 matches
-
soi de fundal istoric, amintindu-le totodată, chiar când se integrau în societatea europeană, că asemenea rupturi se puteau repeta în orice moment. Cruciadele marchează așadar depășirea unei etape în raport cu povestirile biblice și post-biblice antice și alimentează imediat imaginarul istoric evreiesc, care pune în centrul lui suferința. Miturile biblice însele reintegrează istoria consemnată de ființele în carne și oase care evocaseră evenimentele Cruciadelor în cronici. Chiar dacă, bineînțeles, acestea nu țin încă de o scriere a istoriei așa cum o concepem noi, ele
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
o concepem noi, ele generează istorie, care este o istorie de suferință. Ele constituie adesea singura sursă istorică disponibilă despre persecuțiile suferite și se erijează în material istoric. Alături de elegiile și rugăciunile de penitență rostite la date simbolice din calendarul evreiesc, ele trasează planul didactic al suferinței. Cruciadele contribuie și la elaborarea unei liturghii a catastrofeiddd, inserată în matricele deja existente și adoptate rapid de cultul sinagogal contemporan al evenimentelor. Astfel, rugăciunea de penitență Et ha-kol kol Yaakov nohem ([Ascultați] vocea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evocau trecutul comunității în care apăruseră. Altele aveau un orizont mai larg. Astfel, cea de la Nürnberg relata persecuțiile și martirologiul evreilor din Germania și Franța între Cruciada din 1096 și epidemia de ciumă din 1349. Pe de altă parte, comunitățile evreiești puteau decreta zile de post în urma unor persecuții locale, zile în care se rosteau rugăciuni de penitență ce aminteau de lunga durată a tribulațiilor îndurate. Astfel s-a întâmplat la comemorarea calomniei de omor ritual de la Blois, caz care s-
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cronicari de curte, cronicari profesioniști, sau să constituie depozite de arhive: documentele deținute de comunități erau cel mai adesea pierdute sau distruse în timpul masacrelor 3. Retorica suferinței era, în plus, corelată cu convingerile populațiilor de atunci, atât creștine, cât și evreiești. Suferința din viața de zi cu zi, cauzată de foamete, ravagiile epidemiilor, condițiile de viață, se întâlnește cu suferința spirituală, care le permite oamenilor s-o suporte. Cronicile produse după Cruciade sunt o scriere a suferinței. Tribulațiile evreilor sefarzi sub
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și pentru că-i pregăteau pentru datoria supremă de sfințire a Numelui lui Dumnezeu 5. În lunile de primăvară ale anului 1096, grupurile de cruciați pornite spre Orient părăsesc Europa de Vest. Atacurile devastatoare la care se dedau pe drum decimează multe comunități evreiești importante din Germania. Ținând cont de amploarea agresiunilor suportate și de martirologiul pe care-l vor genera, aflat la originea unui nou tip de erou evreu, cel al martirului care se sacrifică pentru a scăpa de apostazie, evenimentele din 1096
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
-se împăratului Vespasian, ceea ce a făcut să fie considerat trădător -, aceasta este prezentată ca fiind contrară preceptelor iudaismului. Ideologia sicarilor din Massada era fondată desigur, cel puțin în parte, pe aceea a preoților de la Templul din Ierusalim. Mai multe surse evreiești vechi relatează episoade de sinucideri ale preoților la distrugerea Sanctuaruluiggg. Flavius Josephus evocă această sinucidere chiar ca o obligație sacerdotală, dar îi atribuie ideea lui Titus însuși, nu unei autorități evreiești. Asta nu înseamnă că nu a existat cu adevărat
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a preoților de la Templul din Ierusalim. Mai multe surse evreiești vechi relatează episoade de sinucideri ale preoților la distrugerea Sanctuaruluiggg. Flavius Josephus evocă această sinucidere chiar ca o obligație sacerdotală, dar îi atribuie ideea lui Titus însuși, nu unei autorități evreiești. Asta nu înseamnă că nu a existat cu adevărat un ideal al morții voluntare, aparținând mediilor sacerdotale, în măsură să alimenteze ideologia rezistenței împotriva Romei. Acestea fiind spuse, se cuvine să distingem între martiriul ca acceptare voluntară a morții și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ar fi căzut în desuetudine. Este vorba de acte spontane. Și putem considera că vocația morții pentru credință, cu rădăcini în originile Bisericii primitive, ideal de suferință voluntară ținând de imitatio Christi, nu este străină de noua configurație a martiriului evreiesc în perioada Cruciadelor, care o readuce la ordinea zilei. Cronicile ebraice ale primei Cruciade asociază martiriul cu răsplata cerească și furnizează pentru prima oară o imagine clară a lumii care-i așteaptă pe martiri. Or, Talmudul și Midrash-ul își arată
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
supune sau distruge pe necredincioși. Alegerea lăsată evreilor este cea între moarte și convertire. Cadrul confruntării este în mod clar, pentru toți, cel al unui adevărat război sfânt. De asemenea, dacă femeile se fac remarcate în martirologia creștină, și cronicile evreiești pun accent pe rolul lor în timpul acestor persecuții. În imaginarul autorilor, femeile și bărbații joacă rolul preoților bărbați de la Templu. Aceste cronici sunt străbătute de îndoieli ale supraviețuitorilor, a căror slăbiciune se vădește în comparația cu eroismul martirilor. Și ele
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
poporul a răspuns încă o dată speranțelor și așteptărilor Lui. Aceasta este consolarea. Cronicarii, ca supraviețuitori, ușurează durerea și îndoielile încercând să răspundă la întrebările grave puse de prima Cruciadă. Și ofereau astfel elementele pe care putea fi reconstruită o viață evreiască sfărâmată 13. În paralel, în contrast cu existența chinuită a evreilor medievali, șederea în paradis oferă mult mai multe plăceri și liniște, iar martirii care ajung acolo se bucură și de o veșnică odihnă sabatică, și de odihna divină. Cronicile sunt pline
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
când evocăm martiriul, ne vin în minte aceste noțiuni așkenaze de compensare cerească 15. * În paralel cu cronicile se dezvoltă o poezie a martiriului. Începând din a doua jumătate a secolului al XII-lea, aceasta formalizează un ideal de rezistență evreiască la persecuții și la ispitele convertirii. Ea reflectă totodată valori comunitare și un ideal de ordin social inspirate din modele contemporane ne-evreiești. Ceea ce demonstrează o dată în plus că, în ciuda unui climat uneori foarte ostil, evreii nu trăiau izolați de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
martiriului. Începând din a doua jumătate a secolului al XII-lea, aceasta formalizează un ideal de rezistență evreiască la persecuții și la ispitele convertirii. Ea reflectă totodată valori comunitare și un ideal de ordin social inspirate din modele contemporane ne-evreiești. Ceea ce demonstrează o dată în plus că, în ciuda unui climat uneori foarte ostil, evreii nu trăiau izolați de vecinii lor creștini. Pe deasupra, în ciuda idealului de martiriu pe care-l scoate în evidență, această poezie nu permite nicidecum afirmația că viața evreiască
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evreiești. Ceea ce demonstrează o dată în plus că, în ciuda unui climat uneori foarte ostil, evreii nu trăiau izolați de vecinii lor creștini. Pe deasupra, în ciuda idealului de martiriu pe care-l scoate în evidență, această poezie nu permite nicidecum afirmația că viața evreiască se rezuma la suferință și persecuție. Dacă unii erau într-adevăr persecutați sau se converteau la creștinism sub presiunea exterioară, alții erau actorii unei renașteri culturale evreiești în rezonanță cu ce se întâmpla în contextul instituțional, intelectual și social al
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care-l scoate în evidență, această poezie nu permite nicidecum afirmația că viața evreiască se rezuma la suferință și persecuție. Dacă unii erau într-adevăr persecutați sau se converteau la creștinism sub presiunea exterioară, alții erau actorii unei renașteri culturale evreiești în rezonanță cu ce se întâmpla în contextul instituțional, intelectual și social al Europei creștine, din care evreii făceau parte. Literatura martirologică evreiască era în corespondență cu ideile, atitudinile, credințele și modurile de reprezentare contemporane. Istoricii au avut tendința de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
într-adevăr persecutați sau se converteau la creștinism sub presiunea exterioară, alții erau actorii unei renașteri culturale evreiești în rezonanță cu ce se întâmpla în contextul instituțional, intelectual și social al Europei creștine, din care evreii făceau parte. Literatura martirologică evreiască era în corespondență cu ideile, atitudinile, credințele și modurile de reprezentare contemporane. Istoricii au avut tendința de a citi proza și, într-o mai mică măsură, poezia martirologică și de persecuție mai degrabă ca pe niște documente de arhivă, uitând
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pentru Dumnezeu este mai ușor decât a trăi pentru el. Și în cazul lor, suntem departe de trecerea la faptă. "Martiriul spiritual", sacrificare recurentă a instinctelor primare din iubire pentru Dumnezeu, a ocupat un loc mult mai important în gândirea evreiască decât martiriul propriu-zis. Referința martirologică a modelat totuși realitățile și concepțiile culturale, sociale și antropologice ale iudaismului așkenaz în Evul Mediu. Comportamentul comunităților renane la persecuțiile din timpul Cruciadelor s-a impus ca o normă. El a rămas mult timp
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
din ghetoul din Varșovia, împotriva naziștilor, din 1943. Iar în Israel Yom Ha-Zikaron, Ziua Amintirii, este închinată memoriei celor căzuți pentru apărarea statului. Aceste culte ale morților inițiate în lumea așkenază au sfârșit prin a se generaliza în ansamblul lumii evreiești, cu variante. Totuși, atunci când, pe pământ așkenaz, sfințirea Numelui lui Dumnezeu este erijată în chestiune de viață sau de moarte, iar apoteoza sacrificiului de sine este glorificată și comemorată prin poeme, rugăciuni și rituri memoriale, se stabilește un model de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a nu mai fi doar expresia suferinței, ci și adjuvantul ei. Consolează mai mult decât provoacă suferință 21. Și se îmbogățește de-a lungul secolelor de catastrofe care se abat succesiv asupra evreilor. Ceea ce nu înseamnă nicidecum, dimpotrivă, că viața evreiască în Evul Mediu se rezumă la o serie de persecuții. Este istoria evreilor doar o istorie de nenorociri? Chiar dacă au suferit privări de drepturi și au fost disprețuiți, evreii formau o minoritate relativ privilegiată acolo unde erau tolerați. Considerată o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ceea ce îi separa atunci pe evrei și creștini, exista o unitate de principiu care transforma toate conflictele în războaie între frați mai degrabă decât între străini. Pe de altă parte, cenzura Bisericii a interferat rareori cu dezvoltarea autonomă a culturii evreiești. De asemenea, evreii nu au fost doar victime, și nu fiecare caz de violență împotriva lor ținea neapărat de persecuție. În aceeași epocă, alte grupuri au suferit la fel de mult ca evreii. În sfârșit, istoria acestora din urmă nu a fost
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
violență împotriva lor ținea neapărat de persecuție. În aceeași epocă, alte grupuri au suferit la fel de mult ca evreii. În sfârșit, istoria acestora din urmă nu a fost una de pasivitate, și nu cu sionismul începe istoria ofensivei și a bravurii evreiești 22. Încă din Antichitate, macabeii nu se remarcaseră prin omenia metodelor lor războinice. Revoltele repetate ale evreilor împotriva romanilor fuseseră marcate de vărsări de sânge. Cât despre tulburările din Alexandria, de la începutul erei creștine, era vorba de o serie de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în ghetouri a permis supraviețuirea lor ca "naționalitate distinctă". În plus, este cu totul greșit să credem că nu aveau contacte economice și culturale cu creștinii și că trăiau în izolare, sărăcie extremă, hărțuire neîncetată. În secolele dinainte de emancipare, comunitățile evreiești au sporit demografic mai rapid decât populațiile creștine. Nefiind obligate la serviciu militar, cu câteva excepții, și datorită neutralității lor, ele nu au fost decimate cum au fost creștinii în războaiele religioase care au sfâșiat Europa până în secolul al XVIII
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
după accesul evreilor la cetățenie începând din secolul al XVIII-lea, care urmărea să crediteze era emancipările cu toate binefacerile și lăsa în întuneric tot ceea ce fusese înainte. Această perspectivă "lacrimogenă" avea să domine din nou după genocid, tot trecutul evreiesc fiind prezentat ca o vale a plângerii culminând cu Soluția Finală. O istorie de suferință care avea să obsedeze neîncetat prezentul nostru. Din acest moment, orice înțelegere a trecutului se va face pornind de la experiența antisemitismului și a efectelor lui
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de suferință și istoria de suferință pe care ea o dezvoltă tind să-l reducă pe evreul Evului Mediu la o eternă victimă, la o ființă pasivă supusă capriciilor puterilor lumești și voinței lui Dumnezeu. În mod ciudat, această percepție evreiască despre sine ca victimă este departe de a fi dispărut, chiar și atunci când sionismul și-a asumat scopul de a-i pune capăt, creând un evreu victorios și responsabil de destinul său. Trebuia să se nască un evreu nou: israelianul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
dispărut, chiar și atunci când sionismul și-a asumat scopul de a-i pune capăt, creând un evreu victorios și responsabil de destinul său. Trebuia să se nască un evreu nou: israelianul. Și astăzi, în perioadele de tensiune din Israel, "victima evreiască" supradetermină imaginea de sine trimisă în exterior. Ideea dominantă este că toată lumea este pornită împotriva evreilor, când, de fapt, Israelul nu riscă nimic din partea vecinilor, datorită supremației sale militare, iar dacă războiul cu Libanul din 2006 a corectat cât de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
israelian este fondat, de la nașterea statului, pe această relație cu sine și cu Celălalt care se învârte în jurul victimei și eroului 24. Istoria tradițională de suferință și istoria lacrimală care o prelungește, scrisă în epoca elaborării istoriografiei moderne în lumea evreiască, au creat condițiile implantării de durată a unei memorii victimare evreiești. Chiar dacă, în anumite perioade ale istoriei, evreii au fost într-adevăr victime ale circumstanțelor de moment, ei nu au fost astfel în mod continuu, cum ar vrea să ne
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]