3,476 matches
-
O BIOGRAFIE Pentru Antony și Nicolas, În speranța că această lectură va fi un prilej de ași exersa limba paternă, și pentru Dana, fără al cărei ajutor constant cartea nu ar fi fost scrisă Dacă aș spune chiar totul... În loc de prefață) Nu știu de ce vreau să scriu o carte, dar simt, la fel ca atunci când lucrez la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Și era bună dacă servea piesa (de fapt nu piesa, ci experiența momentului, din care făcea parte piesa). Pentru că am intuit ce Înseamnă să fii actor, am refuzat ca „actorii să facă ce le spune regizorul“, iar ideea de a exersa putere și autoritate mi-a fost antipatică de la Început. Niciodată nu am putut să stau În sală la o masă și să comand altora pe un ton rece, vorbindu-le la microfon doct și distant. Dimpotrivă, am căutat pericolul, acțiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
seamănă cu o pasăre, dar eu simt că e o pasăre“. La fel e și În teatru: să ilustrezi Înseamnă să repeți ce spune textul, să faci un drum pe orizontală: e atitudinea leneșului, care rămâne pasiv și nu-și exersează imaginația. Să sugerezi e mult mai greu, cere o intuiție activă. Este meritul lui Julie Taymor că la noi cerbul era doar sugerat, era o siluetă decupată În hârtie de mătase, care, animată de un păpușar-actor, părea că plutește printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
hrănească animalul. Totul părea că va merge bine. Sâmbătă, calul a căzut mort. Actorii au primit anecdota cu râsete și aplauze, dar au rămas pe gânduri, Înțelegând tâlcul, care le era adresat chiar lor. Ce face un dansator dacă nu exersează trei ore pe zi la bară? Ce face un pianist dacă nu Își Îndeplinește rutina gamelor zilnice? Cum poate să cânte un cântăreț de operă dacă nu-și cultivă vocea și nu exersează zilnic? Ce-ar face un sportiv dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lor. Ce face un dansator dacă nu exersează trei ore pe zi la bară? Ce face un pianist dacă nu Își Îndeplinește rutina gamelor zilnice? Cum poate să cânte un cântăreț de operă dacă nu-și cultivă vocea și nu exersează zilnic? Ce-ar face un sportiv dacă nu s-ar antrena consecvent? Un actor, odată ce are diploma, un pic de succes și câteva admiratoare care Îl numesc deja „maestre“, dacă Îl Întrebi cum s-a pregătit În ziua aceea, Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
simțeam aspri pe pielea delicată a picioarelor Îndoite, senzații care se combinau cu o umilă necesitate, a cărei satisfacere o tot amânam. Trecea aproape o oră și nici urmă de Mr. Burness. Fratele meu se ducea În camera lui să exerseze la pian și apoi se afunda tot mai adânc Într-una dintre melodiile pe care eu nu le puteam suferi - indicațiile date florilor artificiale din Faust (...dites-lui qu’elle est belle...) sau văicăreala lui Vladimir Lenski (...Ku-da, ko-da, ku-da vî
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cum la tot pasul îi vin în minte sumedenie de citate din mai toți poeții latini ! Coroborat cu părerea sus pomenită, circulă și altă prostie : îndemnul de a nu ne încărca memoria. O pedagogie a lenei minții. Memoria trebuie, dimpotrivă, exersată la maximum. Cu cât e mai ̀ încărcată, cu atât e mai precisă, mai vie, mai abundentă și mai promptă. Atrofia memoriei ca efect al menajării ei nu e altceva decât incultură și ininteligență. Mai mult : e pierdere de identitate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
său, Stendhal scria că e foarte greu să descrie ce este natural în noi, din memorie. Că se descrie mai bine ce e factice, jucat, pentru că efortul care a trebuit făcut pentru a juca a fost gravat în memorie. „Mă exersez”, spune el, în a-mi reaminti sentimentele mele naturale, iată studiul care-mi poate da un talent de Shakespeare. Te vezi mergând, jucând, ai această percepție. Această senzație e ușor reprodusă prin organul memoriei, dar pentru a ne aminti sentimente
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
astfel „animalul” din mine să țină cont de altă voce decât de răgetul sau lătratul lui însuși. Am fost educată așa: să fiu cu oamenii, dar și singură, cu pustiul din mine, în care este o dimensiune pe care am exersat-o treptat, găsind-o plină de mister, sursă de energie, adăpând puterea de îndurare în mine. Cu Andrei am fost de mai multe ori la sinagoga din Stockholm, cea mai liberală, acolo unde femeile și bărbații stau unii lângă alții
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lui stâng. Ca să nu mai vorbim de faptul că primele desene văzute în tinerețe au fost desenele lui, la domnul Deleanu, și tot ce e bun în fantezia mea debordantă mi se pare ca o amintire a unui mare talent exersat în corpul meu, în nervii mei. Această senzație poate să fie numai o dorință obscură să-l aduc în viață pe tatăl meu, prin acești pictori străluciți, care au scris și au pictat unind aceste arte până la confundare. Să-l
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Încăpățânare. - Încredere în sine. Aș mai adăuga de la mine la această listă și senzația că ești vulnerabil, că ești rănit de viață și că din pricină că nu poți trăi precum ceilalți oameni, atunci în loc de a trăi trebuie să te apuci să exersezi arta scrisului. Numai atunci mi se pare că apare și o anumită iubire, înlocuind iubirile imperfecte care te-au făcut să dai lupte grele, inutile, în care ai pierdut mult sânge și chiar ai avortat fetuși misterioși. Iubirea asta ar
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
un vultur deasupra peisajelor variate pe care le oferă, cred că voi descoperi anumiți «curenți de tendințe» pe această hartă nedesfășurată - în partea dinspre viitor. Îmi imaginez, de exemplu, felul meu de a lăsa dispozițiile mele romantice și mistice să exerseze asupra mea o influență dominantă, ajungând la crearea unui curios trecut, între realismul născut, aproape feroce, care face foarte bine parte din natura mea totuși, și cultul imaginativ, poetic, grație căruia mi-am impregnat și idealizat viața. Da, există în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mea și vreau ca întotdeauna să ne simțim bine împreună; asta nu e greu de realizat. În schimb, mă gândesc că trebuie să folosesc o înaltă „diplomație” când, inevitabil, vor apărea polemici arzătoare între Lionel și fiul lui, Ralf. Cum? Exersând calm răbdarea și intervenind cu grijă ca totul să nu se transforme în vibrații de ură, în negativitate, în amintiri de care să ne rușinăm. Iulie Este ultima zi a lunii iulie 1990. N-am scris nimic în acest caiet
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Când a apărut soarele, dis-de-dimineață, m-am dus cu manualul lui Horowitz lângă Strömen, acolo, în plină natură, unde se simte briza verii atingând apa, încrețind-o, amintind veșmintele statuilor antice; acolo, auzind foșnet de frunze și clipocitul apei, pot exersa tonul muzicii limbii oamenilor de demult. August Am intrat deja în luna în care totul arde. L-am visat din nou pe René - m-am trezit brusc, dureros de fericită. René mă îmbrățișa puternic, exact ca în ziua înmormântării lui
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
noastră specială pentru ei, ne-au dat nouă mult mai mult decât le-am dat noi lor. Acum aș putea spune că erau zei deghizați în cerșetori, punându-ne la încercare blândețea și alte calități pe care trebuia să le exersăm și să le împlinim în rama unui timp tulbure. Pe 27 septembrie a murit Alberto Moravia, la 82 de ani. Ca scriitor îmi place mult și mai puțin ca soț al Elsei Morante, a cărei rană profundă în viață a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sunt o ființă cultivată și rafinată. Mă interesează ce se scrie despre mine - sunt o străină, nu știu mare lucru despre mine, numai generalități umane, singura aspirație concretă în caracterul meu e aceea de a mișca roata lumii, ca tibetanii, exersând compasiunea pentru toate ființele. Trăirile „scrise” au fost cu mult mai puternice și sunt de neexplicat de puternice, mai degrabă ținând de structura muzicii decât de cuvinte. În somn, cineva îmi dădea lecții de desen, priveam planșele lui Ulisse Aldrovandi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lui pictura și desenul, făcând din ele un mod puternic de a trăi. Dar scrisul, în cazul meu, e o mare problemă din cauza presiunii limbii străine în care trăiesc, și desenul și pictura sunt mijloace de a-mi procura odihna, exersând mereu ca artiștii antici, având acces la toate artele, și prin ele o anume distanțare de „limbile străine”, care mă apasă cu „tentațiile” lor subtile. Aproape că am uitat că trebuie să folosesc totul ca pe un imens „dicționar de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mai mult, risipindu-mă în tot felul de activități extraliterare, ocupându-mă de bagatele. Oh, când voi deveni eu însămi, când voi ajunge măcar în apropierea acelei imagini pe care am avut-o în copilărie despre menirea omului de a exersa mereu lucrul de care se simte legat, chiar chemat- în cazul meu ARTA, chiar și în formele ei primitive? Și prin Artă, chiar arta de a trăi, un modus vivendi care să-mi satisfacă mulțimea de egouri care mi s-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
trăi, un modus vivendi care să-mi satisfacă mulțimea de egouri care mi s-au dat. Adică „talanții”, mai exact „talentele”, care trebuie dezvoltate până la stingere dacă e nevoie, incluzând în efort chiar nebunia (care nu face rău nimănui!), dar exersând disciplina ca pe o datorie sacră. Pentru a „păcăli” spiritul meu vagabond, plin de dorința de a se „zbengui” peste tot și a nu sta pe loc decât puțin, am inventat ca supliment, alături de alte „strategii”, mersul ambulatoriu prin cameră
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Stockholm. Locuiește la mine, transformându-mă în „bucătăreasă”, pentru că așa a fost educat: femeile trebuie să-l servească. Mai mult: cerându-mi să vină cu mine la întâlnirile cu prietenii mei. Și eu, din politețe, trebuie să mă port bine, exersându-mi prin asta capacitatea infinită a răbdării. Vorbește, bineînțeles, tot timpul rău despre părinții lui, mai ales despre Lionel, și eu trebuie să ascult fără să scot vreun cuvânt, pentru că eu sunt definitiv de partea tatălui său. Noroc că ne-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de valuri de personalități și, curios, nu-și pierduse firea; s-a suit frumos pe un scaun, explicând tuturor încotro s-o apuce. Erau liste cu numele invitaților și mesele corespunzătoare. Totul era frumos și simplu organizat, după o tradiție exersată de ani și ani. Am vorbit cu Göran Tunström și soția lui, pictorița Lena Cronqvist, despre o vizită a lui în România, acum câțiva ani; impresia lui e că în România toți scriitorii se detestă, vorbindu-se de rău. Un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
curaj de a mă arunca în „dinții mării și ai vântului”, de a nu mă lăsa niciodată influențată de nimeni, ci ghidată de bunul meu instinct, de sinele înalt care vrea numai ce e drept și bine. De a repeta, exersa mereu, căci toată viața e numai repetiție, până la gala finală - Sfârșitul. A început să bată un vânt rece, polar. A nins, se simte în aer ceva curat, o scrisoare din cer, zăpada, elementul meu natal, cea care a vrut să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mă avorteze. Am primit de la ea „șansa” de a fi într-o aventură infinită. Nu încetez să iubesc - obișnuința de a iubi e tot ce am eu mai sfânt. Dar nu aștept „efectele” iubirii mele, fructele. Așa cum nu aștept nimic, exersând rugăciunea inimii. Sunt convinsă că toți oamenii au o natură divină în ei, care trebuie trezită în practica vieții cotidiene, altfel toate eforturile noastre sunt fără eficacitate. A trăi mi se pare din ce în ce mai mult a medita, fără a aștepta nimic
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe Daniel Mucedu, stabilit în Germania și solicitat pe multe mari scene, li se vor părea de mirare consemnările mele. Voi insera aici secretul performanței sale, extras din declarațiile făcute. Spunea cu seninătate că, timp de un an întreg, a exersat permanent câte patru ore de cântat continuu, cu mare atenție, dimineața și alte patru ore după-amiaza. Așa se explică și faptul că, de la glasul liric reliefat cu succes în Paolino din Căsătoria Secretă, a devenit spinto-dramatic la fel de calitativ, în timp
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
mulți, mulți ani de când nu o mai rostisem. În timp ce mă rugam, o emoție necunoscută a pus stăpânire pe mine. Am dormit puțin, tresărind mereu. Urletele câinilor nu mai conteneau, iar cucuveaua stătea nemișcată sus, pe coșul de fum, și își exersa vocalizele sinistre ca într-un scenariu de groază: Cu-cu-veau, cu-cu-veau, cu-cu-veau! PRIMĂRIȚĂ Nici nu am apucat să mi beau cafeaua, când un Aro alb cu număr mic a oprit în fața primăriei. Din el au coborât doi bărbați. Unul nu prea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]