9,441 matches
-
fundamentale prin numeroase personalități medicale. În sec. al XVII-lea se conturează și mai bine iatro-chimia, pe care Paracelsus a încercat să o desprindă de alchimie, care împreună cu iatro- fizica și iatro-mecanica pun în lumină sisteme medicale care restrâng manifestările fiziologice și patologice la fenomene chimice, fizice, mecanice (iatros = medic). Secolele următoare vor aprofunda și extinde speculația, ca și experimentarea, conturând mai bine aceste discipline medicale. Nimeni nu trebuie să rămână deconcertat, auzind că și unii raționaliști și experimentaliști ai Renașterii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
opoziția față de Harvey, Gândind funcțional, Harvey precizează că sângele asigură echilibrul termic al organismului ca și hrănirea acestuia. Unde sângele este absent apare necroza. Savantul introduce pentru prima dată în științele medicale conceptele fundamentale de aparat funcțional și de sistem fiziologic. Lui Harvey i se datorează și principiul „Omne vivum ex ovo“ reformulat de biologia modernă în: „Omne vivum ex vivo“ (Orice viață provine din viață) și care constituie începutul embriologiei. Pentru Harvey, numai cunoașterea anatomiei normale poate înlesni cunoașterea anatomiei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Luminilor. Sensibilă la competiția de idei, acțiuni și rezultate, ea este atentă la propriile ei imperative, posibilități și obiective. Ea nu operează cu imaginea unui tip uman construit în birou, sau în ideal, ci cu unul văzut în natura sa fiziologică și-n perspectiva restaurării sănătății sale integrale, având caracterul unui umanism autentic. Medicina secolului înțelege, poate, cel mai bine cearta prelungită dintre vechi și nou, ca și partizanatul pentru modern, al lui Charles Perrault (1628 - 1703) în „Parallèle des Anciens
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
filosofat de medicul german Karl Linné (1734 - 1815) care, în 1778, în plin Paris, deschide o „clinică“ de magnetism, am spune de 5 stele, frecventată de protipendada parisiană și prietenii străini ai acesteia. Diderot își manifestă deschis atracția pentru medicina fiziologică, pentru medici dar și pentru bolnavi, handicapații sorții... Scrisorile sale asupra orbilor, surzilor, muților, ca întreaga i filosofie și curiozitate pentru științele naturii, chimie, fizică, laboratoare, biblioteci (el însuși poseda una imensă), ilustrează spiritul veacului, complexitatea unui savant și literat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pe care medicul Hallé o va aplica din 1795 în paralizii. în 1786 Galvani descoperă electricitatea de origine musculară și o explică în: De viribus electricitatis in motu musculari (Despre puterea electricității în mișcarea mușchilor). În 1792, Volta demonstrează electrostimularea fiziologică. Până la descoperirea legilor fundamentale ale electricității și electromagnetismului, medicina fructifică bioelectricitatea și electroterapia. însă electrofiziologia se va contura în secolul următor. Aceeași afirmare o va avea și fotometria cu filtre, diafragme, adaptând la microscoape lentilele cromatice, folosite la lunete și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
putere de muncă intelectuală. La aceasta însă, se adaugă Methodus studii medici (1751), Pharmacopée helvétique (1771), Primae lineae physiologiae (1747) (Primele limitări ale fiziologiei) și monumentala Elementa physiologiae corporis humani (1757 - 1766), în care prezintă toate succesele și insuccesele experimentelor fiziologice. Cartea De partibus corporis humani sensibilibus et irritabilibus (1753) conține concepția sa despre rolul și funcționalitatea nervilor și mușchilor. Din cauza îmbolnăvirii sale, Haller lasă neterminată De partum corporis humani fabrica et functionibus (Despre structura și funcțiile părților corpului uman). Pe lângă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fiind proprie tuturor fibrelor musculare în contact brutal cu un corp. De asemenea Haller distinge contractilitatea exclusivă mușchilor de sensibilitatea care trimite și recepționează impulsuri prin țesuturi nervoase, de la și spre centrala creierului. în concepția sa sistemică Haller conectează funcția fiziologică la suportul anatomic. Toată creația și activitatea sa au creat adepți, au stârnit critici malițioase și mai ales au avut ecou în progresul medicinei în general și al fiziologiei în special. Un enciclopedist și o personalitate care îngândură și mobilizează
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicale cu o concepție simptomatologică centrată pe fenomenele inflamatorii și pe iritabilitate, tratamentele constând în dietă și sângerări. Bătăios și ateu, atacator și al lui Corvisart și Bichat, Broussais a fost urmărit de uitare ca și capodopera sa: Catehismul medicinei fiziologice (1824). Cauza principală constă în faptul că lumea a descoperit anacronismul limitativ al teoriilor sale. Pe drumul luminat și consolidat de Laënnec se înscriu și reușitele remarcabile ale școlilor medicale din Viena, Anglia, Dublin (Irlanda), Italia, Germania, Moscova și ceva
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ajuns la analiza compușilor urinei, a naturii sucurilor gastrice, a concentrației de gaz carbonic, de oxigen, de gaze rare în plămâni și a consecințelor faste și nefaste a acestora, facilitând intervenții, și măsurile adecvate terapiei. Contribuția analizelor chimice la dereglările fiziologice în cunoașterea mecanismelor coagulării ameliorează diagnosticul, înlesnește prognosticul. Sec. XX este al laboratoarelor medicale unde, pe lângă serurile și vaccinurile de care am pomenit, enzimele, hormonii, vitaminele și antibioticele tind să caracterizeze acest veac. Enzimele sunt catalizatori biologici care activează procese
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cibernetică, știință tânără, creație a sec. XX — implicată în cercetarea tuturor domeniilor și științelor. În constituirea ei, medicii români Daniel Danielopolu (1884 - 1955) trebuie considerat precursor și ștefan Odobleja, fondator. ștefan Odobleja (1902 - 1987) se dedică studiului neurofiziologiei și psihologiei fiziologice. În 1935 îi apare la Paris, în Editura C. Doin, La Phonoscopie nouvelle méthode d’exploration clinique, în care sunt explicate ilustrativ și conceptele de consonanță și de reversabilitate. în acest an fericit, 1935, dr. ștefan Odobleja vede întrupându-se
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
al adevăratei științe și culturi, un ilustrator prin exemplu personal al unității gând-cuvânt-faptă. La toți marii medici ai sec. XX, fie străini, fie români se observă tendința plurispecializării, mai ales în cazul fiziologiei. Cercetările lor se extind spre fiziopatologie, chimie fiziologică, microbiologie, endocrinologie etc. La începutul sec. XX se dezvoltă și electrofiziologia. Concomitent cu cercetările europene în această ramură se înscrie și creatorul de școală I. Athanasiu (1868 - 1926), studiind cu ajutorul galvanometrului cu coardă (W. Einthoven), electrocardiograma umană ajungând să întemeieze
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
endocrinologie etc. La începutul sec. XX se dezvoltă și electrofiziologia. Concomitent cu cercetările europene în această ramură se înscrie și creatorul de școală I. Athanasiu (1868 - 1926), studiind cu ajutorul galvanometrului cu coardă (W. Einthoven), electrocardiograma umană ajungând să întemeieze învățământul fiziologic experimental în țara noastră. Între protagoniști se remarcă elevii săi I. Nițescu și D. Călugăreanu din Cluj, Vasile Rășcanu la Iași, care a efectuat cercetări în fiziologia neuromusculară (oboseală și efort). A avut importante contribuții în construirea clinicilor din cadrul Spitalului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
care stă la baza geneticii moleculare. Farmacologia experimentală este ilustrată la Iași de Socrat Lalu până în anul 1920, când se transferă la București unde activează până în 1940. Virgil Troteanu publică o lucrare de referință în acest domeniu „Considerații asupra rolului fiziologic al medicamentelor“ (1035). E. Riegler a pus bazele chimiei medicale la Iași, urmat la catedră de I. șumuleanu. * * * în secolul XX medicina românească se afirmă în toate ramurile sincronizându-se calitativ și cooperant cu medicina modernă mondială. Dezvoltarea clinicilor medicale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sau negativă cu ilustrări în dinamica sistemului nervos, preferent vegetativ, în sistemul neuroendocrin și în sistemul imunologic. în 1932 publică, la Paris, teoria cercului reflex, prin care explică angina abdominală, tahicardia paroxistică ș.a., după ce, în 1928, construise schema de reglare fiziologică sistemică, anticipând cu 20 de ani teoria sistemelor și cibernetica lui Norbert Wiener (1894 - 1964), Cibernetics, (1948). La tipurile vagotonic și simpaticotonic descrise de Hans Eppinger (1879 - 1944) și Alfred F. Hess (1875 - 1933), Danielopolu adaugă tipul amfotonic. El stabilește
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
laboratorului biochimic. Se avansează spre abordarea creierului și a cutiei toracice odată cu aplicarea principiilor chirurgiei moderne. Școala lui Thoma Ionescu (1860 - 1926), are meritul de a fi depășit în chirurgia românească etapa tehnică și de a fi deschis calea chirurgiei fiziologice. Chirurgul este deopotrivă preocupat de tehnica operațională și de fiziologia organelor asupra cărora acționează. Thoma Ionescu contribuie la dezvoltarea chirurgiei românești, prin discipolii săi, care sunt la rândul lor creatori de școli de chirurgie în România între care se disting
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Facultatea de medicină din București, se remarcă prin aplicarea asepsiei riguroase în chirurgie și a utilizării metodelor de rehidratare a organismului. Ion Tănăsescu (1875 - 1954), titular timp de 3 decenii al catedrei de chirurgie din Iași, este promotor al concepției fiziologice în chirurgie și se afirmă ca desăvârșit operator și creator de școală. Amza Jianu (1881 - 1962), elev a lui Toma Ionescu, introduce la Iași rahianestezia, contribuind la modernizarea chirurgiei ieșene. Iancu Jianu are contribuții în chirurgia experimentală, chirurgia plastică și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1996, 2009) și opt monografii, dintre care trei au fost distinse cu Premiul Academiei Române (Sistemul nervos vegetativ: anatomie și fiziologie, Editura Medicală, 1975, Sistemul renină angiotensină, în colaborare cu Dimitrie Brănișteanu și Gh. Petrescu, Iași, Editura „Junimea”, vol. I: Implicații fiziologice, 1973, vol. II: Hormonii locali, 1983, și Transmiterea sinaptică. Repere structurale și funcționale, în colaborare cu Gioconda Dobrescu, București, Editura Academiei, 1999). Susținut de devotamentul familiei și de energia colaboratorilor, prof. Ion Haulică a lucrat până aproape să urce la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
plan anatomic, Vesalius, Willis și alții descriu lanțul ganglionar simpatic și plexul solar ca principale căi de legătură între viscere și creier. Spre deosebire de aceștia, Du Petit (1727) și Winslow (1732) susțin că ganglionii simpatici sunt centri nervoși independenți. Pe plan fiziologic, Lower și Ens (1745), studiind consecințele secțiunii și stimulării vagului, semnalează efectele sale cardioinhibitorii. Alți autori (Whytt, 1751) atrag atenția asupra mișcărilor involuntare ale tractusului gastrointestinal și vezicii urinare, pe care le consideră de natură reflexă. Hunter (1776) afirmă chiar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
formația reticulată bulbomezen-cefalodiencefalică (Moruzzi și Magouon, 1949). Prin intermediul acesteia se realizează o complexă intricare somatovegetativă, care face dificilă la nivel central delimitarea anatomică și funcțională a celor două sectoare. Pentru a sublinia starea de stabilitate a mediului intern și proceselor fiziologice, asigurată de factorii neuroumorali vegetativi, Cannon (1930) introduce termenul de homeostazie. După Danielopolu (1928), sistemul nervos vegetativ asigură echilibrul funcțiilor organismului prin mecanismul antagonismului interstimulant corticoendocrinoefector, iar medicamentele își exercită acțiunea prin intermediul factorilor neuroumorali naturali (mediatori, ioni etc.). Pe baza
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simț face dificilă identificarea celor două componente. Numeroși neuroni, etichetați vegetativi din punct de vedere funcțional, aparțin sistemului cerebrospinal și invers. Datorită acestui fapt, Delmas și Laux (1952) consideră că sistemul nervos vegetativ nu poate fi identificat și definit decât fiziologic. Ca mijloc de diferențiere, s-a folosit, printre altele, denervarea teritoriului respectiv, care provoacă paralizia mușchilor striați și dispariția sensibilității, fără tulburări vegetative importante. Suprimarea controlului nervos afectează nu atât activitatea bazală a efectorului vegetativ, cât mai ales capacitatea sa
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
distribuie celulelor ganglionare ale plexurilor mienteric și submucos contribuind la autoreglarea activității sistemului nervos enteric. Acesta este reprezentat de plexurile viscerale mienteric, submucos și subseros ale tubului digestiv de la esofag la anus, prezintă un larg grad de independență anatomică și fiziologică și constituie cea de a treia componentă a sistemului nervos vegetativ periferic. Pe plan funcțional, sistemul enteric este implicat în procesele normale și patologice de motilitate, reglarea fluxului sanguin local, reacțiilor imune și secrețiilor glandulare. Nervul vag conține și fibre
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la sistemul limbic, trunchiul cerebral și măduva spinării, fiind implicați în reacțiile reflexe și comportamentale generate de stres. Pe de altă parte, nucleul suprachiasmatic primind impulsuri luminoase de la retină, este implicat în reglarea ritmului circadian endogen și integrarea proceselor comportamentale, fiziologice și biochimice ale organismului dependente de variațiile și evoluția mediului înconjurător. Experimental s-a demonstrat implicarea nucleului suprachiasmatic în stimularea secreției de melatonină de către glanda pineală, cu consecințe funcționale importante asupra ritmului somn-veghe. După Moore (2007), nucleul suprachiasmatic îndeplinește rol
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ariilor corticale implicate în producerea reacțiilor somato-vegetative comportamentale a fenomenului ciclic de veghe și somn și chiar în stocarea informațiilor (Olson și Fuxe, 1971). Deși este cunoscută din punct de vedere anatomic de peste 100 de ani (Deiters, 1865), implicațiile sale fiziologice au devenit obiect de studiu de abia după ce Bremer (1935) a atras atenția asupra participării sale posibile la menținerea stării de veghe. Folosind tehnica encefalului izolat (secțiunea măduvei la nivelul C1) autorul suscitat constată că decerebrarea determină apariția undelor lente
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ficat, vezică, glande salivare și îndeosebi, în musculatura netedă a întregului tub digestiv. Ele conferă un oarecare grad de autonomie viscerelor respective și explică menținerea activității lor specifice (contractile, secretorii etc.) în condițiile scoaterii din organism și perfuzării cu soluții fiziologice. Mușchiul cardiac, de exemplu, conține numeroase formațiuni ganglionare (până la 150 microganglioni după Francillon, 1928) la nivelul atriilor și, îndeosebi, în jurul marilor vene. Ventriculii sunt mai săraci în celulele ganglionare. Mărimea și forma acestora diferă în funcție de zonă de la o specie la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
demonstrând că mișcările peristaltice sunt declanșate de creșterea presiunii endoluminale și că, după întreruperea conexiunilor centrale, acestea se derulează reflex, prin mecanism nervos local (16). Cannon (1902) descrie radiologic mișcările asimetrice de segmentare și amestec și sugerează existența unui sfincter fiziologic între segmentele de absorbție și de tranzit ale colonului uman (17). În 1917, Trendelenburg imaginează baia de organ și demonstrează că un fragment intestinal astfel prezervat declanșează unde de contracție la stimularea mecanică care se propagă în sens oro-anal. Termenul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]