5,420 matches
-
adevăratelea, iar noi mergeam cu el de-adevăratelea. Dar nu mă încredeam cu totul în mersul lui, și nici că mă va scoate cu adevărat din această țară. Apoi însă, trenul a ajuns în Ungaria. Iar pe lângă șine lunecau acum fâșii de iarbă iernatică ungurească, pete de zăpadă ungurească, felinare ungurești. și când s-a luminat de zi - cer austriac, ciori austriece, tufișuri și plopi golași austrieci. Ținutul ce gonea pe dinaintea ochilor nu aspira la nici un fel de libertate. Tot ce
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ei, de la McGill University din Montréal, universitate prestigioasă de altfel, smulgea lacrimi de emoție asistenței povestind cum buldozerele lui Ceaușescu rădeau sate întregi de pe hartă, în timp ce femei și copii tremurau în fața monstrului de metal fumegând; un fel de scenariu de fâșia Gaza avant la lettre. Evident, nu am mai suportat și am protestat împotriva minciunii, invocând statutul meu de martor, cuvânt sacru în vocabularul memorial. Doctorandul tace încurcat, sala este nedumerită, eu mă lupt cu privirile care mă țintuiesc de ușă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Și că soțul meu mi-a devenit și mamă, și tată. Răzbunare? Pe cine, domnule Paraschivescu? Pe sistem? Pe Lenin și pe Stalin? Pe Gheorghiu-Dej și pe Ceaușescu? Pe providență, pe destin? Moare ceva în tine, ți se sfâșie o fâșie de suflet. Atât. Atât și nimic mai mult. Viața merge mai departe. Spectacolul trebuie să continue. Aplaudați. R.P. Dacă vă mai arde. Doamnă Ralian, purtăm un dialog care se va sfârși într-o carte. Cu toate acestea, nu-mi pot
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
aproape anulat, iar multe curci au adormit pe banda care le ducea la tăiat. Așa un chef nu se mai pomenise încă în Holdingul de lângă oraș și liniștea a căzut doar odată cu dimineața, când negrul nopții se desface încet-încet în fâșii inegale și cerul devine un pic rozaliu... Ioana Ocneanu-Thierry S-a născut în 1968. A absolvit Facultatea de Litere și a fost asistentă la catedra de Limbă și Literatură Franceză a „Universității Al.I. Cuza“ din Iași până în 2000. Din
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
După cum tot Ștefan Meteș ne spune că industria casnică în Țara Făgărașului are la bază originalitatea românului, influențele străine, ale sașilor și ale ungurilor, fiind aproape de nesemnalat. Românii reprezentau majoritatea absolută aci între munții înalți și numai o foarte străvezie fâșie de străini au fost transmutați aci într-un moment istoric prielnic pentru ei, neprielnic pentru localnici. În mijlocul comitatului se organizase un mic orășel, Făgărașul, cu câțiva meseriași de neam străin, cu nobili și ostași care prea des și prea repede
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
plăcute. Bietul Ghiță, bunul nostru Ghiță... Și acum iată și piața Unirii. Vreau să spun, locul unde va lua mai târziu ființă piața cu acest nume: căci spațiul dintre grădina otelului Traian și prăvăliile din fața ei, nu e decât o fâșie de pământ, o stradă, puțin mai largă, dar stradă totuși, între strada Arcului pe unde am venit și strada Rusească, unde se înalță impunătoarea clădire a consulatului rus. Pe locul unde e grădina aceasta, care decorează așa de bine fațada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
scutură de pe el finul praf cosmic pe care l-a adunat în spațiile siderale, prinde între degete, și le dă drumul în aerul liniștit, cele câteva fire de păr blond din coafura Berenicei rămase pe haină, smulge de pe pinteni delicata fâșie din trena Cometei pe care a atins-o în drum... Așa pretinde cel puțin Rostand. Cam așa... Și la drept vorbind așa chiar trebuie să fi fost. Așa se-ntâmplă totdeauna în împrejurări de felul acesta. Parcă văd deci că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sacrificiul de sânge, de suferință, de lipsuri, și la tot dezastrul nemăsurat al războiului, să cerem să adaoge încă ceea ce nu vor să ne deie și ceea ce nu pot să refuze... Îmi pare așa de neomenesc să le rupem o fâșie din ceea ce au dovedit că iubesc atât: pământul lor". Iar puțin mai departe: "...și-mi amintesc de izbânda noastră de altădată, în atâtea puncte asemănătoare cu acea a bulgarilor, care ne-a adus dobândirea Dobrogei, dar care n-a împiedecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
amorală, dincolo de bine și de rău, de adevăr și de fals. Problema este, deci, a publicului needucat, care ia tel quel tot felul de metafore (așa cum făcea mama mea, care, după ce șia cumpărat prima dată Axion, încerca să desprindă în fâșii grăsimea de pe tigaie, așa cum văzuse în reclamă). Avem aici un dublu discurs. Pe de o parte, publicitarul chiar vrea să te facă să crezi în proprietățile miraculoase ale produsului pe carel promovează. Pe de altă parte, dacăi reproșezi că ceea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de alge putrede și nu cere ochi care s-o privească. Deasupra ei, ploaia din timpul nopții a lăsat o pîclă fumegoasă care face dimineața să semene cu un chiparos posomorit și sensibil. Dar peticele de zăpadă au dispărut pe fîșia Îngustă de nisip unde Își trag pescarii bărcile. Încerc să-mi imaginez cum va arăta totul sub soarele arzător de iulie și Încep să Înțeleg că vara Întruchipează aici un sens, cînd Înțelepciunea grecilor despre frumusețea trupului uman prevalează asupra
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o imensă tufa de dafin alb mă ajută să-mi dau seama că firul Ariadnei duce spre adevărurile concrete ale vieții. Bărbatul Între două vîrste pe care l-am văzut de cîteva zile pe dig străbate acum Încet, cu opriri, fîșia de plajă. Se apleacă din cînd În cînd, ia de jos o piatră și o aruncă absent În apă. Aseară l-am auzit fără voie mărturisind unui prieten o decepție recentă: „Nu pot trăi fără dragoste. Mi-am pus inima
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mă gîndesc că aventura lui Ulise n-are decît un scop: să-l facă să prețuiască sfîrșitul ei. CÎțiva pescari Într-o barcă, ale căror chipuri nu le disting, cerul vînăt la orizont, o epavă aproape de țărm, mîncată de rugină, fîșia de plajă Însorită, miros ațîțător de alge putrede răzbătînd pînă aici odată cu primele arome ale primăverii, cineva mirîndu-se de labilitatea culorilor mării, iată un univers care mi-ar ajunge pentru toată viața. Nu am ce face cu un adevăr străin
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aducându-i aproape de inconștiență, blocându-le aproape toate simțurile. Unul dintre ei, sleit vizibil de putere și de frig dădea semne de disperare, mormăind ceva printre dinți, ceva ce nu se putea înțelege. Alin murea de nerăbdare să ajungă dincolo de fâșia interzisă. Când ajunseseră acolo, ochii lor înguști aruncau scântei de frig strigând totodată de bucurie, atât cât să audă ei:Am reușit, am reușit! Respirăm cu toți și nu-i nici o cioară care să croncăne pe aici vrând să ne
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din Pușcași: „Din grupa <urîților> alături de șătrari și cioban (În alte cazuri moșneag), erau consemnați și <jidanii>. Astfel, <<Jidanii>> (numărul lor variind Între 3-4) au măști cu coarne. Se Îmbracă cu <hlaibure> (halate sau capoate uzate pe care sunt prinse fîșii de zdrențe). Au gheb. Poartă ițari și opinci. Se Încing cu un brîu de care atîrnă clopote mari și mici. În mîini au cîrje iar În bandulieră au un șirag de cioare moarte”. După ce a tăiat Întreg textul de mai
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
au spus că disputele cinefile, chiar între prieteni foarte buni, tind să fie mai violente decît cele ce provin din pasiunea pentru alte arte ; șansele de consens total sînt întotdeauna zero, niciodată nu pare să existe mai mult de o fîșie îngustă de teritoriu comun în rest, ceartă. Nimeni nu se înțelege cu nimeni, nimeni nu reacționează vreodată la filme exact la fel ca altcineva. Ironia este că filmul a putut fi luat cîndva drept un limbaj universal, în care se
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
s-a născut, să zicem, în 1958, și sînt mult mai puțin (sau deloc) ale cuiva care s-a născut în 1985, decît sînt ale mele. Dar, chiar și așa, deocamdată rămîn ale noastre, mai ale noastre (stăpîne peste o fîșie mai întinsă de memorie colectivă) decît orice capodoperă a filmului romînesc. și, prin urmare, oricît de false ar fi, spun ceva despre cine sîntem noi. Orice cultură pop face asta, oricît ar fi de încătușată și de contrafăcută. și așa
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cînd emigranții pornesc la drum, nu vedem vaporul în plan general, avîntîndu-se triumfător în larg. Postul nostru de observație e undeva la nivelul punții superioare sau poate chiar mai sus și de acolo ne uităm fascinați, și din ce în ce mai neliniștiți, la fîșia întunecată de apă care crește ca o pată între cheiul italian și flancul vaporului ce se desprinde de el. Tot așa, atunci cînd vaporul se huțupește să reziste unei furtuni, nu-l vedem din afară ; rămînem înăuntru, unde pasagerii se
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
kg în aproape 3 săptămâni cât am stat acolo. Nu pot înțelege cu ce se hrănesc oamenii acolo. Nu au zarzavaturi, nu au fructe, doar câte un vânat cine știe când, și dacă reușesc să-l prindă. Vânatul îl taie fâșii, îl pun pe sârmă la uscat pentru câteva zile, după care îl mănâncă. Am văzut acolo oameni murind de foame. Ajungând la ei, am luat contact cu viața și cultura lor, cu poveștile lor atât de frumoase și cu modul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ce-ai pățit omule? Unde te-ai lovit, cum ai căzut, ce ai pățit la cap? întreabă speriată Maria. Fără să aștepte răspunsul, dă fuga în casă, caută un cearșaf mai vechi, dar spălat de curând și-l rupe în fâșii, apoi aleargă spre grădină, rupe câteva frunze de ciumăfaie și se întoarce la Costache care, ajutat de Emilia și Gheorghiță, coborâse din căruță și s-a întins, pe partea dreaptă, pe prispa casei. Emilia, speriată când a văzut rana de la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
frunze de ciumăfaie și le așează cu grijă peste rana sângerândă. Lacrimile îi curgeau pe obraji auzind gemetele de durere scoase de Costache, totuși nu se pierdu cu firea și o ajută pe maică-sa să înfășoare capul rănit cu fâșia de pânză pregătită de Maria. Băiatul Gheorghiță între timp a deshămat caii, i-a legat la iesle punându-le sub boturi un braț de ovăz cosit, apoi veni și el alături de femeile ce se ocupau de taică-su. Odată terminată
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
picioarele stârnind astfel durerile produse de rănile oblojite și gemea de durere. Maricica și Ileana erau în spatele casei în livadă , împreună cu cei mici, care stăteau pe un preș lung, țesut din fir de cânepă și codițe. Aceste „codițe” erau niște fâșii de material textil din haine și rochii vechi, uzate, și în gospodăriile țărănești se folosesc la țesut lăicere mai urâte, dar bune de pus pe jos, ca să nu se folosească lăicerele frumoase, țesute din fir de lână vopsită în culori
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
sau grădini, ceasuri având forma ceasurilor din picturile lui Dali, pușculițe porci, pasări în care pui apa și fluieri, piulițe, lighene, lavoare. Căni și ulcioare, ceramică imitând porțelanul chinezesc sau ceramică îndantelată, ceramică decupată și ceramică deocheată, ceramică legată cu fâșii de piele, arici de ceramică, bufnițe; cred că niciodată nu mi-a fost dat să văd concentrate într-un astfel de spațiu atâtea forme din ceramică, bunul gust alături de cel îndoielnic, lucrul de valoare autentică alături de prostioare care te pot
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
documentul. A mai ad)ugat c), pe undeva prin dosarele lui, avea o fotografie cu noi doi „pe front”. Pe câmpurile de lang) Ierusalim, Îmi amintesc, soldații „Înțepau” p)mântul În c)utarea minelor de teren, marcând locurile sigure cu fâșii de pânz). Starea de spirit a lui Jacob Leib Talmon combin) Înfl)c)rare și, În același timp, depresie. Vorbitor plin de energie și teatral, el aduce În conversație vastele sale cunoștințe de istorie. Are un aer categoric, sem)nând
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
tabla strălucitoare a unei cutii de conserve lăsate de un pescar pe balustrada lui de lemn; măgura acoperită de tei, cu bisericuța trandafirie și cu mausoleul de marmură În care se odihneau morții mamei; drumul prăfuit care ducea În sat; fâșia de iarbă verde deschis, cu petice pleșuve de sol nisipos, dintre drum și tufele de liliac din spatele cărora se ițeau, Înșiruite alandala, izbe de lemn acoperite cu mușchi; noua clădire din piatră a școlii, lângă cea veche din lemn; și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ale corpului ei; pârâitul aducător de satisfacție produs de acul cu gămălie pătrunzând În carapacea dură a toracelui ei; inserarea atentă a vârfului acului În șanțul căptușit cu plută al planșetei; aranjarea simetrică a aripilor groase cu vene puternice sub fâșii de hârtie semitransparentă aplicate cu grijă. 2 Trebuie să fi avut vreo opt ani când, Într-un pod al casei noastre de la țară, am descoperit, printre tot felul de obiecte prăfuite, câteva cărți minunate achiziționate În zilele când mama mamei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]