4,494 matches
-
-l aveam de îndeplinit. Primirea a avut loc la conducerea Ministerului olandez de Externe și după salutul protocolar ne-am apucat de treabă. Nu știu ce gândeau partenerii despre noi, cum își imaginau că ar trebui să arate reprezentanții "mămăligii" care a explodat pe toate ecranele occidentale, dar mi s-a părut că se uitau lung și ciudat la noi, ca și cum am fi fost niște extratereștri. Și nu eram! Discuțiile s-au purtat în franceză, pe care noi toți o vorbeam mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
atac urmat de comentarii la radio, telefon unui evreu-român de lângă ambasadă, textul fiind mereu același: "Ițic, ce-au spus (anunțurile erau în ivrit)? E chimică sau nu?" Răspunsul venea imediat: Stai liniștit, iar a căzut în păpușoi și n-a explodat"! O altă alarmă ne-a surprins la restaurantul "București" din Tel-Aviv în timp ce ne delectam cu cei mai minunați mici din viață generoși ca dimensiuni, fragezi, parfumați și mustoși. Cum fiecare casă sau instituție avea o zonă "protejată" împotriva atacurilor chimice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
unde se adună 14 cascade ale căror șuvoaie se prăbușesc de la o înălțime de 90 de metri, creionând în aer un curcubeu minunat. Râul Iguazu (cu o lungime totală de 750 de kilometri și care în perioada ploilor face să explodeze prin cele 275 de cataracte 140 de milioane de metri cubi de apă, de 7 ori mai mult decât Niagara), care a creat acest fascinant tablou de sunet și lumină, ca un actor la terminarea spectacolului și primirea aplauzelor, își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Jose Maria Delgado, președintele Parlamentului European, cu Jacques Santer, președintele Comisiei Europene, și cu Javier Solana, secretarul general al NATO. După 1990, printre cruciade politice, mineriade, greve, alianțe făcute și desfăcute, România și-a lansat demersurile de integrare euro-atlantică. "Mămăliga" explodase în decembrie '89, dar de aici până la intrarea în NATO și UE mai era necesar și un proces graduat de omogenizare și coacere. Eram nerăbdători "să intrăm", dar oare eram pregătiți? Pentru aderarea la NATO a trebuit să parcurgem câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
oprit. Cobor din mașină lui Eban, Îi mulțumesc și Îmi iau r)mas-bun de la el. Stradă Jaffa, cu magazinele Închise la amiaz), pentru siest), este plin) de b)lți și pustie. Trec pe lang) o cafenea, În fața c)reia a explodat o bomb) acum câteva zile. A ars pan) la temelii. Un tan)r șofer de taxi ne-a spus, Alexandrei și mie, c) era pe punctul de a intra În cafenea cu unul dintre prietenii s)i, când un alt
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
c) era pe punctul de a intra În cafenea cu unul dintre prietenii s)i, când un alt amic al s)u l-a chemat. „Voia s)-mi spun) ceva, așa c) m-am dus la el - chiar atunci a explodat bombă, iar prietenul meu era acolo. Și-acum, amicul meu e mort”, a spus taximetristul. Vocea lui, Inc) de adolescent, era gâtuit) de emoție. „Și uitați cum tr)im, domnule! Da? Așa tr)im!” Poziția lui Eban fâț) de Rusia
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
plin) - bun) Împotriva st)rilor nervoase și pentru alungat regretele. Am adus-o Împachetat) bine Într-o sacos) de pânz). Apoi ieșim În oraș. Pe Oxford Street, marea aglomerație de sâmb)ț). Este aproape la fel de posibil ca bombele teroriștilor s) explodeze aici că și pe strada Jaffa. Alexandra vrea o carte de matematic), așa c) lu)m autobuzul spre libr)ria Foyle’s, pe Charing Cross Road. Groaznic cu c)rțile astea! Ins) tot mai cump)r câteva, pentru a le
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
anilor ’60. Era pentru mine prima ocazie de a ieși În străinătate și, În plus, cu un spectacol de-al meu. Șeful... era o piesă jucată cu succes de Beligan, În stil tipic bulevardier, și evident că am vrut să explodăm convenția comico-lirică a realismului convențional. Am Înlocuit-o cu o caligrafie formală, abstractă, pe care o botezasem prozodejda, cuvânt ale cărui sonorități rusofile speram să-i convingă pe cenzorii uteciști că totul se Încadra În liniile acceptabile. Expresia era de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ore la Cité Universitaire, unde ni s-a spus că vom fi În rezidență, În așteptarea spațiului de la Mobilier National, care nu era Încă amenajat pentru a putea servi ca bază de lucru echipei Brook. Urcând scările aglomerate de studenți explodând de entuziasmul tipic Începutului de an școlar, parcă molipsit de frenezia lor, Îmi imaginam, ca să mă liniștesc, cum va fi când voi deschide ușa și voi intra În spațiul Centrului Internațional de Cercetări Teatrale, un termen care Îmi suna Încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
copios reproducând o realitate extrem de familiară atât nouă, cât și lui Prokofiev. Acțiunea Începea cu o ședință de partid sovietică suprarealistă, condusă de Fata Morgana, un fel de eminență cenușie a unui Prezidiu Permanent comunist inventat de noi. De aici exploda muzical tot absurdul și ilogicul delirant justificat de situația textului. Zborul vesel al imaginației triumfa odată cu explozia portocalelor. Ne gândeam la sărmanul Prokofiev, ce destin bizar a avut, să revină din exil În Rusia de bunăvoie, crezând naiv că numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În lumea libretelor de operă, de obicei destul de sărace), ne-a provocat - pe scenograful grec de prestigiu Yannis Kokkos și pe mine - să inventăm un decor În continuă mișcare, Încălcând astfel regula unității de loc a tragediei. Muzica și textul explodau canoanele clasice. Ca și Enescu, atunci când a compus Oedipe, cei doi creatori, exprimând liber neliniști ce erau mult mai aproape de sensibilitatea secolului XX, au interpretat Antichitatea cu ochii de acum, iar noi i-am urmat, evocând vizual țesătura complexă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fives“) pe care a jucat-o cu H.G. Wells și o relatare amuzantă a vizitei În niște tranșee din prima linie a frontului din Flandra, unde ospitalitatea a mers până Într-acolo Încât o grenadă germană a fost lăsată să explodeze la câțiva metri de vizitatori. Înainte de a fi publicat În volum, raportul a apărut În foileton Într-un cotidian rus. Acolo tata relatase cu o anumită naivitate caracteristică vechii lumi, cum Îi dăruise stiloul lui marca Swan amiralului Jellicoe, care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
era acolo (de pildă, „Liga nu deține nici un ban și nici o armă...“ sau „...Nemesis s-a răzbunat pe ezitările și indecizia Aliaților În Europa Centrală și de Est...“), ieșea În relief cu o claritate de rău augur - până ce pata portocalie exploda brusc. Apoi foaia arzândă zbura pe coș, zumzăind ca o pasăre phoenix eliberată, pentru a se alătura stelelor. Te costa o amendă de doisprezece șilingi dacă pasărea aceea de foc era observată. Nesbit și prietenii lui, din lotul literar, deși
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lui, pe care o exageram, și de aceea displăcându-mi cât de veselă și de convinsă erai de dispersia rapidă a ceea ce eu percepeam a fi o oprimare dureroasă; și când, În sfârșit, grosolana bulă de aer se ridica și exploda din gura lui sobră, eu trăiam un minunat sentiment de ușurare, În timp ce tu, murmurând un fel de felicitare, te aplecai să-l depui În crepusculul tivit cu alb al pătuțului lui. Știi? Mai simt și acum În Încheieturile mâinilor ecourile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pocăință, că doar ești curată ca lacrima. Prea multă sfințenie strică, te rupe de viață, uiți să râzi, uiți să iubești, uiți să trăiești, uiți că ești femeie! Și tinerețea-i trecătoare, se scutură ca florile câmpului... Dă-o dracului, explodează el, fii mai femeie, Maria! Asta-i!... Asta-i! încheie gâfâind ca după o luptă. Nu sunt "femeie"?! Și... și ce sunt atuncea?! se dezlănțuie ea jignită. Și... și ce trebuie să fac, mă rog, să fiu "mai femeie?!" Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dumnezeule, câte lucruri bune și frumoase avem!... De te gândești bine, "Raiul" ar putea fi chiar pe pământ. Iadul și Raiul sunt în noi. Toate acestea și câte încă... Păcat că le prețuim numai când le-am pierdut. "Gaudeamus igitur"! explodează Țamblac. "Carpe diem", fetițo! Ai uitat să pomenești de vița de vie. Și de moldovence ai uitat, zâmbește ea. Răutate mică, o amenință el cu dragoste. Recunosc, "sunt un porc în turma lui Epicur". Tu ai spus-o... Horațiu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de ajutor în lupta contra turcilor spaima Europei împotriva cărora adună galbeni ca să pornească o nouă cruciadă. Frumoase cuvinte, spune Maria. Măcar recunosc sacrificiul Moldovei și al lui Ștefan... Ștefan e un mare Domn! se bucură Sora. Cel mai mare!! explodează cu entuziasm Voichița. Se oprește speriată de propria ei izbucnire. Ochii tuturor s-au oprit o clipă asupra ei, dar mai cu seamă ochii pătrunzători ai Mariei, mai lung, mai cu luare-aminte. Țamblac desfășoară al doilea pergament. Să ascultați ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-o asupra Moldovei... Și că, de fapt, dosul era față, că scârbavnica săgeată l-a lovit în "vitejescu-i piept". Drept pentru care, principii Europei au zâmbit ipocrit și s-au grăbit să-i proslăvească vitejia urându-i grabnică însănătoșire. Fantastic! explodează Mihail. "Așa se scrie istoria"... Să fiu cinstit însă recunoaște Ștefan nici eu n-am fost "înger, îngerașul meu". Când mi-a venit bine la socoteală, i-am smuls Chilia; și mult l-a durut pierderea Gurilor Dunării și ieșirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sute, spune Duma încrâncenat. Noi ne dădeam de ceasul morții, iar ei n-aveau habar. Benchetuiau! Nu-i prea trage inima... zice Vlaicu. Mateiaș a poruncit adunarea oștirii la Turda! Știți când?!... Hăt pe 25 iulie, aruncă Duma bomba care explodează. Când?!?!... Pe 25 iulie?!?!... Pe 25 iulie!! Ești nebun?!?!... Sunt nebuni?!?!... sare Luca Arbore. Mahomed e aici! Și... și ei?! Hăt pe 25 iulie?!?! Tocmai la Turda?! Parcă vorbeau de Brețcu! În trecătoare! Degeaba mai vin... Ce grabă? Șăzi ghinișor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
călătorie extrem de obositoare, la Otopeni, scăpat și din labirintul controalelor și formalităților de tot felul; în față, o ușă batantă; o împing, trec prin ea, și deodată, în sala imensă în care mă trezesc și în care în aceeași clipă explodează parcă o silențioasă, uriașă bombă de lumină, o văd, la numai câțiva pași, pe Doina, însoțită de o prietenă de-a noastră din acei ani; Doina e îmbrăcată într-un balonzaid gri, zâmbește; înțeleg pe loc că „e bine”, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe toți acești năpăstuiți patrupezi într-o imensă curte și aș porunci ca toți, toți să fie hrăniți, îngrijiți, tratați dacă și când ar fi cazul... Aș angaja în acest scop medici veterinari de înaltă calificare... În acest moment, am explodat, iritat de bizara spovedanie, ce nu părea să se sfârșească, l-am întrerupt pe prietenul meu, și, uitând unde sunt și că trebuia să-l menajez, l-am întrebat pe un ton tăios reproș: — Dar de oameni, de ei nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe acolo a trecut și Domnul meu, al nostru, al tuturor. Doar urma pașilor a mai rămas, care ne cheamă și azi să venim și să vedem, fiecare cum poate, în închipuire sau realitate. Cu acest sentiment de bucurie, de parcă explodam de fericire am intrat în curtea mănăstirii. Acest dud este protejat cu un colac de piatră și mai are și un gard de fier forjat. Este bine protejat de lume, nu poți să-l atingi. Călugărul ne-a dat din
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
spuse Dragonul, să începem!» Dragonul luă arcul, care era făcut dintr-un pin mare, apoi patru săgeți măsurând șase metri. El ținti bine, dar în momentul în care săgeata zbură, băiatul scoase un sunet special, țâșnind în aer. Imediat săgeata explodă într-o mie de bucăți, se putea vedea băiatul ținându-se pe un curcubeu, exact deasupra locului din care țintise Dragonul. Apoi, curcubeul dispăru și băiatul își reluă locul. Această minune se repetă de patru ori, după care băiatul spuse
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Copenhaga, vineri, 14 iunie, la 17.15, sperând că tu de asemenea vei fi acolo. Am niște emoții atât de puternice la ideea de a te strânge în brațe, în curând, încât am impresia că inima și capul îmi vor exploda dintr-un moment în altul. Îți voi telefona marți, 11 iunie, între orele 19.00 și 20.00. Așteptând les lendemains qui chantent, te strâng puternic la pieptul meu, cu durere și tandrețe. Pe curând, ma bien-aimée. René. Vei găsi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
alți nebuni, cu mai puțin talent decât Louis Aragon, dar cu aceeași voință de a-și da „du mal de vivre”. Eu sunt unul dintre ei: un nebun pe bicicletă! Am coborât de pe bicicleta mea, o cameră din roată a explodat! Este a cincea din ziua de azi. Nu merită să mai repar această cameră de cauciuc, e prea uzată. Voi cumpăra una nouă. Nu în seara asta, magazinele sunt închise. Și sunt obosit să alerg cu bicicleta, mereu la două
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]