8,163 matches
-
populație. Un eșantion constituit pe baza unor sondaje făcute acasă în timpul zilei va fi distorsionat în favoarea casnicelor și a pensionarilor. Un eșantion constituit din cumpărătorii de la un de la marginea unui oraș va fi distorsionat în favoarea deținătorilor de automobile. Cel mai faimos exemplu de sondaj distorsionat este cel de la alegerile prezidențiale din 1936 din Statele Unite. Revista Literary Digest a întocmit un sondaj pe baza expedierii de cărți poștale de către votanții selectați din registrele de înmatriculare a automobilelor și din cartea de telefoane
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
schimbării atitudinii politice față de sociologie. Sociologia a Început să fie acceptată ca instrument de cunoaștere științifică util și pentru societatea comunistă. România a avut o poziție specială În contextul ideologic internațional. Varianta sovietică a marxismului-leninist s-a clătinat substanțial după faimoasa critică a stalinismului. Stalin a fost dat jos de pe piedestal și cărțile sale au fost eliminate din setul de clasici consacrați și chiar și din biblioteci. S-a deschis o nouă atitudine: permisiunea de detașare de „clasici”. Ca un semn
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
publicației American Journal of Sociology) În contextul evoluțiilor disciplinare socioumane, furnizând răspunsuri concludente În legătură cu orientările teoretico-metodologice chicagoene. La câțiva ani de la centenarul Universității din Chicago (și, inclusiv, a ceea ce În toată lumea este cunoscută ca Școala de la Chicago), sociologia de la această faimoasă universitate din Statele Unite ale Americii dovedește o extraordinară vigoare. Înainte de a argumenta respectiva afirmație cu analiza a trei lucrări relativ recente din panoplia publicistică a unor personalități marcante din domeniul sociologiei actuale chicagoene, suntem de părere că se cuvin câteva
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
constă aproape în întregime dintr-un spațiu gol, aproximativ întrega lui masă fiind concentrată într-un minuscul „nucleu” central. Descoperirea nucleului atomic de către Rutherford este fundamentul teoriilor moderne asupra structurii atomice. Cand, doi ani mai tarziu, Niels Bohr a publicat faimoasa să lucrare în care descria atomul că pe un sistem solar în miniatură guvernat de mecanica cuantică, el a folosit drept punct de pornire atomul cu nucleu al lui Rutherford. La fel au făcut și Heisenberg și Schrodinger când au
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
Premiilor Nobel LIVIU PINTILIE, clasa a XII-a C Alfred Nobel, născut pe 21 octombrie 1833 la Stockholm a fost chimist, inventator și om de afaceri suedez. Printre altele, el a inventat dinamita și a întemeiat fundația ce oferă anual faimoasele Premii Nobel. Immanuel Nobel, tatăl lui Alfred, inginer de profesie, s-a confruntat de multe ori cu problema aruncării în aer a blocurilor de piatră pentru a putea construi poduri și clădiri în Stockholm. Deși mama sa, Andrietta Ahlsell, provenea
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
din aceste acte veritabile podoabe. Și tipograful Macarie, care își avea atelierul la mănăstirea Dealu ori, poate, la Bistrița, se străduia în chip deosebit atunci când lucra pentru voievod. Cărturarilor li se alăturau artiștii - arhitecți, sculptori, pictori, autori ai unor opere faimoase precum zidirile de la Curtea de Argeș, „minunea” pe care Gavriil Protul o descrie cu răsuflarea oprită, cele de la Snagov, Târgoviște etc. La Târgoviște se încheagă cel mai important centru artistic al epocii, aici ia naștere o veritabilă școală de pictură autohtonă căreia
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
în creațiile dramatice, de la tragicii greci la teatrul modern și contemporan (Gerhard Hauptmann, Henrik Ibsen, August Strindberg, Jean Giraudoux, Eugene O’Neill, Henri de Montherlant, Eugen Ionescu, Friedrich Dürrenmatt ș.a.). În prima secțiune este analizată tendința de concentrare la regulile faimoaselor unități și contestările lor în diferite momente și literaturi. A doua secțiune are în vedere tendința contrarie, de evadare din cadrul spațial și temporal, ca aspirație umană de a depăși limitele duratei terestre, implicând totodată teoria metempsihozei, a reîncarnărilor succesive în
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
al revistelor studențești. Au existat mai multe nuclee de coagulare, în diferite zone ale țării, cele mai importante fiind legate însă de Universitatea bucureșteană, și anume de Facultatea de Limba și Literatura Română. Aici au funcționat cenaclurile devenite între timp faimoase, mitologizate chiar ca leagăn incontestabil al o.: Cenaclul studențesc de proză Junimea, coordonat de Ovid S. Crohmălniceanu (din 1971 până în 1984, când a fost desființat din ordin superior), Cenaclul de Luni, condus de Nicolae Manolescu (care a funcționat în perioada
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
1939 fuge în Germania, de unde se întoarce în toamna anului 1940, fiind numit subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe. După ianuarie 1941 se refugiază din nou în Germania cu un grup de legionari. Aici este arestat și încarcerat în faimoasa închisoare Spandau din Berlin, apoi cunoaște lagărele de concentrare de la Buchenwald și Dachau, după ce un timp avusese domiciliu forțat. În septembrie 1944 refuză colaborarea cu „guvernul” de la Viena al lui Horia Sima, ca și propunerea acestuia de a lupta împotriva
PAPANACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288675_a_290004]
-
poemele sunt totuși minate de un anume scepticism al vârstei, de o oboseală, de o nostalgie dureroasă a unicității într-un prezent mereu repetabil. Și totuși, J. produce încă versuri memorabile, precum acea mică piesă de orfevru, Hanibal, în care faimosul comandant de oști, unic în „superba lui trufie”, cu elefanții lui care au „albit de spaimă Alpii”, se dovedește neînstare să învingă legiunile și rațiunea romană. În fine, poemele din Arma secretă (1980) îl înscriu pe poet într-o meditație
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
la D. Hume, J.-J. Rousseau, D. Diderot sau J. D’Alembert și apoi la Im. Kant, A. Smith, A.Q. Turgot, M. de Condorcet sau A. Ferguson, au luat ca referință realizările din științele naturii ale epocii, au aplicat faimosul dicton al lui Kant - Sapere aude („Îndrăznește să cunoști”) - în toate abordările lor și, treptat, le-au extins la domeniul uman și social, pentru a constitui ceea ce D. Hume a numit „științe morale”. În această perioadă, s-a pus problema
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
admite că Revoluția americană și cea franceză au ilustrat pe deplin efectele unei asemenea „revoluții” mentale. De îndată, însă, a apărut și reversul. Este vorba despre reacțiile conservatoare din epocă, inițiate și reprezentate mai ales de Edmund Burke, care, în faimoasele sale Reflections on the Revolution in France (1790), considera că Iluminismul nu a fost decât o „cabală literară”, o conspirație filosofică menită să distrugă creștinătatea, dar și statul francez. Odată cu „reflecțiile” lui Burke, se inițiază o dispută, ce va rezona
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
dezvoltate, între 2 și 10% din forța de muncă activă. Internetul de-abia s-a născut, profiturile de amploare și relativ stabile încă nu se întrevăd, iar investițiile în domeniu nu pot eluda efectele induse de falimentul recent al unei faimoase companii americane din domeniul comunicațiilor, care încă dă fiori multor antreprenori ai noii industrii. Poate că industria media și a spectacolelor de toate genurile este globală, în creștere rapidă și tot mai cuprinzătoare, dar nu poți să nu observi cum
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
menită să sugereze vechimea sau spiritul universitar clasic. Nu-i exclus să se întrebe cât de autentică sau cât de fals gotică este acea arhitectură sau de ce s-a optat pentru această imitare târzie a unor construcții ce au consacrat faimoasa și irepetabila identitate academică „Oxbridge”. Perseverând pe calea găsirii unui răspuns, s-ar putea să descopere că aproape orice universitate, mai ales din spațiul Americii, dar și din Europa mai tinerelor națiuni, voia să imite în acea epocă a secolelor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
o distanță mai mică de 50 km de campusul vechii universități poate vizita sau poate hotărî să devină student într-o universitate recentă, ce n-are mai mult de zece ani. E vorba despre Hamburger University, centrul de instruire al faimoasei companii McDonald’s, adică o universitate corporatistă tipică, înființată cu scopul de a-și forma propriii specialiști și de a antrena personalul în secretele comerțului cu hamburgeri și cu tot ce este asociat acestora. Personalul didactic e selectat din toată lumea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
unui abuz de putere? Vom putea admira curajul cu care Sf. Atanasie cel Mare (298-373) l-a înfruntat pe împăratul Constantius (317-361) în cursul persecuțiilor ariene? Vom înțelege dârzenia cu care Sf. Ioan Hrisostomul (347-404) a criticat arivismul imperial în faimoasele sale omilii „la statui”? Nu oare cu același patos evanghelic al mărturisirii și-a scris Sf. Grigorie de Nazianz (329-389) ultima cuvântare ca arhiepiscop al Constantinopolului 1, plină de ironie vitriolantă la adresa colegilor de sinod (toți „ortodocși”)? Dojenindu-i pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să-și poată folosi mita pentru a-și cumpăra mitra. Din păcate, consacrarea ierarhilor nu ține cont decât arareori de realitățile locului sau de convingerile sincere ale laicilor credincioși. Șpagofilia dictează alte priorități. Eu, unul, când se întâmplă să aud faimosul „axios”, devin anxios. „Vrednic este” nu-i niciodată o întrebare, ci o afirmație irefutabilă. Știu că nu-l știu pe candidatul la preoție sau episcopie, hirotonit pe seama unei parohii sau dioceze unde credincioșii n-au habar ce-i așteaptă. „Axios
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
specific de lectură, Patapievici depășește tentația elitismului care l-a urmărit multă vreme. Calitatea primă a volumului este una foarte modernă: pledoaria subiectivă pentru luciditate se conturează pe suprafața unui vast argument genealogic. Așa cum ne-a obișnuit, Patapievici discută autori faimoși, opere esențiale aparținând unor epoci distincte. Nicăieri erudiția nu sufocă elocvența, iar silogismele specifice unui discurs istoric sunt încununate de câteva splendide apoftegme. La prima vedere, Omul recent colectează o sumă de reflecții redactate pe teme diferite, separate formal în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
format pentru a încerca să atingă sau să circumscrie natura divină nu reușește decât să înfățișeze un idol al lui Dumnezeu, fără a-L face deloc cunoscut pe El”2. Dacă tentația obiectivării este echilibrată la Toma d’Aquino prin faimoasa doctrina despre analogia entis, revoluția adusă de oxonianul Duns Scotus (1266-1308) prin teoria univocității deschide drumul - prin conjuncție cu nașterea nominalismului - către configurarea definitivă a „onto-teologiei” moderne. Modernitate și deicid simbolictc "Modernitate și deicid simbolic" Univocitatea predicației („a fi” are
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
păcatele modernului, medievalului și anticului laolaltă (toți, altminteri, nefiind nelipsiți de virtuți). La iubirea de plăceri a modernului, postmodernul știe să adauge uneori fanatismul ideologic al medievalilor sau cinismul dezabuzat al anticilor. Privită ca timp sau răscruce, postmodernitatea întrupează paradoxal faimosul cuvânt din poemul Patmos al lui Friedrich Hölderlin, reluat de Heidegger în numeroase rânduri 1: „De acolo de unde ne vine pieirea ne vine și salvarea” (Wo aber Gefahr ist, wächst/ das Rettende auch - o expresie neconvertibilă direct în formula lui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ieșirii din nihilismul contestării oricărei construcții metafizice sau chiar a ideii de întemeiere a valorilor printr-un recurs la o rațiune absolută, el sugerează o soluție teologico-politică. „Dumnezeu este Domnul” nu reprezintă o tautologie și nici doar o aluzie la faimosul text liturgic rostit înaintea sărbătorii Crăciunului și a Epifaniei: „Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă: bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului”. Domnia lui Dumnezeu - atribuită de Crezul nicean lui Hristos - indică sursa legitimă pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
publicului mai puțin alfabetizat în sens teologic. Cu excepția filozofului de la Port-Royal sau a scriitorului Georges Bernanos (1888-1948), lipsesc numele unor gânditori catolici de referință care au comentat geneza și transformarea lumii moderne. De la papa Leon al XIII-lea (autor al faimoasei enciclice Rerum novarum, 1891) la autori profunzi și sofisticați precum Hans Urs von Balthasar (1905-1988), Henri de Lubac (1896-1991) sau Louis Bouyer (1913-2004), vocile teologiei apusene găsesc puțin ecou. În privința tradiției ortodoxe, cu excepția pr. Serghei Bulgakov (1871-1944) și André Scrima
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Filostorgius erau departe de scrupulele științifice de astăzi și complet imuni față de dilemele metodologice ale istoricului modern. Unii critici contemporani cred că fac excepție de la această regulă a Antichității târzii doar Sulpicius Severus (360-420) - autorul unei „cronici universale” și a faimoasei vieți a Sf. Martin din Tours -, Ammianus Marcellinus (330-400) - un păgân echidistant -, Procopius din Cezarea (†562) - un polemist neîntrecut - și, mai târziu, geniul enciclopedic al lui Isidor din Sevilla (560-636). Nimeni dintre acești gardieni ai memoriei creștine nu-și putea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
von Ranke (1795-1886) în ultimii ani ai vieții sale. Aproape un secol mai târziu, Nicolae Iorga (1871-1940) va scrie un Eseu de sinteză despre istoria umanității, criticat - cum ne informează corespondența - de un istoric francez specialist în istoria Bretaniei... Mai faimos, A.J. Toynbee (1889-1975) își publica între 1936 și 1954 monumentala operă (douăsprezece volume) de istorie a civilizației umane, modest intitulată: A Study of History. Scrisă din perspectiva europeanului care încă nu exclude o providență din succesiunea aparent neutră a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fără ca aceasta să însemne că n-a găzduit și miracole invizibile ochiului sceptic al istoricilor. Sfinții Bisericii n-au nevoie de apărare atunci când sunt cu adevărat urmașii lui Hristos. Din punct de vedere teologic, numai prezența sfinților în lume confirmă faimoasa sentință a eruditului german care situa fiecare epocă a istoriei umanității „nemijlocit aproape de Dumnezeu”. Recapitulatiotc "Recapitulatio" Cei care au cunoscut tainițele adânci ale inimii ne învață că hotarul între păcatele cu voie sau fără de voie ale omului este greu de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]