9,041 matches
-
strict necesare, să încurajeze sau să descurajeze perfecționarea profesională și performanțele profesionale. Dacă o întreprindere are nevoie de muncă suplimentară, poate să încurajeze familia să fie permisivă din acest punct de vedere, utilizând un sistem de beneficii suplimentare. • Asimilarea ca finalități proprii. Un sistem poate să-și însușească, pe lângă finalitățile sale constructive, și finalități laterale. Este vorba de funcțiile sociale pe care întreprinderile actuale tind să și le asume tot mai mult sau de orientareaacestora spre „umanizarea muncii”, spre creșterea calității
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și performanțele profesionale. Dacă o întreprindere are nevoie de muncă suplimentară, poate să încurajeze familia să fie permisivă din acest punct de vedere, utilizând un sistem de beneficii suplimentare. • Asimilarea ca finalități proprii. Un sistem poate să-și însușească, pe lângă finalitățile sale constructive, și finalități laterale. Este vorba de funcțiile sociale pe care întreprinderile actuale tind să și le asume tot mai mult sau de orientareaacestora spre „umanizarea muncii”, spre creșterea calității umane a muncii. Familia poate să-și însușească drept
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o întreprindere are nevoie de muncă suplimentară, poate să încurajeze familia să fie permisivă din acest punct de vedere, utilizând un sistem de beneficii suplimentare. • Asimilarea ca finalități proprii. Un sistem poate să-și însușească, pe lângă finalitățile sale constructive, și finalități laterale. Este vorba de funcțiile sociale pe care întreprinderile actuale tind să și le asume tot mai mult sau de orientareaacestora spre „umanizarea muncii”, spre creșterea calității umane a muncii. Familia poate să-și însușească drept finalitate stimularea unei atitudini
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sale constructive, și finalități laterale. Este vorba de funcțiile sociale pe care întreprinderile actuale tind să și le asume tot mai mult sau de orientareaacestora spre „umanizarea muncii”, spre creșterea calității umane a muncii. Familia poate să-și însușească drept finalitate stimularea unei atitudini responsabile față de muncă a membrilor săi, participarea lor activă la viața colectivității. Ca rezultat al influențelor reciproce laterale, are loc un proces de acomodare a sistemelor sociale. Pe lângă acomodare, există însă și tendințe de dominare. Un subsistem
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
relații dintre colectivități sunt cazuri de dominare a unui sistem de către un altul. Relații de concurență/cooperare. În afara relațiilor de influență reciprocă laterală, sistemele sociale intră și în relații de concurență pentru diferitele resurse sau de cooperare pentru realizarea unor finalități comune. Competiția dintre sistemele sociale pentru resursele necesare ridică, pentru sociologie, un grup de probleme distincte. Între principalele subsisteme ale societății - economie, știință, cultură, asistență sanitară, învățământ - există, pe lângă alte tipuri de relații, și relații de concurență pentru obținerea resurselor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este un alt exemplu. Competiția pentru resurse poate îmbrăca forme dintre cele mai diferite: începând cu sisteme de norme instituționalizate, general acceptate, continuând cu negocierea și sfârșind cu conflictul, cu lupta violentă. Relațiile și mecanismele cooperării sistemelor în realizarea unor finalități comune devin nu mai puțin un subiect de interes acut pentru sociologie. Cooperarea presupune existența unor finalități comune, fără a exclude însă și existența unor finalități divergente care implică, la rândul lor, elemente de concurență, competiție, negociere sau conflict. Cooperarea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de norme instituționalizate, general acceptate, continuând cu negocierea și sfârșind cu conflictul, cu lupta violentă. Relațiile și mecanismele cooperării sistemelor în realizarea unor finalități comune devin nu mai puțin un subiect de interes acut pentru sociologie. Cooperarea presupune existența unor finalități comune, fără a exclude însă și existența unor finalități divergente care implică, la rândul lor, elemente de concurență, competiție, negociere sau conflict. Cooperarea poate fi economică, socială, politică, științifică, culturală. Ea poate fi între întreprinderi, între clase și grupuri sociale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sfârșind cu conflictul, cu lupta violentă. Relațiile și mecanismele cooperării sistemelor în realizarea unor finalități comune devin nu mai puțin un subiect de interes acut pentru sociologie. Cooperarea presupune existența unor finalități comune, fără a exclude însă și existența unor finalități divergente care implică, la rândul lor, elemente de concurență, competiție, negociere sau conflict. Cooperarea poate fi economică, socială, politică, științifică, culturală. Ea poate fi între întreprinderi, între clase și grupuri sociale, între indivizi, între state. Competiția pentru resurse și cooperarea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
implică, la rândul lor, elemente de concurență, competiție, negociere sau conflict. Cooperarea poate fi economică, socială, politică, științifică, culturală. Ea poate fi între întreprinderi, între clase și grupuri sociale, între indivizi, între state. Competiția pentru resurse și cooperarea pentru realizarea finalităților comune reprezintă sfere problematice care vor atrage cu siguranță interesul sociologiei în următorii ani. Puține cunoștințe sistematice au fost acumulate până în momentul de față. Există deja cristalizate o serie de teorii parțiale, de analize care nu se articulează însă într-
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se manifestă sub forma presupoziției generale că aceștia aleg din posibilul acțional mijlocul adecvat de realizare a cerințelor funcționale. În acest caz, raționalitatea actorilor, presupusă de modelul funcțional, implică două componente majore: a) Raționalitatea scopurilor. Sistemele sociale sunt caracterizate prin finalități obiective care regizează efectiv comportamentul lor. Scopurile, aspirațiile, idealurile colectivității reflectă în mod adecvat aceste finalități reale. Oamenii nu-și propun scopuri absurde. Și nici măcar irealizabile, adaugă Marx. Comportamentul claselor și grupurilor sociale este regizat de ceea ce Marx numea „interesele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a cerințelor funcționale. În acest caz, raționalitatea actorilor, presupusă de modelul funcțional, implică două componente majore: a) Raționalitatea scopurilor. Sistemele sociale sunt caracterizate prin finalități obiective care regizează efectiv comportamentul lor. Scopurile, aspirațiile, idealurile colectivității reflectă în mod adecvat aceste finalități reale. Oamenii nu-și propun scopuri absurde. Și nici măcar irealizabile, adaugă Marx. Comportamentul claselor și grupurilor sociale este regizat de ceea ce Marx numea „interesele lor obiective”. Interesele obiective reprezintă, în limbajul modelului funcțional, cerințele funcționale asociate cu poziția obiectivă a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să simtă, să aspire, săgândească, să dorească proletariatul în virtutea condițiilor sale obiective de viață. b) Raționalitatea mijloacelor. Sistemele sociale reușesc să identifice din posibilul lor acțional acele mijloace de acțiune, forme de organizare care duc în mod efectiv la realizarea finalităților lor obiective. Conștiința ca factor explicativ independent. Ultimele două ipostaze aleconștiinței luate în discuție nu acordau acesteia nici un rol independent în explicarea fenomenelor sociale. Chiar în ultima ipostază de instanță activ mediatoare adeterminismului obiectiv, ea nu aducea o contribuție proprie
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ideologic al învestirii cu plusvaloare. Pentru a-și promova interesele, grupurile și clasele sociale le conferă o aură de autoritate absolută pentru a le face acceptabile de către celelalte clase și grupuri. Teoria privilegiului autoinstituit subliniază rolul activ al individului cu finalitățile sale. O parte importantă a caracteristicilor puterii politice (privilegii personale, aura de autoritate charismatică, exercițiul cât mai neîngrădit al puterii) care pot apărea în anumite condiții favorizante nu reprezintă „produse sociale” propriu-zise, nu au o funcție socială, ci sunt produsul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai neîngrădit al puterii) care pot apărea în anumite condiții favorizante nu reprezintă „produse sociale” propriu-zise, nu au o funcție socială, ci sunt produsul luptei individului ajuns într-o poziție de putere pentru menținerea și amplificarea acesteia, în vederea maximizării satisfacerii finalităților sale. Ele sunt expresia „abuzului” făcut de indivizi într-o poziție socială, pe care colectivitatea nu-l poate contracara decât în mod incomplet. La aceste explicații se poate adăuga însă și o alta, din perspectiva discutată în acest capitol: incertitudinea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sociale. Relația dintre sociolog și sistemul social particular, pe care acesta îl sprijină, este aici de alt tip decât relația presupusă de modelul client/consultant. Sistemul social care recurge la sprijinul sociologului nu mai reprezintă un sistem în sine, cu finalități absolute, pe care sociologul trebuie să și le asimileze necondiționat, ci un subsistem alsocietății care îl cuprinde și pe sociolog. Rolul acestuia este de a sprijini, în ultimă instanță, colectivitatea, de a ajuta subsistemele să-și perfecționeze activitatea, integrându-se
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prioritară: aceea în favoarea colectivității globale, ajutând subsistemul care l-a angajat sau din care face parte să se orienteze mai eficient spre acesta. Pentru sociologul industrial, de exemplu, o asemenea opțiune este curentă. Pe de o parte, există întreprinderea cu finalitățile sale - maximizarea beneficiilor, reducerea cheltuielilor de producție, creșterea productivității muncii etc. -, iar pe de altă parte, cerințele mai generale ale colectivității care coincid în mare parte cu cele ale întreprinderii, dar nu neapărat (și în principiu) total. Colectivitatea are nevoie
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
din preocupările sociologului și acesta nu le poate ignora decât cu prețul limitării profesiei sale. Se poate formula în acest context o altă normă importantă care stă la baza activității sociologului practician: el trebuie să ia în considerare nu numai finalitățile unui subsistem oarecare în activitatea căruia este implicat (întreprindere, școală etc), dar și finalitățile colectivității, atât în calitatea sa de sistem social global, cu logica sa specifică, cât și în calitate de mulțime depersoane. Opțiunii sectoriale i se opune în mod constant
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sale. Se poate formula în acest context o altă normă importantă care stă la baza activității sociologului practician: el trebuie să ia în considerare nu numai finalitățile unui subsistem oarecare în activitatea căruia este implicat (întreprindere, școală etc), dar și finalitățile colectivității, atât în calitatea sa de sistem social global, cu logica sa specifică, cât și în calitate de mulțime depersoane. Opțiunii sectoriale i se opune în mod constant ideea că optimizarea unui sistem oarecare nu poate fi realizată „pe seama” nici a societății
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
la perfecționarea activității unui sistem social este clarificarea obiectivelor acestuia. De multe ori, sistemele sociale sunt tentate să considere că obiectivele lor sunt clare și doar mijloacele de atingere a lor sunt problematice. O asemenea poziție este însă eronată. Obiectivele (finalitățile) sistemelor sociale nu sunt date neproblematic în conștiința lor practică; nu se poate presupune că ele sunt clar și adecvat definite, dincolo de orice discuție. Ele sunt luări de cunoștință fragile, perfectibile; mai mult, ele trebuie concepute a fi dinamice, reflectând
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Există însă în acest punct crucial al relației dintre situație și comportament o diferență netă între punctul de vedere determinist și cel indeterminist. Determinismul consideră că situația este aceea care, în ultimă instanță, determină comportamentul. Analiza situației are aici o finalitate cauzală: găsirea factorilor determinanți. În perspectivă indeterministă a comprehensiunii, situația obiectivă nu explică decizia luată - în aceeași situație, actori diferiți pot lua decizii diferite-, ci doar „culoarea” particulară pe care o are o decizie sau alta. Invocarea situației nu este
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de specialitate. Elaborări parțiale și fragmentare pot fi însă tot mai des întâlnite în diferitele discipline sociale și umane ce au abordat procese decizionale în diferite contexte parțiale. În fine, modelul deciziei în incertitudine persistentă are în primul rând o finalitate descriptiv-explicativă. El este orientat spre identificarea particularităților comportamentului real al decidentului în condiții reale de decizie. Din acest punct de vedere, el prezintă un avantaj important: face inteligibilă o mulțime de caracteristici ale comportamentului decizional individual și colectiv care, cel
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
construit pentru fiecare situație de risc. El este definit într-o manieră precisă, în funcție de realitatea pacientului, pus în practică și modificat dacă este necesar. Sedința de grup permite realizarea unei schițe a acestui plan de urgență pentru a-i demonstra finalitatea, dar el este stabilit în cele mai mici detalii și personalizat în cadrul ședințelor individuale. Decizii aparent fără importanță Se consacră un timp mai îndelungat acestei teme, deoarece majoritatea pacienților îi percep mai greu importanța. Deciziile aparent fără importanță sunt mici
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și istorice. Sprijinite pe argumente factologice, comentariile conțin judecăți, critice sau laudative, asupra tălmăcirilor și intervențiilor interpretative. Nu o dată se operează comparații, indicându-se posibile înrâuriri, transmise către Mihai Eminescu ori către proza marilor clasici. Materia, criteriile de organizare și finalitatea, similare, configurează și a doua carte cu profil comparatist - L.N. Tolstoi și literatura română. Cauze social-istorice sunt convocate pentru a explica perioadele receptării, dar tabloul sporește în complexitate din cauza abundenței faptelor istorico-literare și a implicațiilor moral-estetice ale operei tolstoiene. Și
NICOLESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
peste timp, la severul examen al calității științifice, impus de epistemologia contemporană; unii autori obscuri, afirmați mimetic În raza de satisfacție a unor curente, nu-și mai pot găsi locul Într-o istorie a sociologiei redactată din rațiuni și cu finalități didactice. În prezent, este legitim să reținem numai ideile cu valoare de patrimoniu pe care evoluția gândirii sociologice le-a validat: creațiile conceptuale, inovațiile conceptuale și categoriale, metodele de analiză a socialului care au contribuit la stimularea cercetării fundamentale și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
asupra tendințelor sociale curente (familie, politica imigranților, evoluția producției și veniturilor, organizarea comunităților, relațiile rasiale, educație, guvernare etc.) s-au dovedit bestselleruri științifice (Abbott, 1999, 132-136). Asemenea demersuri au Însemnat o aventură intelectuală din partea departamentului care a avut Însă o finalitate remarcabilă: AJS s-a redefinit, devenind, alături de ASR, revista unei comunități științifice ce trece cu mult dincolo de Chicago. Spre finalul analizei, Abbott, printr-un subtitlu sugestiv, „The Continuing Relevance of the Chicago School”, conchide În legătură cu importanța Școlii, privește tradiția din
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]