4,787 matches
-
posibil să fi făcut pe grozavul cu cunoștințele mele de elev adunate din Weyer și Calendarul flotei editat de Köhler. Până și detaliile legate de navele de război, de portavioanele și crucișătoarele japoneze, precum și succesele acelora în Pacific îmi erau familiare, de pildă ocuparea statului Singapore, bătălia pentru Filipine și - lucruri care mi-au rămas în minte, în cifre și cuvinte, până astăzi - armamentul și viteza în noduri a crucișătoarelor grele Hurutaka și Kako. Memoria adăpostește cu predilecție vechituri, așadar obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de Danzig oferea fondul. Probabil că mărcile de făină și de zahăr acopereau raportul respectiv al Comandamentului superior al Wehrmacht-ului în care, în loc de retragere, cuvântul „alinierea frontului“ atenua situația generală. Numele unor orașe care erau abandonate acum îmi erau familiare încă din perioada înaintării. Se prea poate ca mărcile de untură și de ulei să fi acoperit paginile care fuseseră pline de anunțuri cu numele soldaților morți. Cele pentru leguminoase făceau de necitit fie programul filmelor, care se schimba de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trimis înapoi în timp, în anii mei de școlar. În Langfuhr-ul văratic, pe cel întors acasă îl așteptau, neschimbați, părinții care-l găseau pe fiul lor, așa spuneau ei, „un piculeț schimbat“. Locuința de două camere, nesuferită într-un mod familiar, mă strângea și mai tare, cu toate că între pereții ei tapetați era mult mai puțin zgomot, era aproape insuportabil de liniște: lipsea sora mea, râsul ei, vârtejul pe care îl declanșau în jurul mesei săriturile ei între ușa de la sufragerie și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mea. Împreună cu niște mărunțișuri și foi pline de mâzgăleli, ea îmi umple ranița. Și ce anume ilustrează viața mea interioară? Se pare că, pentru catolicul lipsit de Dumnezeu, toate problemele virulente legate de credință i-au fost la acea vreme familiare și totodată indiferente. A bănui, ascuns în el, un ateist ar însemna să îi atribuim o altă religie. El scormonește. Ceea ce gândește el nu vrea să producă nici un citat. Doar pe dinafară a mai rămas câte ceva ce nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
văd și acum, palatul filmului rămas în picioare printre ruine și în care - ca în vremuri de război, așa și-n timp de pace - rula Romanță în tonalitate minoră ca film principal. În rolurile importante, nume odinioară ridicate în slăvi, familiare mie: Marianne Hoppe, Paul Dahlke, Ferdinand Marian, cel care, din cauza altui film - Ovreiul Süß - căzuse în dizgrație. Pe ajutorul de tunar de la Luftwaffe Romanța în tonalitate minoră, care umpluse săptămâni întregi Palatul Tobias din Danzig, îl ajutase să-și formuleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Nu mai știu ce anume ar fi de găsit într-o claie de fân în materie de șoapte. Numai faptul că la un moment dat Inge vorbea la obiect, ca și când ar fi avut ceva de explicat, mi-a rămas. Lucruri familiare legate de război. Casa bombardată de la marginea Bochum-ului. Logodnicul ei căzuse, spunea, acolo jos, în Balcani, încă de acum doi ani, că acolo era plin de partizani. De fapt, el ar n-ar fi avut ce să caute în munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
niciodată să devină subofițer poți să te bizui. Plin de haz, hârșit, șmecher, a reușit de fiecare dată s-o scoată la capăt. Înaintare, război de poziție, luptă corp la corp, contraatac, retragere, orice mișcare legată de război îi era familiară. El a găsit breșa, a scăpat, chiar dacă rănit; pe ăsta te poți baza. Cu piciorul de lemn întins, ședea lângă mine și fuma pipă. O chestie indefinibilă, înrudită de departe cu tutunul. Arăta de parcă nu ar fi supraviețuit numai războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
timp parte din peisaj. Puțurile de mină, la fel și cele ale minei Siegfried I, au fost închise cu decenii în urmă, terenul curățat. Baraca era împărțită în camere de câte șase oameni, în care se aflau paturile, atât de familiare mie, cu câte două etaje. Mâncarea de la cantină nu avea gust, dar era sățioasă. Pe deasupra, tichetele de muncă grea pentru mineri făceau posibile suplimente bogate: cârnați, brânză, unt din belșug și ouă la micul dejun sau înainte de tura de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în spatele tejghelei prăvăliei, tata frământând aluatul pentru cozonaci în bucătărie, sora cu codițele ei jucându-se în sufragerie -, nu eram în stare sau nu voiam să-mi închipui familia într-un loc străin: alungați cu forța, fără adăpost, fără mobilele familiare și fără tablourile înrămate de pe pereți, departe de soba de teracotă, care încălzea în același timp sufrageria și dormitorul. Oare radioul stătea tot pe bufet, și cine ce post asculta? Ce se alesese de biblioteca cu geamuri a mamei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
încercată ca măcel de cuvinte, iar pe orizontul de transport al minei Siegfried I unui băiat de la cuple care tot prost avea să rămână i se dădeau lecții. De la Hanovra am luat trenul, de la Köln din nou autobuzul în regiunea familiară mie a Ruhr-ului de jos. De însoțit, mă însoțea un frig statornic. Pentru toți aceia care au trăit-o, această iarnă ce s-a instalat atât de timpuriu, la sfârșit de noiembrie, a rămas de neuitat. Ea a durat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ghips pe blocul de piatră. La asta ne-a ajutat tradiționala mașină de punctat cu trei picioare și cu acul ei mobil. Munca noastră era urmărită de bătrânul meșter Moog în persoană. Ucenicilor din vechile familii de pietrari le erau familiare, e drept, o mulțime de trucuri, dar de îndată ce Moog își făcea apariția, cu silueta lui masivă, nu mai ajuta nici o șmecherie. Cu două degete își ridica pleoapele lui suprapuse, verifica fiecare detaliu, apoi le lăsa să cadă la loc, întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
le-am povestit copiilor mei prea des și cu prea multe variațiuni ca să mă mai pot decide acum care e cea corectă, de pildă aceea după a cărei desfășurare dramatică am fost ajutat, cu o carabină de origine germană K98, familiară mie, de vreme ce mânuisem una la fel, așadar cu ajutorul unei prăzi din cea mai recentă perioadă de ocupație, printr-un foc de avertisment, să-mi continui călătoria. În fond, se pare că Mafia a fost aceea care, condusă de la New York de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tolerantă, pe baza tradiției, ca și când edictul de Nantes nu ar fi fost niciodată abolit din proasta dispoziție a Regelui-Soare. Iar eu m-am supus, dar eram oricum sigur de posibilitatea încă neverificată a saltului și a evadării pe un teren familiar; în plus, urmașul pilotului berlinez de balon avea în minte, drept adăpost pe măsura lui, într-un mod care excludea toate celelalte opțiuni, cortul oranj-roșcat, cu care Anna și cu mine voiam să ajungem în Italia. Ziua plecării fusese stabilită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Barnes prin intercom. Toată lumea la posturile de luptă! — Ei, la naiba! zise Beth. Se strecură cu grație pe scăriță, urmată Îndeaproape de Norman, care se mișca mult mai stângaci. În sectorul de comunicații din Cilindrul D dădură peste o scenă familiară: toți erau adunați În jurul computerului, care avea din nou demontate panourile din spate. Luminile continuau să clipească, iar alarma să urle. — Ce s-a Întâmplat? strigă Norman. — S-a defectat echipamentul! — Care echipament? — Nu mai reușim să deconectăm blestemata asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
a fi exact lucrul de care aveam nevoie“. Acum, când Harry era inconștient, Beth arăta la fel de bine, În timp ce Norman observă ușurat că propriile trăsături Își recăpătaseră aspectul normal. Privind sfera de pe monitor, Își putea vedea reflectată În sticla ecranului imaginea familiară. Afurisita aia de sferă! Se Întrebă dacă aveau să știe vreodată ce se Întâmplase cu adevărat. Își aminti de luminițele ca niște licurici. Și ce spusese Harry? Ceva despre o spumă. Spuma. Norman auzi un huruit și privi afară prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
câteva clipe În urmă o admirase. Acum n-o mai admira. — Beth? — Vorbim mai târziu. Submarinul se Întoarse În profil și putu vedea În brațele-clești ale acestuia niște cutii roșii. Deși nu deslușea inscripțiile de pe ele, i se păreau vag familiare. Submarinul trecu peste aripa Înaltă a astronavei și apoi se așeză pe fundul oceanului. Una din cutii fu eliberată și căzu ușor pe fundul mâlos. Învolburând sedimentele, submarinul se puse din nou În mișcare, parcurgând Încă o sută de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Banda aceea se afla acum lângă aparat. O luă, o introduse În fantă și porni aparatul. „De ce te mai uiți la ea acum? “ Își zise. „Nu faci decât să Întârzii. Pierzi timpul.“ Ecranul se lumină și așteptă să vadă imaginea familiară a lui Beth mâncând din prăjitură, cu spatele la monitor. Ei, dar asta era o altă bandă! Era o Înregistrare direct de pe monitorul care prezenta sfera strălucitoare. O privi câteva secunde, dar nu se Întâmplă nimic. Doar sfera. Lustruită, perfectă, imobilă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
James a dispărut. Eu am rămas întinsă în patul de spital. Mult timp am stat nemișcată. Eram uluită, șocată, îngrozită și nu-mi venea să cred. Dar într-un fel foarte ciudat, ceva tot credeam. Sentimentul ăsta avea ceva aproape familiar. Știam că nu putea să-mi fie familiar pentru că nu mai fusesem niciodată părăsită de un soț. Dar era ceva. Cred că există o parte din creierul oricărei persoane și cu siguranță o parte din creierul meu care veghează asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
al naibii, asta e casa mea. O să intru singură. Mâna îmi tremura când am început să pipăi prin geantă în căutarea legăturii de chei. Mi-a luat o veșnicie până când am reușit să bag cheia în broască. Mirosul evocator și familiar al holului de la intrare m-a lovit direct în stomac. Mirosea a acasă. M-am străduit din răsputeri să-l ignor - nu era momentul să devin sentimentală. Liftul m-a dus până la etajul doi. Împotriva propriei voințe, am parcurs culoarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
singurul punct luminos vizibil din spațiu pe Terra e Belgia, mi-a mai venit inima la loc abia peste cîteva zile cînd am văzut, Într-o seară grena, În drum spre Gent, un neon spart, așa da, o fulgurantă senzație familiară ce n-a mai apărut, pentru că nimic altceva nu mi s-a mai părut cunoscut. Cei aproape o sută de belgieni pe care i-am cunoscut din zece milioane, țintă predilectă a ironiilor franțuzești sînt niște oameni nefiresc de calzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
chimonouri. Jack reuni bucățile rupte de revistă și avu o revelație: Bobby Inge, un bărbat ce se prostitua și pe care Îl arestase pentru consum de marijuana, i-o sugea unui tip Îmbrăcat Într-un corset cu balene. — Vreo mutră familiară, Vincennes? Întrebă Millard. Încerca și el. — Nimic, dom’ căpitan. Dar unde ați găsit revistele astea rupte? — Au fost descoperite Într-un tomberon din spatele unui bloc de locuințe din Beverly Hills. Le-a găsit administratoarea, o bătrînă numită Loretta Downey, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
din umeri. — Îmi pare rău, dar nu cunosc pe nimeni. Greu de citit. Actor talentat! — N-ai recunoscut pe nimeni? — Nu. — Dar l-ai recunoscut pe Bobby. — Evident, pentru că Îl cunosc. — Și pe nimeni altcineva? — Jack, pentru Dumnezeu! — Nici o figură familiară? Nici unul dintre cei văzuți În barurile frecventate de cei ca tine? — „Cei ca mine“? Jack, nu ai supt suficient de mult de prin industria noastră ca să le spui lucrurilor pe nume și totuși să rămîi un tip agreabil? Lăsă obrăznicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
bani frumoși pe deasupra. Amintește-ți de asta dacă te hotărăști să mă dai pe goarnă la Max. Valburn ieși. Cu eleganță. *** Chestii culese prin barurile de homo: nume de botez, numere de telefon. O carte de vizită i se păru familiară: „Fleur-de-Lis. Douăzeci și patru de ore pe zi. Orice vă doriți. HO-01239“. Nimic scris pe verso. Jack se căzni să-și amintească unde mai văzuse chestia aia. Un plan nou: să sune la numerele cu pricina, dîndu-se drept Bobby Inge, să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu puțin timp înainte de alegerile generale din 1974 și deși niciodată nu se înscrisese oficial la conservatori, fusese pe tot parcursul anilor ’80 unul dintre cei mai loiali și aprigi susținători ai lor. În această perioadă devenise o persoană publică familiară, căci claia lui de păr alb și trăsăturile lui de bulldog (care căpătau întotdeauna un aer dezinvolt datorită unui papion cu buline caracteristic) apăreau tot timpul în emisiunile de dezbateri de la televizor, în care profita din plin de neapartenența sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să hrănesc porcii sau să mă urc în scaunul șoferului unei combine. Și în lunile următoare, am făcut cu ghidul meu tururi care păreau tot mai lungi, mai dese și mai complicate, până când am devenit o figură cunoscută la fermă, familiară tuturor celor care lucrau acolo, inclusiv domnului Nuttall însuși. Tot cam pe atunci, părinții mei au hotărât că eram destul de mare ca să merg neînsoțit cu bicicleta pe drumurile locale și după aceea vizitele mele s-au îndesit și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]