4,487 matches
-
FĂră cuvinte nu există nici abstractizare, nici generalizare, nici gândire, nici practică socială"20. Se știe că principala "unealtă" a profesorului de Limba romană este, în ultima instanță, cuvântul și, de aceea, ne vom apleca asupra acestei realități atât de fascinante, scoțându i în evidență diferitele conotații. 19 H. Wald, op.citată, p . 65 . 20 Idem, op.citată, p.18. 19 Am citat pentru început definiția cuvântului apa cum apare ea în lucrarea „Sinteze de limba romana”, unde cuvântul este considerat
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
al Adunării Generale a Ligii Națiunilor, deținute de Nicolae Titulescu, fapt unic în istoria instituției de la Geneva. Ultimul capitol al lucrării prezintă desfășurarea Conferinței dezarmării, măsurile adoptate și atitudinea lui Nicolae Titulescu în cadrul acestei conferințe. Pentru cei interesați să descopere fascinanta lume titulesciană, lucrarea de față reprezintă un ghid excelent. Capitolul I Activitatea lui Nicolae Titulescu până la înființarea Ligii Națiunilor Marele diplomat român, Nicolae Titulescu, cel despre care Savel Rădulescu, cel mai apropiat colaborator al său, spunea că “a fost o
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
FĂră cuvinte nu există nici abstractizare, nici generalizare, nici gândire, nici practică socială"20. Se știe că principala "unealtă" a profesorului de Limba romană este, în ultima instanță, cuvântul și, de aceea, ne vom apleca asupra acestei realități atât de fascinante, scoțându i în evidență diferitele conotații. 19 H. Wald, op.citată, p . 65 . 20 Idem, op.citată, p.18. 19 Am citat pentru început definiția cuvântului apa cum apare ea în lucrarea „Sinteze de limba romana”, unde cuvântul este considerat
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
totul străină. Acest personagiu abstract și persoana mea reală îmi dispută convingerea cu forțe egale 230 este de fapt începutul ,,jurnalului unui seducător"231 care va încerca să-și schimbe existența dată, creând multiple lumi imaginare și tot atâtea ipostaze fascinante al căror rol va fi să-l ,,seducă" pe cititor, să-l ducă departe de realitatea care i-a fost dată. Ne depărtăm odată cu Blecher de statutul de bolnav din care aparent este imposibil de ieșit. Iar naratorul-personaj continuă, explicând
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
poli-tice ș.a.m.d. "Au vrut unii să se apropie prea mult de soarele cunoașterii globale? Astăzi, zborul frînt al gîndirii economice lasă, față cu problemele timpului nostru, economistul de-zarmat, cu cunoștințele sale fragmentate, cu vederile sale parcelate și acest fascinant abis între un edificiu teoretic în căutarea coerenței și o lume în căutarea soluțiilor și a răspunsurilor"63. 6.1. RITMURI ECONOMICE Viața economică evoluează ciclic, elipsoidal; omul îi imprimă propriul arhetip, ADN-ul său. Ritmurile succesiunii fazelor de creștere
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
continua și la nivel stilistic, Camil Petrescu uzitând, ca și Arghezi, de numeroase dizlocări sintactice: "Când ochiul meu spre cruguri, sus, atent e" Asocierile noastre, fie și succinte, cu operele lui Baudelaire, Blaga și Arghezi, dovedesc că articolul, atât de fascinant pe marginea viețuitoarelor anacronice, evidențiază posibilitățile lui Camil Petrescu de a redescoperi, prin intermediul inconștientului său creator, memoria culturală colectivă care aparține întregii umanități. Textul, pe care l-am invocat drept argument interpretativ, în nuanțele sale absconse, joacă rolul unui text-arhivă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
conștiinței: inconștientul personal și Anima ca echivalent al femeii ideale. Concluzia la care ajunge Al. George, nu se deosebește prin nimic de principiile emise de Liviu Petrescu în Realitate și romanesc. În evoluția personalității lui Camil Petrescu se ivește o fascinantă conjuncție între preocupările sale erudite și temperamentul vulcanic, în care pasiunea și sensibilitatea își au un rol bine stabilit. Dialectica aceasta tulburătoare prin revelațiile și deschiderile interpretative ce ni le oferă amintește de încântătorul articol al lui N. Steinhardt despre
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fost cea care lumina perioada acelor ani în care Sfântul Ioan predica la Constantinopol. În vest erau Ambrozie, Ieronim, Augustin. În est erau cei trei Capadocieni: Vasile, Grigorie de Nazianz și Grigorie de Nyssa, educați, magnetici și de-a dreptul fascinanți. Aceștia au fost bărbații cu care Ioan a împărțit atenția lumii<footnote John Heston Willey, op. cit., pp. 159-160. footnote>. Râvna sa de reformator implacabil, tonul tăios și neiertător al predicilor sale, care critica aspru toate păcatele și pogorămintele, de jos
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
oral sau scris) superVizorilor din poliția însărcinată cu nebuloase răspunderi în lumea cărturarilor (pretextul fiind "protecția informativă" a patriei) publicată sub titlul de Documente antume ale "grupului din Iași ridică doar un colț din vălul care a protejat acea lume (fascinantă și eternă) și "ochiul (plătit din ban) public", a cărui eficiență este o problemă a istoricilor, nu a ziariștilor și nici a celor care lucrează în formula post-revoluționară a "serviciilor". 3. Apar omisiuni privind contactele ulterioare, cu un impactul mistificat
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
a evada este povestea, vraja poveștilor pe care domnul Ferne le țese pe clapele pianului său la Saint-Martin, satul-ghetou, sau magia ficțională a lumii geniilor repovestite de bătrâna Aamma Houriya pentru tinerii de la Nour Chams. Căci nimic nu era mai fascinant decât istoria începutului lumii, a paradisului pierdut din tradiția orală a celor două civilizații. Esther și Nejma vor rămâne, atât timp cât răul va exista și copiii se vor naște sub zodia războiului, niște stele rătăcitoare. Le Clézio performează nu numai în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în vara lui 1993, este una prin care se rămâne în literatură. Rețeta este aproape științifică: secolul al XVIII-lea francez este pus să se mărturisească printr-un personaj care chiar ar fi putut să existe, la fel de malefic, maiestuos și fascinant ca alți "monștri geniali precum Sade, Saint-Just, Fouché, Bonaparte ș.a.". Derularea firului epic și scriitura, în sensul în care canoanele retro devin o metodă premeditată, mimează un anume patos balzacian și o tramă polițistă demnă de romanele lui Eugène Sue
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sa din” Sein und Zeit.” Obiectivitatea se constituie ca o terra promessa, pe un tărîm care odată cucerit nu mai lasă Învingătorului decît următoarea soluție „c-est sur ce terrain que je veux engager la lutte en me faisant objet fascinant/' Este ceea ce dorește și Cătălina amorsînd prin repetabilitatea discursului Încîntator” de ce nu vii tu vino” dorința Luceafărului. Prin seducție Cătălina Încearcă „ a se constituer comme un plain d-etre et a se faire reconnaitre comme tel”. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Filozofie. În elaborarea unora dintre studii am pornit de la publicații anterioare. (Lista lor se găsește la sfârșitul volumului, în cadrul „Bibliografiei“.) Studiile, ca și părți din aceste studii, au grade diferite de dificultate. Cititorului mai puțin exersat, dar interesat de personalitatea fascinantă a lui Witttgenstein, îi recomand îndeosebi primul studiu și părți ale celui din urmă. Cele mai mari dificultăți le va putea avea cu capitolele 4 și 5 ale studiului despre Tractatus. Peste ele pot sări toți cei ce doresc să
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
253.) 5 Ray Monk, autorul celei mai ample biografii a lui Ludwig Wittgenstein, atrage atenția asupra a ceea ce numește „polarizare nefericită“ a interesului pentru persoana și pentru opera gânditorului: „Unii cercetează opera despărțită de viața lui, alții găsesc viața lui fascinantă, opera lui însă de neînțeles.“ (Acesta din urmă a fost și cazul lui Noica.) Monk încearcă să probeze ceea ce cititorii textelor lui Wittgenstein ar putea doar bănui: „Căutarea filozofică a lui Wittgenstein și viața lui emoțională și spirituală constituie o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în care a fost scris Tractatus-ul prezintă anumite asemănări cu proza unor autori ca Lichtenberg, Schopenhauer sau Nietzsche. (Primii doi sunt în mod sigur autori pe care Wittgenstein i-a citit cu multă plăcere.) Este o proză în același timp fascinantă și frustrantă. Frustrant este faptul că nici exprimările în sine, nici contextul în care apar ele nu-i îngăduie cititorului să ajungă la o înțelegere cât de cât satisfăcătoare.9 Cele mai multe formulări ale cărții sunt, de fapt, „sentințe“. Autorul nu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Ceea ce a atras în mod deosebit atenția unora dintre membrii proeminenți ai grupului a fost caracterizarea dată în Tractatus adevărurilor logicii și matematicii, ca și prezentarea științei naturii drept paradigma cunoașterii. Aceștia au perceput lucrarea lui Wittgenstein drept o expresie fascinantă a unora din implicațiile filozofice ale operei logice a lui Frege și Russell. Trebuie să reținem însă din capul locului că nu distincția dintre ceea ce „se poate spune“ și ceea ce „se arată“, pe care Wittgenstein i-o semnala cu insistență
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să-l recunoască și nu putea auzi de el fără silă. El a obiectat în mod deosebit față de lichidarea problemelor filozofice într o modalitate pe care o vedea drept ieftin scientistă. Wittgenstein credea că problemele filozofice sunt confuzii adânci și fascinante, iluzii transcendentale, și deoarece credea că ele trebuie să dispară abia în punctul culminant al viziunii, el nu le dorea eliminate în mod vulgar, la niveluri mai joase și de oameni nepotriviți pentru asta.“76 Practica filozofică a lui Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
o apostrofă laconică țintită inclusiv împotriva acestei "mașinării/ triste, inutile, alchymice și năucitoare" care este, în fond, Literatura: "De dincolo de Carte, o voce răgușită și sceptică/ pronunță silabele sacre:/ A-JUN-GE!" Orice-ar face însă, poetul nu poate face abstracție de fascinantul joc al intertextualității savante, pe care-l cultivă până la capăt, deși se plasează de multe ori ironic față de binecunoscuta, inevitabila traversée du texte pentru a marca, decis, ruptura dintre realitatea livrescă a scriiturii sale și dimensiunea ei angajată direct, existențial
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
naturale din universul ce ascultă, orice s-ar spune, de o coerență universală: "zăpada/ și creșterea vertiginoasă a maselor celulare/ în plămâni sau inimă sau tegumente / un roz violaceu (inconfundabilă culoare!)/ invadându-te dinăuntru// Întoarcerea, graba materiei în sine însăși / fascinantele găuri negre ale Universului pictate/ de ochiul Marelui Arhitect// Sistolă diastolă/ după legea eternă a creșterii și descreșterii/ Materiei Puterii Neoplasmului" (Pastel). Sau: " Timpul/ vine de pretutindeni și mă sufocă!/... De pretutindeni/ vine timpul și poate din epiderma mea stacojie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în somn să-i răstoarne"). De departe însă cea mai seducătoare transformare o suportă, în poezia lui Emil Brumaru, femeia. Nu mă refer atât la cele câteva reprezentante ale feminității care își marchează, prin estropiere, diferența o diferență, tocmai, pervers fascinantă față de prototipul generic. Reparata cu cei trei sâni mistici și două suspine laice, Pirata chioară de un sân și Glycera ai cărei sâni fac să zboare Fluturii din pandișpan sunt, contrar aparențelor, tocmai simboluri ale fertilizării. Mutilarea ca act de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
închis și rece (octombrie și decembrie sunt lunile în care este fixată istoria cuplului), poetul binecuvântează, totuși, apariția femeii. Căci femeia, convertită uneori într-un ciudat obiect al interdicției, alteori într-o Străină veșnic visată, "dulcea mea ucigașă", rămâne aceeași fascinantă forță, dorită, deși înstrăinată, oricum niciodată posedată cu adevărat. Cea mai mare parte a poemelor din volume detaliază, amar, istoria unui coup de foudre transformat în poveste de iubire (mereu te aleg), în care bărbatul optează, iar și iar, din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unor forțe supranaturale, trans-senzoriale ș.a.m.d., și, pe de altă parte, posibilitatea ființei (și în special această ipostază distinctă a ei, dotată cu hipersensibilitate și har demiurgic, care este Poetul) de a putea oricând comunica, prin intermediul revelațiilor, al extazelor fascinant iluminatorii, cu aceste forțe stranii. Alchimistul Abstractor din Inel cu enigmă se lăsa învăluit de zumzetele adormitoare din "grădina cu Forme" a universului, la fel cum menestrelul melancolic de lângă Un trunchi de smalț albastru (ce) stătea ca o stană putea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
când refugiul în utopia culturii; când visceralitatea ființei, când apologia ficțiunii; când disprețul față de tentația tehnicismului arid, când joaca textuală și metatextuală. Undeva, se poate găsi și o explicație pentru această pendulare (voită, lucidă, nu întâmplătoare): Dacă textul este mai fascinant decât realitatea, prefer textul. Dacă realitatea este mai încărcată de vitalitate decât textul, atunci prefer realitatea. Acestea sunt rădăcinile a ceea ce numesc plăcerea textului și etica vieții, morala ei". Totuși, în textele propriu-zis poetice din carte, Codrin Dinu Vasiliu pare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și elementele de profunzime, dincolo de aparente. Semnificația teoretică și valoarea aplicativa a lucrării constă în faptul că studiul oferă un tablou de ansamblu al literaturii franceze din a doua jumătate a secolului al XIX-lea prin prisma valorificării unui personaj fascinant al modernității care este Pariziana. Unghiul nou din care a fost abordată femeia pariziana a permis descifrarea ei complexă ca fenomen de cultură și literatura din perspectiva estetică și interdisciplinara. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
belles épaules, si connues du tout-Paris officiel, et qui étaient leș fermes colonnes de l'empire" [Zola, La Сurée, p.242]. Interpretată mitico-simbolic, Pariziana este o constelație de imagini generate de câteva scheme și prototipuri care converg într-o imagine fascinantă a femeii moderne 48. Pariziana preia trăsăturile mai multor mituri consacrate: ale Evei biblice, ale lui Narcis, ale lui Bonaparte, ale lui Don Juan, ale femeii fatale 49. Mecanismul mitizării prin recurgere la prototip se bazează pe procedeul simplificării: femeia
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]