4,240 matches
-
apare un ins care povestește cum a luptat el undeva pentru America și că o iubește enorm, că și-ar da iar viața. Iar: „We pray Jesus” și tot așa. Oastea Domnului 24 cu 24 însoțită de Cântarea Americii, ca feliile în sandvici. 31 octombrie (Halloween) Ce zi!! Am scris cam degeaba Halloween ca titlu, pentru că nu ziua strigoilor e subiectul de povestire. Ca să nu îl neglijez însă complet, am să povestesc că oamenii cam de la începutul lui octombrie au purces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dreapta sau de stânga, deși intuiesc destul de bine ce e cu una sau cu alta. 13 decembrie Scriu astăzi fiindcă Adi e plecat la o conferință, fără îndoială ceva despre Public goods, căci este cu familia Ostrom, ei lucrează pe felii foarte asemănătoare și îl plac pe Adrian. Dragoș e un fel de copil spiritual al lor. Sunt asociați aripii conservatoare, dar deosebit de respectate a departamentului. Elinor este propozabilă pentru Premiul Nobel. Și dacă teoriile și cercetările bloomingtoniene asupra politicilor publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la timp. Iar familia Geiger așteaptă. În sufletul meu crește o hotărâre. OK. Pot s-o fac. Sunt în stare să fac niște amărâte de sandvișuri. Ridic repede cele două bucăți de pâine care aduc cel mai tare cu niște felii. Iau cuțitul de pâine și încep să curăț coaja până când se subțiază de tot, dar arată cât de cât prezentabil. Alături am un castronel din care iau niște unt și-l trântesc pe pâine. În clipa în care încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și încep să curăț coaja până când se subțiază de tot, dar arată cât de cât prezentabil. Alături am un castronel din care iau niște unt și-l trântesc pe pâine. În clipa în care încep să-l întind pe prima felie, pâinea se rupe în două. Fuck. O să le lipesc eu cumva. N-o să observe nimeni. Deschid ușa de la bufet și încep să caut furibundă printre borcane cu muștar, sos de mentă... gem de căpșuni. Am să fac sandvișuri cu gem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
eu cumva. N-o să observe nimeni. Deschid ușa de la bufet și încep să caut furibundă printre borcane cu muștar, sos de mentă... gem de căpșuni. Am să fac sandvișuri cu gem. Meniu clasic, englezesc. Pun gem din belșug pe o felie de pâine, mai întind niște unt pe cealaltă și le pun una peste alta. După care mă dau un pic în spate și mă uit la sandviș. E un dezastru cu d mare. Gemul se prelinge printre crăpături. Iar forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Și o clipă mai târziu, în bucătărie intră două fete cu șorțuri verzi, cu farfurie după farfurie de sandvișuri făcute profesionist. Sandvișuri perfect tăiate, din pâine albă și neagră, aranjate în piramide îngrijite, garnisite cu buchețe minuscule de ierburi și felii de lămâie. Au chiar și stegulețe mici de hârtie, scrise de mână, care descriu umpluturile. Ton, mentă și castravete. Somon afumat, cremă de brânză și caviar. Pui tailandez cu salată de voinicică. — Îmi cer mii de scuze pentru încurcătura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
citesc ziarul, din scoarță-n scoarță. Asta o să dureze până pe la ora unșpe, după care văd eu ce fac. Găsesc pe preșul de la intrare un exemplar din The Times și vin cu el în bucătărie, exact în clipa în care feliile de pâine sar din prăjitor. Asta da viață. Mă așez lângă fereastră, crănțănind din pâinea prăjită, sorbind din cafea și răsfoind ziarul alene. În cele din urmă, după ce devorez trei felii, două cești de cafea și toate secțiunile de duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu el în bucătărie, exact în clipa în care feliile de pâine sar din prăjitor. Asta da viață. Mă așez lângă fereastră, crănțănind din pâinea prăjită, sorbind din cafea și răsfoind ziarul alene. În cele din urmă, după ce devorez trei felii, două cești de cafea și toate secțiunile de duminică, îmi întind brațele cu un căscat uriaș și mă uit la ceas. Nu-mi vine să cred. E abia opt fără patru minute. Ce-o fi cu mine ? Parcă zisesem c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
înapoi în bucătărie și mă uit o clipă la toate felurile de mâncare pe care le-am pregătit, și care sunt gata să intre în scenă. La sosul meu, care încă mai fierbe încetișor pe foc. La garniturile mele din felii de lămâie. Eram atât de mândră de tot. Asta e, n-am ce face. Plătica pare foarte îndurerată de propria ei soartă, dar îmi pun un fileu pe o farfurie și îmi torn un pahar de vin. Mă așez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un nod în gât. În viața mea n-am văzut așa ceva. — La mulți ani, puișor. Mă bate ușor pe mână. Nimeni nu merită urarea asta mai mult decât tine. În timp ce Iris lasă tortul jos și începe să-l taie în felii, Eddie bate ușor în pahar cu un stilou. Puțină atenție, vă rog... Se urcă pe prima treaptă a terasei și-și drege glasul. Samantha, suntem foarte fericiți cu toții că te-ai alăturat familiei noastre. Faci o treabă extraordinară, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu spătar înalt. — Te rog, spune pierită. Să nu spargi nimic. — N-o să sparg nimic ! Doriți și spumă de lapte ? Și nucșoară ? Zece minute mai târziu ies din bucătărie, cu două cafele și prăjitura. — Poftim. Îi tai doamnei Farley o felie. Spuneți-mi cum vi se pare. Doamna Farley ia farfuria și se uită la ea câteva momente. — Tu ai făcut asta, spune într-un final. Da ! Doamna Farley duce felia la gură. După care se oprește. Pare din ce în ce mai nervoasă. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
două cafele și prăjitura. — Poftim. Îi tai doamnei Farley o felie. Spuneți-mi cum vi se pare. Doamna Farley ia farfuria și se uită la ea câteva momente. — Tu ai făcut asta, spune într-un final. Da ! Doamna Farley duce felia la gură. După care se oprește. Pare din ce în ce mai nervoasă. — E în regulă, nu pățiți nimic ! zic și mușc din felia mea. Vedeți ? Am învățat să gătesc ! Serios ! Doamna Farley ia încă temătoare o gură de prăjitură. În timp ce mestecă, privirea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
farfuria și se uită la ea câteva momente. — Tu ai făcut asta, spune într-un final. Da ! Doamna Farley duce felia la gură. După care se oprește. Pare din ce în ce mai nervoasă. — E în regulă, nu pățiți nimic ! zic și mușc din felia mea. Vedeți ? Am învățat să gătesc ! Serios ! Doamna Farley ia încă temătoare o gură de prăjitură. În timp ce mestecă, privirea ei o întâlnește pe a mea, cu uimire. — E... delicioasă ! Atât de ușoară ! E adevărat, chiar tu ai făcut-o ? — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îi văd fața. Doar că... am făcut cu totul altceva decât până acum. Mai vreți puțină cafea ? Mă îndrept spre bucătărie și mai pregătesc niște spumă de lapte. Când mă întorc în sufragerie, doamna Farley se află la a doua felie de prăjitură. — E foarte bună, spune, printre îmbucături. Mulțumesc. — Ei... pentru puțin. Ridic din umeri, ușor stingheră. Eu vă mulțumesc pentru că ați avut grijă de mine tot acest timp. Doamna Farley își termină prăjitura, lasă farfuria jos și mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
obicei. Apoi îmi pun șorțul de la Iris, scot tocătorul și încep să storc portocale. Am de gând să fac ciocolată amăruie și mousse de portocale, pentru dineul de binefacere de mâine. Pe care le vom servi pe un strat de felii de portocală date prin zahăr, și fiecare farfurie va fi garnisită cu câte un îngeraș din foiță de argint dintr-un catalog cu ornamente de Crăciun. A fost ideea lui Trish. Ca și îngerașii care atârnă din tavan. — Cum stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
acolo până când mă dor picioarele și mă ia frigul. Într‑un final, mă întorc fără grabă și mă strecor fără să fiu văzută în cort. N‑am de gând să mai rămân prea mult. Doar cât să‑mi iau o felie de tort, poate și niște șampanie... Uite‑o! aud o voce în spatele meu. Îngheț o clipă, apoi mă întorc încet pe vârfuri. Spre groaza mea, toți invitații stau frumos aliniați în centrul cortului, în timp ce un fotograf își reglează tripodul. — Becky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și spunându‑și unul altuia cât au dat pe diverse. Un bărbat trece cu minitocătorul de hârtie și cu câteva cutii de miere de levănțică, o fată trage după ea un sac plin cu haine, altcineva a cumpărat invitațiile cu felii de pizza lucioase cu steluțe... Simt că mă ia cu frig, când o voce ne strigă de pe scări. — Hei, îl aud pe Tarquin. E ultimul lot. Vrei să vii să vezi? — Hai, zice Suze, stingându‑și țigara. Trebuie să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
bulgar. Lionel și Liliane îl văd pe Jean aducând ananasul într-un frumos vas de cristal, plutind într un lichid roșiatic. Chelnerul îi șoptește ceva la ureche lui Robert, care anunță pompos: — Ananas à la bulgare. Liliane își taie o felie, o gustă, se strâmbă puțin, după care se pronunță: — E bun. Puțin cam acrișor. — L-am făcut în oțet, cu boabe de piper și o linguriță de zahăr, îi explică Jean. Pe Lionel nu-l interesează dulcele. Acrișorul, în cazul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pesimiști E luni, 14 mai, ora 5.59. Lionel sare în capul oaselor, ca un arc. Se uită spre masă. Vede că vaza e goală: buchetul de flori a dispărut. Se ridică puțin mai sus: vede că lipsește și o felie de tort. Se întoarce spre balcon: își vede lămâiul - de un verde strălucitor - purtând o unică lămâie, mare și galbenă. Coboară din pat și execută seria de cincizeci de flotări. Se duce la debara. Degeaba: a făcut cadou atât extensorul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
face loc să intre. N-o strânge de gât. — E cam dezordine la tine. Auzisem că ești ordonat. Nu mă inviți să iau loc? Lionel nu știe ce să creadă. Îi face semn să se așeze. — Pot să iau o felie de tort? Lionel dă din cap. Esmé își taie o felie consistentă. O mănâncă pofticioasă. — Foarte bun. Să-mi dai și mie adresa cofetăriei. Lionel continuă să tacă. — Florile astea sunt pentru mine? Îți mulțumesc, ești foarte drăguț, nu trebuia
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dezordine la tine. Auzisem că ești ordonat. Nu mă inviți să iau loc? Lionel nu știe ce să creadă. Îi face semn să se așeze. — Pot să iau o felie de tort? Lionel dă din cap. Esmé își taie o felie consistentă. O mănâncă pofticioasă. — Foarte bun. Să-mi dai și mie adresa cofetăriei. Lionel continuă să tacă. — Florile astea sunt pentru mine? Îți mulțumesc, ești foarte drăguț, nu trebuia. Oricum, o să le iau, să nu se veștejească. Auzi, n ai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și lapte. Fața de masă albă, apretată. Două cești aburinde. Surogat de cafea cu lapte. Surogat, cafeaua e departe, în Brazilia... Surogat de cafea și înlocuitor de lapte. Bătrânețea e si ea surogat, iar poporul a atins virsta treia, pensionarea. Felii de pâine aspră, neagră, unse subțire cu magiun. Dar lingurița, cuțitul, farfurioarele lucesc, ca noi. Totul curat, proaspăt, ca primăvara. Ferestrele deschise, să intre elixirul, veninurile, amăgirea. Doamna Gafton desfăcu revistele proaspete. Își puse ochelarii, sorbi din ceașcă, privi titlurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rafale de lumină. Tablă roți șuruburi lovite, zgomot de start enorm și infirm. Namila se urnește din loc, farurile se leagănă în oceanul negru și gros. Camionul olog, umple cu zgomot pustiul, o uriașă sălbăticiune beteagă, avansând nesigur, defrișând bezna, felii felii. Dunga unei streșini ruginite. Lăzile mari de gunoi. Ghidonul unei biciclete. O ușă, mătura rezemată de topor, în pragul ușii. Altă ușă: statuia. Statuia lucește scurt, cât să clipești. În rama ușii, nudul, statuia. Sub jetul auriu, trupul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de lumină. Tablă roți șuruburi lovite, zgomot de start enorm și infirm. Namila se urnește din loc, farurile se leagănă în oceanul negru și gros. Camionul olog, umple cu zgomot pustiul, o uriașă sălbăticiune beteagă, avansând nesigur, defrișând bezna, felii felii. Dunga unei streșini ruginite. Lăzile mari de gunoi. Ghidonul unei biciclete. O ușă, mătura rezemată de topor, în pragul ușii. Altă ușă: statuia. Statuia lucește scurt, cât să clipești. În rama ușii, nudul, statuia. Sub jetul auriu, trupul gol al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
balcon, vedea piața pustie și întunecată. Rareori, jetul luminos al vreunui vehicul. Trecut de miezul nopții, liniște deplină. Barul Levcenco, de la parterul blocului, murise în urmă cu 40 de ani, pierdut în noaptea care tot înghite orașul, deceniu cu deceniu, felie cu felie. Noaptea în care familia Vancea reînvie, revendicându-și întrebările vechi. Da, știa deja cele două secvențe în care vor reveni, văzuse și revăzuse și notase de zeci de ori cele două scene. Prima secvență: August târziu, război. Seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]