3,167 matches
-
antigelului. În acest caz, completarea plinului se face cu apă distilată; ... b) pierderea lichidului antigel datorită neetanșeității instalației de răcire. În acest caz, completarea se face cu lichid antigel și apă distilată, în aceeași proporție. ... c) pierderea lichidului antigel datorită expulzării lui din cauza spumării prin contaminarea cu produse petroliere. În acest caz, se va completa cu apă distilată pentru funcționarea în regim de avarie, urmând a se interveni în cel mai scurt timp pentru înlăturarea cauzei, spălarea instalației și înlocuirea lichidului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206779_a_208108]
-
liberal. În plus, catolicii din Est erau polonezi la origini și în consecință, se temea de o eventuală răscoală. Statul prusac dorea să impună un model economic și cultural, reglementând activitatea socială, iar puterea sa era absolută. Pe lângă arestarea și expulzarea câtorva episcopi, preoți și călugări în 1873, au fost adoptate legile din mai, care reglementau tot ceea ce ținea de cler, făcând din preot un simplu funcționar al statului. Această confruntare de idei s-a transformat în una inclusiv politică. Statul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
astfel despre ultimul dintre aceștia: „Deci regele Apopi l-a Înălțat pe Sutekhxe "Sutekh" ca stăpân al său și nu a mai slujit nici unui zeu din țară, În afară de Sutekh”. Această tipizare religioasă nu apare Însă În textele contemporane stăpânirii sau expulzării lor. Hicsoșii se numesc oficial „Fii lui Ra”, după uzanța egipteană, și Își alcătuiesc numele oficiale cu numele lui Ra. ca de obicei; există și resturi ale templelor lor, dintre care unul Închinat chiar lui Osirisxe "Osiris" (la Abuxe "Abu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ai breslelor, au fost obligați să-și cîștige existența exercitînd profesii de care era nevoie, dar pe care nici un creștin respectabil n-ar fi acceptat-o. Faptul că evreii au fost forțați să exercite anumite profesii, umilințele degradante, masacrele și expulzările cărora le-au fost victime au contribuit la instituirea unui fel de "Legămînt de colonizare" evreiesc. Dar evreii au preferat degradarea, persecuțiile și chiar moartea decît să renunțe la spiritul lor național-religios atît de aparte. Într-o astfel de situație
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sale și nu s-a plecat în fața nimănui... Astăzi, noi, românii, ne plecăm capetele în fața sicriului lui Rákóczi; mîine vom putea vorbi din nou despre noi și ei"206. Iar atunci cînd contele Bellegarde, Guvernatorul Bucovinei care semnase ordinul de expulzare a lui Iorga, a murit într-o bătălie în timpul primului război mondial, Iorga și-a amintit de atitudinea îngăduitoare a acestuia față de abjecții țărani români. Iorga (cu capacitatea lui de evocare) își închipuia că poate Bellegarde și-a găsit moartea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aduce contribuția la patrimoniul universal. El consideră "purificarea etnică" (sau Holocaustul) drept un fenomen aproape rutinar: Pe parcursul istoriei au existat întotdeauna încercări de aplicare a unei "soluții finale" pentru grupările străine, pentru cele rasial-etnice indezirabile și pentru cele religioase prin expulzări, exterminări sau convertirea la "adevărata religie"2. Astfel, președintele Tuchman punea pe același plan acțiunile ustașilor din 1941, Holocaustul și "purificarea etnică". Principalii consilieri ai președinților sîrbi, Dobrita Cosici și Slobodan Miloșevici sînt istorici sîrbi. Nu că Tuchman ar trece
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1945 Însă, acea Europă a fost făcută una cu pământul. Cea care a apărut timid În locul ei În a doua jumătate a secolului era o Europă mai curată și cu mai puține probleme. Din motive de război, ocupație, ajustări teritoriale, expulzări sau genocid, fiecare european trăia acum În țara lui, cu neamul lui. Timp de 40 de ani după cel de-al doilea război mondial, europenii din Est și Vest au trăit În enclave naționale ermetice, unde minoritățile etnice sau religioase
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
primită de-a gata - cu consecințe paradoxale. Acum, pentru prima oară după zeci de ani, atenția se Îndreaptă asupra suferinței și victimelor germane, fie că au fost provocate de piloții britanici, de soldații ruși sau de cehii care au ordonat expulzări. Evreii, se sugerează din nou timid În anumite cercuri respectabile, nu au fost singurele victime... Rămâne de văzut dacă astfel de discuții sunt un lucru bun sau rău. Este toată această rememorare publică un semn de sănătate politică? Sau uneori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
niciodată. Deși plecarea lor nu a fost dictată de lege sau organizată de autoritățile locale, nu aveau de ales. În alte zone, Încă dinainte de sfârșitul războiului funcționa o politică oficială. Inițiativa le aparținea, bineînțeles, nemților, care ordonaseră exterminarea evreilor și expulzarea În masă a polonezilor și a altor popoare slave. Sub dominația germană, românii și maghiarii s-au mutat dintr-un loc În altul Între 1939 și 1943, În funcție de noile frontiere ale Transilvaniei aflate În dispută. Autoritățile sovietice au organizat la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-au stabilit și s-au integrat În societatea vest-germană cu un succes remarcabil, deși amintirile trecutului persistă, iar În Bavaria (unde au ajuns mulți dintre ei) subiectul e Încă sensibil. Pentru percepția contemporană e, poate, supărător să vezi În expulzarea germanilor o „crimă Împotriva umanității” la numai câteva luni după deconspirarea unor crime de o cu totul altă factură, comise În numele acelorași germani. Însă germanii erau vii și prezenți, pe când victimele lor (mai ales evreii) moarte și Îngropate. Cum spunea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acelorași germani. Însă germanii erau vii și prezenți, pe când victimele lor (mai ales evreii) moarte și Îngropate. Cum spunea mulți ani mai târziu Telford Taylor, procurorul american care a instrumentat dosarele liderilor naziști la Nürnberg: există o diferență crucială Între expulzările postbelice și lichidarea unor populații din timpul războiului, când „executorii Îi Însoțeau pe expulzați ca să se asigure că ajung În ghetouri și sunt fie omorâți, fie puși la muncă silnică”. Sfârșitul primului război mondial a creat sau a ajustat frontiere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
social sau național nedorit, afilierea la un partid politic ori la un cult religios incomod sau, pur și simplu, o prea mare vizibilitate și popularitate În comunitatea locală. În procesul de transformare socială și politică inițiat de sovietici, epurarea, exproprierea, expulzarea, aresturile și execuțiile menite să elimine adversarii politici au fost etape cruciale. Dar ele au pedepsit deopotrivă criminali de război și fasciști autentici. Astfel, printre persecuțiile care vizau Biserica Catolică din Croația, Tito l-a acuzat și pe rău famatul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
faptul că au descins din trenul auxiliar al Armatei Roșii nu Îi făcuse prea simpatici alegătorilor. Singura lor șansă politică, În afară de forța brută și frauda electorală, era să facă apel la interesul electorilor. În est și sud, comuniștii au promovat expulzarea etnicilor germani și s-au erijat În garanți și protectori ai sârbilor/polonezilor/slovacilor care preluaseră fermele, casele și afacerile rămase În urma nemților. În Germania trebuia găsită altă tactică. La alegerile din Austria, la sfârșitul anului 1945, partidul comunist local
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rușilor. Când Stalin, Truman și Churchill s-au Întâlnit la Potsdam (În perioada 17 iulie - 2 august 1945, cu Attlee În locul lui Churchill după victoria laburiștilor În alegerile generale britanice), ei au reușit să cadă de acord În câteva privințe: expulzarea nemților din Europa de Est, divizarea administrativă a Germaniei pentru a facilita ocupația, obiectivele „democratizării”, „denazificării” și „decartelizării”. Dincolo de acest nivel general al bunelor intenții, au Început dificultățile. S-a convenit ca economia germană să fie tratată unitar, dar În același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru regimurile comuniste erau protestele populare, care puteau eroda serios legitimitatea statului „muncitoresc și țărănesc”. În primii ani, Însă, democrațiile populare nu erau deloc nepopulare În rândul celor pe care pretindeau că Îi reprezintă. Dimpotrivă: distrugerea claselor de mijloc și expulzarea minorităților etnice au deschis perspective de ascensiune socială pentru țărani, muncitori și copiii lor. Oportunitățile abundau, mai ales pentru săraci și pentru funcționari: posturi de ocupat, apartamente de Închiriat la prețuri reduse, locuri În școli rezervate copiilor de muncitori și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era evident mulțumită de echilibrul internațional din acești ani: Watergate și căderea Saigonului au diminuat prestigiul Americii, În vreme ce Uniunea Sovietică, lider mondial În producția de țiței, a fost avantajată de criza petrolului. Dar apariția În engleză a Arhipelagului Gulag și expulzarea lui Aleksandr Soljenițîn din URSS În februarie 1974, urmate la câțiva ani de masacrele din Cambodgia și drama „vietnamezilor din bărci”, au parafat sfârșitul definitiv al iluziilor despre comunism. Nici extrema dreaptă nu a avut un reviriment credibil, cu excepția câtorva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În această regiune, samizdatul a avut dintotdeauna și negreșit o tentă naționalistă. Un alt motiv a fost problema „rusească”. În 1945, populația celor trei state baltice era destul de omogenă: majoritatea locuitorilor aparțineau etniei dominante și vorbeau limba locală. Dar, din cauza expulzărilor forțate din timpul războiului și de după, ca să nu mai vorbim despre afluxul constant de soldați, administratori și muncitori ruși, la Începutul anilor ’80 populația era mult mai amestacată, mai ales În republicile nordice. În Lituania, 80% din locuitori erau Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apară În toată regiunea grupuri independente și adunări publice. Astfel, pe 25 martie 1988 sute de oameni s-au strâns la Riga pentru a comemora deportările letone din 1949, iar În iunie a avut loc o demonstrație pentru a marca expulzările din 1940. Uniunea Scriitorilor din Letonia, până atunci obedientă, a ținut o ședință neobișnuit de animată unde s-a vorbit despre un Front Popular Leton. Câteva săptămâni mai târziu, sub auspiciile unui Club de Protecție a Mediului declarat apolitic, a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sârbii, croații și musulmanii din Bosnia beneficiau toți de un grad de autonomie administrativă și teritorială, Însă În cadrul unui stat bosniac unic ale cărui granițe au rămas neschimbate. În principiu, Bosnia supraviețuise așadar războiului civil. Dar efectele terorii și ale expulzărilor nu puteau fi șterse. Majoritatea celor alungați din casele lor (cu precădere musulmani) nu s-au mai Întors niciodată, În ciuda asigurărilor date de autoritățile locale și internaționale. Iar „epurările” nu s-au terminat: era rândul sârbilor, izgoniți sistematic de Zagreb
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
măcar să citească În germană. Alături de franceză, germana era limba universală a europenilor cultivați, fiind, până la război, și cea mai vorbită dintre ele - o limbă folosită activ În viața de zi cu zi de la Strasbourg până la Riga8. Dar, odată cu lichidarea evreilor, expulzarea germanilor și sosirea sovieticilor, Europa Centrală și de Est a pierdut contactul cu germana. Orășenii mai În vârstă au continuat să citească și (mai rar) să vorbească nemțește, iar În comunități săsești izolate din Transilvania și din alte părți germana
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
diferit de ce le-a făcut președintele cehoslovac Beneš germanilor din regiunea sudetă după război, nu-i așa? În primii ani ai secolului XXI se vorbea chiar, În cercuri respectabile, despre Înființarea la Berlin a unui alt memorial: un „Centru Împotriva expulzărilor”, un muzeu Închinat tuturor victimelor epurării etnice. Această ultimă distorsionare, care sugerează că toate formele de suferință colectivă sunt În esență comparabile, chiar interșanjabile, a fost respinsă energic de Marek Edelman, singurul dintre liderii răscoalei din ghetoul varșovian aflat Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ce fel de aducere-aminte? Au suferit chiar atât de mult? Pentru că și-au pierdut casele? Bineînțeles că e trist să fii forțat să Îți părăsești casa și să-ți abandonezi pământurile. Dar evreii și-au pierdut casele și toate rudele. Expulzările Înseamnă suferință, dar există atâta suferință pe lume... Bolnavii suferă și nimeni nu le Înalță monumente.” (Tygodnik Powszechny, 17 august 2003) Reacția lui Edelman reprezintă un avertisment oportun cu privire la riscurile care ne pândesc când ne complacem Într-un cult excesiv
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sfântul Bruno, semăna la început cu o alăturare de cabane din lemn. Clădirile actuale datează din anul 1676. Incendiată de opt ori, jefuită de protestanți în timpul Reformei, apoi de revoluționari sub regimul de Teroare, transformată în "universitate de vară" după expulzarea violentă a călugărilor în timpul celei de-a III-a Republici, mânăstirea Grande Chartreuse continuă, din fericire, să producă licoarea sa sacră. În secolul al V-lea, cel de-al 17-lea episcop de Reims, Sfântul Rémy, cumpără domeniul de la Sparnacus
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Dan M. CONSTANTINESCU. Autor, Capitolul I. PARTURIȚIA LA VACI CARACTERISTICI MORFOFIZIOLOGICE Parturiția la vacă reprezintă un complex de transformării morfofiziologice ce au loc în mod normal la termenul determinat genetic, care este caracteristic fiecărei specii și care are drept consecință, expulzarea produsului de concepție " tolerat " din punct de vedere imunologic și fiziologic (SEICIU FL. 1987). 1.1. Semnele prodromale ale parturiției Parturiția la vacă este precedată de o serie de modificări caracteristice, care sunt sub un control neuroendocrin și pe baza
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
SEICIU FL. 1987). 1.1. Semnele prodromale ale parturiției Parturiția la vacă este precedată de o serie de modificări caracteristice, care sunt sub un control neuroendocrin și pe baza cărora se poate aprecia timpul când se va declanșa procesul de expulzare a fătului, denumite "semne prodromale " . Modificările pe baza cărora se poate aprecia momentul declanșării parturiției la vacă sunt. modificări de comportament: agitație, neliniște, modificări anatomo-fiziologice la nivelul organelor genitale externe, care constau în edemațierea labiilor vulvare, însoțite de scurgeri cu
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]