177,792 matches
-
Oricît de ciudat ar părea, jurnalul Tiei Șerbănescu s-a născut dintr-o acută lipsă de timp, și nu din risipă de ore libere, cum se întîmplă uneori. Nu e nici un paradox: în loc să elaboreze, cum intenționa, un roman despre "o femeie în vîrstă, moartă într-o cameră de hotel", operație care cere tihnă meditativă, autoarea (cu două romane publicate în anii '70 și două în anii '80) a fost nevoită să se mulțumească cu edificiul mai puțin pretențios și mai puțin
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
jurnal: timpul. Dacă n-ar fi decît sintagma "cadranul feței", pomenită de diaristă sau perceperea timpului în chip de Zburător. Cu toate acestea (și cu riscul de a greși) mizez fără ezitare pe romancieră. Nu e greu de observat că "femeia din fotografie" spune "eu" à contre coeur, că are inteligența de a se simți mult mai bine în rolul de oglindă decît în cel de oglindită și, în fine, că sesizează perfect personajul care se ascunde în fiecare dintre noi
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
formată din poveștile de dragoste ale autorului, altfel spus personajul feminin (figuri pe care Ioana Pârvulescu le-ar fi putut include, cu folos, în Alfabetul doamnelor, eseu, în treacăt fie zis, preocupat exclusiv de personaje de hîrtie și care ignoră femeile reale). În timp ce soția autorului, Dorina, care, în 1963 este comparată cu “o lebădă grăsuță” sau cu “un pepene alb” (aluzii tandre la faptul că este însărcinată) este o figură de fundal, un fel de zeiță a casei, o păzitoare a
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
primește o invitație de la o statuie. Nu încape îndoială că, mare iubitor de operă, Mircea Horia Simionescu se visează în chip de Don Giovanni, știindu-se în viața reală un Don Juan. Cel de-al doilea argument este Cartea despre femeia esențială și lumile anexe din volumul Bibliografia generală care, cum se știe, îl are autor chiar pe... Mircea Horia Simionescu! Jurnalul oferă o lectură delectabilă și se citește dintr-o suflare. Așa cum autorul ne-a obișnuit încă de la debutul lui
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
Vasile Baghiu Sufletul nu are preț Știu că soarele răsare la Tokio printre pagode și apune la Amsterdam după hangarul agenției aeriene KLM, dar e greu de spus de ce bărbații și femeile din Japonia evită căsătoria și de ce mi s-a părut atît de lungă plimbarea pe malul Rinului, în spatele Domului, unde trei tineri punk furioși m-au întrebat dacă nu mi-ar plăcea ca suvenir o poză cu ei, cerîndu-mi totodată
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
mai vîrstnicei Hortensia Papadat-Bengescu imediat după plecarea Popeei, va remarca, prin comparație, grația firească a vechii prietene. De altfel, în jurul criticului concentrația elementului feminin este maximă și, în ciuda unei urme de misoginism, relațiile acestea sînt cultivate cu interes. Lui Lovinescu femeile îi telefonează, îi trimit flori și cadouri (el însuși, însă, cumpără camelii sau cărți, inclusiv Istoria lui Călinescu, pentru Popea), îi scriu, i se destăinuie, îi fac propuneri mai mult sau mai puțin directe. Cu toate acestea, faptul că la
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
-i reușesc chiar toate tușele. Câteva povestiri sunt, însă, excelente. Metafora din Pasărea depărtării e superbă, în vreme ce Muntele sau Un octogenar și un chinez ar face cinste oricărui prozator profesionist. Personajele sunt, aproape fără excepție, tragice: scriitori ratați, (sin)ucigași, femei singure, handicapați, bătrâni sfârșiți... Potențialul expresiv și conotativ e, astfel, și el automat ridicat. Iubiri și destine eșuate ale unor oameni care abia mai respiră în proximitatea singurătății, a ratării sau a morții. Melancolia acestei lumi e rece, căci atmosfera
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
neașteptate, la detectivisme de tot soiul, incitante și deloc gratuite. Cartea are, așadar, toate ingredientele specifice: amestecul parșiv de autentic și de ficțiune, spirit inventiv, ironie, umor, arta portretului, simțul observației, eleganța stilului, iar fragmentul sărutului din cinematograf cu Clara, femeia măritată, este una dintre cele mai izbutite pagini din tot ce-a scris mai bun Costache Olăreanu. Bogdan Suceavă, Imperiul generalilor târzii și alte istorii, nuvele, Editura Dacia, Seria Prozatori români contemporani, Cluj-Napoca, 2002, 152 pag. Geta Brătescu, Peisaj cu
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
et violon dans le Pays de l'Oach, Roumanie / Din răsputeri. Cânt vocal și violonistic în Țara Oașului, România Ca să înțelegeți titlul acestui volum semnat de Jacques Bouët, Bernard Lortat-Jacob și Speranța Rădulescu, rememorați-vă cântările urlate ale bărbaților și femeilor din Oaș și recitiți episoadele de mai sus. Volumul, care a suscitat deja reacții profesionale vii, trece drept vrednic de luat în seamă dintr-o sumedenie de motive: - În primul rând, cel puțin unul din semnatarii săi, Bernard Lortat-Jacob, este
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
ei pe cineva care să ne țîpurească. Și găsim, într-adevăr. Mai întâi un bărbat de vreo 60 de ani, bine abțiguit, care, la îndemnul ceterașului, cântă șezând pe parapetul unui podeț de lemn într-un echilibru profund precar. O femeie se precipită spre Văsîi cu un scaun, să-l vadă instalat cum se cuvine, să nu se obosească omul peste fire - că doar în zilele de sărbătoare el nu e fitecine, ci prietenul cel mai drag care-ți alină dorurile
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
e beat, nu-i prea iese. Văsîi nu se descurajează, îl îndeamnă mai departe folosind formule instrumentale care-l ajută să-și ducă danțul vocal până la capăt. În acest timp, vecinii se apropie și formează un cerc în jurul lor. Două femei aduc horincă și pahare, sticlele trec din mână în mână, apar alte scaune, copiii se rotesc prin jur ridicându-și căpșoarele, oamenii se strâng laolaltă, coeziunea grupului crește. Un bărbat de vârstă mijlocie, mai puțin cherchelit decât ceilalți, își începe
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
Fata se rușinează, simulează un refuz, surâde, își acoperă gura cu mâna, o dezvelește, o învelește din nou, coboară privirile, își rotește necontenit colțul baticului - mai târziu va trebui să descifrăm limitele acestei pudori ce dispare subit în timpul nunților, atunci când femeile țipă din răsputeri. Văsîi, care știe toate trucurile, a început să-i cânte la ureche un danț pe sus, danțul fetelor, pe care îl cunoaștem prea bine, pentru că l-am auzit la nunțile de acum doi ani. În fine, fata
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
înnodat și deznodat, timp în care Văsîi mânuie cetera - și, în fine, cu glas tare, își începe danțul. Obscuritatea amurgului ne învăluie pe nesimțite. Dintr-o dată, vraja se rupe. Fiecare pare să-și aducă aminte că are o treabă urgentă. Femeile trag scaunele în casă. Bărbații se risipesc care încotro, fluierând danțul pe care îl au în cap. Ceata de fete se împarte în două grupuri care pornesc în direcții opuse. Doar Văsîi rămâne conștiincios pe loc, alături de bețivanul care nu
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
Dolhești, mă gîndesc să încerc un roman picaresc, sau pastoral, sau libertin, sau epistolar... De ce nu toate la un loc, într-un amestec burlesc? Nu-i oare delicios că Diderot, din primele pagini ale lui "Jacques Fatalistul", dă brînci unei femei de pe cal, prezentîndu-i-o cititorului, cu fustele-n cap, spre a-i admira... Iată ce însemna, în acel secol, a trezi apetitul pentru lectură! Anna Karenina se ucide (nu se sinucide!), se distruge ca și cum ar sparge un porțelan foarte frumos, făcîndu-i
Catalog de nimfe (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14487_a_15812]
-
pricepeam aproape nimic, tremurînd, literalmente zguduit ca de-o boală cu febră și transpirație. De-abia la a doua, sau a treia, sau a patra recitire mă dezmeticeam, "gustam" textul. Mai exact: contactele inițiale cu anumiți autori mă pierdeau, precum femeile, în orgasme cerebrale, în dezordini ale minții, într-o plăcere incontrolabilă a cărnii. Nu citeam! De fapt pipăiam, miroseam, mă scufundam amețit între paginile interzise, desfăcute lacom, păcătos.
Catalog de nimfe (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14487_a_15812]
-
doar Dumnezeu știe măsura cămășii de forță căreia ei îi spun suflet!... - fericiți cei ce și-o poartă ca pe o ie ușoară/ ca pe o margaretă în părul negru al vieții! * * * un soare albastru răsărit din întunericul nopții-i femeia/ o sfioșenie-n halat de mătase care atunci cînd ți-e rău îți aduce ceaiul amar și-ți sărută sudoarea, îți citește din psalmi și aprinde lumînări parfumate: inima tristeții cîntă în ea precum un violoncelist necunoscut pe marginea unei
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
vechea terasă fericit cel ce crede cuvântul trezit de vântul de noapte la ce să sper din întâlniri în această cafenea în foșnetul de ziare clinchetul de lingurițe îmi ascult durerea de dinți văd o simfonie plină de clanțe din femei tăcute un cor de copii orfani mă gândesc la românia încet acolo încă se scriu manifeste frumoase și fără putere germinativă sau cine știe acolo abia au început să se drogheze da ce poți să faci în întuneric decât să
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
oameni, cu mult înainte ca Beckett să aibă plăcerea nebună să scrie "În așteptarea lui Godot". Rakel și Zoltan deschiseseră deja ușa locuinței lor. Am oprit taxiul și am pornit-o și eu pe jos cu mulțimea de bărbați și femei care se îndreptau spre ușa larg deschisă, ducând în brațe pungi și cartoane pline de flori. Acești oameni, îmi spuneam, observându-i de departe, sunt cu siguranță niște ființe care nu trăiau ca să se compare unele cu altele. Păreau eliberați
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
pământ. Arta ca ordin inversat putea să închidă gura înfricoșătoare a timpului creând spontan paradoxul paradoxurilor: lumea cu limbă neconvențională, în prezența celei codificate, îmbătrânite ca instrument al puterii și convențiilor sociale. Încă de la intrare mă atrăsese un portret de femeie - era ca și cum aș fi cunoscut-o pe femeia tăcută al cărei păr roșu îi cădea într-un fel neobișnuit pe chip. Puteam să-i văd ochii, buzele și obrajii, deși fața ei se găsea în spatele unei păduri dese sau a
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
gura înfricoșătoare a timpului creând spontan paradoxul paradoxurilor: lumea cu limbă neconvențională, în prezența celei codificate, îmbătrânite ca instrument al puterii și convențiilor sociale. Încă de la intrare mă atrăsese un portret de femeie - era ca și cum aș fi cunoscut-o pe femeia tăcută al cărei păr roșu îi cădea într-un fel neobișnuit pe chip. Puteam să-i văd ochii, buzele și obrajii, deși fața ei se găsea în spatele unei păduri dese sau a unor gratii de fier. În mijlocul frunții ei strălucea
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
treilea, lucirea adâncă a adevăratului simț al vederii: creierul. Portretul trezea în mine viziunea. Oare trebuia să intru în viața altuia ca să văd în mine? Întrebarea era mai importantă decât răspunsul. În spatele meu s-a auzit o voce convențională de femeie: - Îți place? E mama lui Rakel. Am dat din cap. Portretul avea un secret, mă privea personal. Rakel o pictase pe mama ei din memorie. Celelalte tablouri creau alte iluzii: peisaje, străzi, incendii, cimitire, păsări cu fețe de oameni zburând
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
nebănuite țărmuri. Numele unei mari poete. Asta știam din cărțile ei, din gândurile prietenilor pricepuți la poezie. Dar și numele unui uriaș suflet, ascuns într-o făptură cu totul și cu totul altfel decât îmi imaginam că poate fi o femeie poet. Asta am aflat-o pe o corabie adevărată, un transatlantic de lux, pe care ne-am îmbarcat zeci de scriitori acum 10 ani și mai bine. Era și Madi acolo. Din puzderia de lume i-am ținut minte, pentru că
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
anilor optzeci, la începutul unui drum aventuros și necunoscut; jumătate, Mady după douăzeci de ani, cu privirea obosită și umbrită de cîteva riduri, cu părul scurt și blond, cam lămurită ce este cu viața. În întregul fotografiei descopăr aerul unei femei frumoase ce privește lumea bărbătește. Nora Iuga De cînd am aflat vestea năpraznică, tot încerc să-i refac chipul în gînd. să mi-l readuc în fața ochilor și ultima Madi nu vrea să vină, îmi apare mereu prima Madi - 1979
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
să păzească o ordine precară. Ceva din patosul schematizat al melodramei de roman foileton-senzațional ori de îngroșată psihodramă expresionistă trecea în acele poeme ai căror protagoniști sunt în câteva rânduri poetul și câinele său rătăcind pe la margini de urbe imundă, femeia elogiată sau înjosită, "proletarul" viguros racolat de câte-o cucoană parfumată și cu automobil etc. Revolta sinceră, exprimată direct, căpăta însă frecvent și aerul unei farse grotești și absurde, de un "secret umor" ( cum zicea G. Călinescu despre Bacovia), un
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
să păzească o ordine precară. Ceva din patosul schematizat al melodramei de roman foileton-senzațional ori de îngroșată psihodramă expresionistă trecea în acele poeme ai căror protagoniști sunt în câteva rânduri poetul și câinele său rătăcind pe la margini de urbe imundă, femeia elogiată sau înjosită, "proletarul" viguros racolat de câte-o cucoană parfumată și cu automobil etc. Revolta sinceră, exprimată direct, căpăta însă frecvent și aerul unei farse grotești și absurde, de un "secret umor" ( cum zicea G. Călinescu despre Bacovia), un
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]