3,170 matches
-
morții. Reprezintă învierea din morți a Celui ce este Lumină din Lumină, a Lui Iisus Hristos. E o manifestare a bucurii Învierii realizată într-un mod deosebit, special. E drept că, pierzându-se în negura timpurilor, semnificația focului învârtit de flăcăi deasupra capului ar putea fi și aceea de alungare a spiritelor malefice. Sacrul se împletește cu profanul într-un spectacol de sunet și lumină dat de clopote bisericii și de manșoanele de cauciuc aprinse pe care cu măiestrie le învârt
Boiștea, Neamț () [Corola-website/Science/300775_a_302104]
-
oul, boiștenii merg pe deal să vadă cele două coroane. Dacă întrebi un om în acea zi unde merge și el merge pe deal nu îți va răspunde „pe deal”, ci „la coroană”. Toată lumea vrea să vadă ce au făcut flăcăii cu o zi în urmă și compară cele două coroane între ele și chiar cu unele din alți ani. În urma comparației cei care au realizat coroana sunt fie lăudați, fie criticați. Lumea rămâne să sărbătorească pe deal până seara târziu
Boiștea, Neamț () [Corola-website/Science/300775_a_302104]
-
se constituie, de fiecare dată, în jurul versului al cincilea al strofei: „Mai știu eu ce-as vrea s-ascult!", „Mai știu eu ce-as vrea să rump!", „Mai știu eu ce-astept în prag!". Dezorientat de atitudinea neașteptată a Linei, flăcăul trăiește o răsturnare de valori („Mi-e greu capul că de lut") intuita cu finețe de autor și sugerată prin repetiții și exclamații: „Nu mai vine! / E târziu și nu mai vine.L "—Timpul trăirii se împarte între un „ieri
Mânioasă () [Corola-website/Science/300813_a_302142]
-
era din stejar cioplit din bardă, ferecată în fier forjat la covălie, geamurile erau din ochiuri mici de sticlă fără toc, unse direct în perete, iar acoperișul era din paie și stuf, în fiecare primăvară, înainte de Paște, tinerii din sat, flăcăi și fete participau la repararea acoperișului și la ungerea cu humă a pereților, material care se găsea din belșug pe Holm. Acestei biserici i-a dăruit Logofătul Teodor Balș, stăpânul Darabanilor, Sfânta Evanghelie legată în alamă aurită și semnată de
Bajura, Botoșani () [Corola-website/Science/300889_a_302218]
-
adevărată expoziție de artă. Hora era organizată de unul din feciorii isteți, care angajau ceterași și aveau grijă de buna desfășurare a jocului. Jocul se desfășura într-o atmosferă sărbătorească. Când intra prima dată o fată în joc, toate privirile flăcăilor erau îndreptate înspre aceasta. Fata venea la joc însoțită de prietene sau vecine mai mari, care aveau menirea de a o iniția pe tânăra fată, care trecea, într-o altă stare: din rândul copilelor, în rândul fetelor de joc. Daca
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
munca efectuată. Cea mai îndrăgită și mai plină de fast era claca de secerat, în urma căreia se împletea din cele mai frumoase spice de grâu, o cunună, care era adusă în sat cu cântece și alai, udată pe drum de flăcăi și adusă la casa gospodarului, unde urma jocul și veselia ce țineau până în zorii zilei. [[Fișier:Boscadau.jpg|thumb|250px|Boscadau]] Obiceiul cununii era unul dintre cele mai frumoase obiceiuri, deoarece țarinile din jurul satului erau, cu ani în urmă, pline
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
terminau de secerat, fetele alegeau spicele cele mai frumoase și împleteau o cunună. Se alegea apoi, dintre secerătoare, o fată, cea mai frumoasă și mai vrednică, care trebuia să ducă cununa, pe cap, până la gazdă acasă. Ea era fie drăguța flăcăului gazdei, fie una dintre neamurile gazdei, fiind dinainte numită de gazdă să aducă cununa. Fata, întruchipând rodnicia câmpului și perpetuarea speciei umane, trebuia să fie curată ca o mireasă: „Cine duce cununa/ Curată-i ca lumina". Cununa, ca obiect ritual
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
seară, fetele porneau cu cununa spre sat în alai, în față mergând fata ce purta cununa, urmată de restul fetelor, cântând tot timpul drumului, pe o melodie doinită, „horia cununii", până ce ajungeau la gazdăi. La porți, sătenii admirau secerătoarele, iar flăcăii ieșeau cu cofele și udau cununa. Fata care purta cununa trebuia să se învârtă în așa fel, încât să nu fie udată pe haine. "Leșu și Leșenii - Mărturii pentru neuitare" Simion Lupșan, prof. Adrian Onofreiu, înv. Nicolae Lupșan, prof. Maria
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
și în alte surse scrise. Agricultura și creșterea animalelor au fost principalele ocupații ai locuitorilor Țării Făgărașului și implicit ale Râurenilor. Pâmântul a însemnat pentru aceste așezări, sursa lor de venit, acesta fiind împărțit în mai multe categorii: Ceata de flăcăi În satul Râușor ceata de ficiori este formată de zece tineri, care mai demult trebuiau să aibe stagiul militar satisfăcut, care se adună în preajma sărbătorilor de Crăciun. Astfel, în Ajunul Marelui Praznic, această ceată de feciori merge la colindat din
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]
-
adunări, se mânca de obicei grâu și porumb fiert, iar un bărbat bun de glume, era invitat pentru a se face haz. Obiceiuri vechi, care se mai păstrează și azi- „La Vulpe” „s-a izvodit dela ciuda ce o au flăcăii când un tânăr vine de aiure și le ia o fată din satul lor” . Ei se ațin și pretind vin, să bea și să le treacă ciuda,-„Damele”, în ajunul Anului Nou, flăcăii din sat, se îmbrăcau cu haine ce
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
a izvodit dela ciuda ce o au flăcăii când un tânăr vine de aiure și le ia o fată din satul lor” . Ei se ațin și pretind vin, să bea și să le treacă ciuda,-„Damele”, în ajunul Anului Nou, flăcăii din sat, se îmbrăcau cu haine ce întruchipau diferite personaje( babă, moșneg, vornic, drac, țigan, haiduci, etc.) unii cu măști pe față, iar alții îmbrăcați frumos, care purtau coifuri cu oglinzi și canafuri colorate. Astfel echipați și cu muzică mergeau
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
mereu apă acestui izvor curge spre a înconjura satul și pe unul din dealurile cel mai cultivate(dealul câmpul lui stroe,cot și fântână băieților).în una din extremitățile acestui deal la zona numită acum fântână băieților un grup de flăcăi ar fi deviat apă cerbului și când aceasta a atins pământul de aici a izvorât o apă și mai bună de la o adâncime de nici 50 de centimetri.aceasta apă curge pe o vâlcea numită vâlceaua cu gheață unde în
Dienci, Olt () [Corola-website/Science/301972_a_303301]
-
folosită și la alte steaguri, era prinsă o năframa de păr (băsma de lâna) împodobita cu mărgele colorate, zgărduțe (bentițe de mărgele), panglici multicolore, cununi de flori de câmp din care nu lipsea barbârnocul și clopoțeii. Steagul purtat de un flăcău chipeș, apropiat al mirelui era nelipsit din toate momentele ceremonialului, stegarul fiind alături de nași, druștele, taroste (staroste) și chemători, un actor important al nunții. Valoarea lui simbolică, pe care sigur a avut-o cândva, a fost uitată cu vremea, folosirea
Huta, Cluj () [Corola-website/Science/300332_a_301661]
-
2000, 102-107), tezaurul monetar de la Rast, Dolj, (sec. XV-XVI), (vezi Toma Rădulescu, "Oltenia", nr. 3/1981, 97-108) ș.a. De mai mică importanță sunt descoperirile monetare de la Ciuperceni, Desa, Sadova și Vânjuleț. "Oltenia", 1940: „Tezaurul a fost găsit întâmplător de către un flăcău din Dobridor, în vreme ce săpa la vie în vara anului 1932 și cuprinde 32 de monede romane de argint, dinari imperiali, monede ce erau păstrate sub un strat de cenușe într-o ulcică mică de lut, acoperită cu un fund de
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
află adunați la hora tradițională, în curtea Todosiei, văduva lui Maxim Oprea. Nu lipsesc nici fruntașii satului, familia învățătorului Herdelea, preotul Belciug și „bocotanii“ care cinstesc cu prezența lor sărbătoarea. Hora este o pagină etnografică memorabilă prin jocul tradițional, vigoarea flăcăilor și candoarea fetelor, prin lăuta țiganilor care compun imaginea unui ritm impetuos: „De tropotele jucătorilor se hurducă pământul. Zecile de perechi bat someșana cu atâta pasiune, că potcoavele flăcăilor scapără scântei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
sărbătoarea. Hora este o pagină etnografică memorabilă prin jocul tradițional, vigoarea flăcăilor și candoarea fetelor, prin lăuta țiganilor care compun imaginea unui ritm impetuos: „De tropotele jucătorilor se hurducă pământul. Zecile de perechi bat someșana cu atâta pasiune, că potcoavele flăcăilor scapără scântei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se învâltorește, se așază în straturi groase pe fețele brăzdate de sudoare, luminate de oboseală și de mulțumire“. Lui Ion îi place Florica, dar Ana are pământ, așa că el îi
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
care avusese avere când se măritase cu el. Vasile Baciu, om vrednic al satului, se însurase tot pentru avere cu mama Anei, dar fiind harnic sporise averea și se gândea să-i asigure fetei zestre atunci când se va mărita. Ion, flăcău harnic și mândru, dar sărac o necinstește pe Ana și îl obligă astfel pe Vasile Baciu să i-o dea de nevastă împreună cu o parte din pământuri. Obținând avere, Ion dobândește situație socială, demnitate umană și satisfacerea propriului orgoliu. În
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
Prima variantă a romanului „Ion“ a fost o schiță, scrisă de Rebreanu în 1908. Această schiță purta titlul „Rușinea“, iar subiectul ei a fost reluat în altă proză, „Zestrea“, în care Rebreanu conturează portretul lui Ion și schițează întâlnirea dintre flăcău și Ileana (Ana din roman). Opera lui Liviu Rebreanu reprezintă o lume într-o lume. Liviu Rebreanu este ctitorul romanului românesc modern, unul dintre cei mai valoroși romancieri interbelici, alături de Mihail Sadovenu, Camil Petrescu, George Călinescu, Mircea Eliade și Hortensia
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
și când da câteo vorbă dintrînsul vorba era vorbă la locul ei și nul putea răpune te miri cine apoi dă nu știu cine ția mai putea intra și ție în voie măi chirică mulți trăgeau nădejdea săl ia de ginere dar flăcăul era chitit la capul său și nu se da cu una cu două alăture cu casa socru tău este o căsuță tupilată în care șede un tălpoi de babă meșteșugoasă la trebile sale cum îi sfredelul dracului baba când aude
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
strungar la cunoscuta Uzină de Utilaj Greu. Antrenorul Alexandru Tătarul îi intuiește disponibilitățile de performer și-l ajută să practice sportul cel mai vechi din lume, sportul celor puternici, luptele. Acolo, la Mărașu, Vasile Iorga se mai luptase el cu flăcăii satului în...trântă: „trântă dreaptă, românească, care m-a purtat, spre disciplina luptelor libere, dar după alte reguli, după legile nescrise ale pământului”.vasile iorga 2 Muncește în uzină, se antrenează, învață la seral, unde termină liceul iar în 1977 este
Vasile Iorga () [Corola-website/Science/308120_a_309449]
-
editat culegerile de folclor: „Inimioara - adecă Floarea poeziei naționale din cei mai buni scriitori români pentru uzul tinerimii române” (1885, ed. a 2-a în 1907), ˝Trandafiri și Viorele˝ (1886, ed. a 4-a în 1912), „Chiuituri de care strigă flăcăii la joc, Opșaguri, cât pilite, cât cioplite și la lume împarțite” (1887), „Starostele sau datinile de la nunțile românilor ardeleni” (1890), „Povești din popor” (1895, editat sub auspiciile ASTREI și premiat de Asociație), „Bocete” (1897), „Românul în sat și la oaste
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
încânta privitorul. Peisajele realizate de către Octav Băncilă nu au fost niciodată un scop în sine. Ele constituiau doar mediul în care pictorul reprezenta activitățile umane, oamenii fiind înfățișați cu predilecție în timpul muncii. Chiar și compozițiile în care apare câte un flăcău și o fată se petrec în timpul în care aceștia se întorc de la coasă, având uneltele după ei. Așa sunt lucrările "Sfârșitul unei zile de muncă, Dragostea", "Popas în pădure, Întoarcerea din pădure" sau "Idila" unde moșneagul pare că-i povestește
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
fapt un tabel cu școlile din județ la anul 1836, descoperit de Ion Soare, fostul director al filialei Vâlcea a Arhivelor Statului, tabel în care este menționată și școală din Pietrari; în 1842 Dumitru Maharia, în vârstă de 19 ani, flăcău, fiu de preot apare că învățător aici. În anul 1838, Nicolae Murgescu, fiu de birnic, era învățător în Pietrari de Sus. În același an la Școală Normală din Râmnic frecventau cursurile Ioan Moghinescu și Nicolae Murgescu, viitori dascăli din Pietrari
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
accelerează, firește. Jucătorii, cuprinși de după mijloc, formează un zid compact de corpuri care se mladie, se îndoaie, se răsucește, și tresaltă cum poruncesc lăutarii. Cu cât se prind mai tare jucătorii, cu atât muzica devine mai zvăpăiată, mai sălbatică. Picioarele flăcăilor scăpară vijelios, schițează figuri de tropote, sărituri de spaimă, zvâcniri de veselie. Apoi, deodată, cu toții, cu pași săltați și foarte iuți, pornesc într-un vârtej. Zidul viu te avântă când încoace, când încolo, lăutarii pișcă vehement strunele înăsprind și ascuțind
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]
-
prefăcut, în tact cuminte, lăsând să se vadă fețele roșite și vesele ale jucătorilor.” Acest joc este, de asemenea, un dans al destinului unde mulți își găsesc sufletul pereche, după cum spune și Andrei Leahu: Apoi, prin partea noastră, mai toți flăcăii, de la Șuleandra, se însoară”. Pe de altă parte, prin intermediul Ciuleandrei Puiu Faranga își arată adevărata personalitate și scapă astfel, pentru un moment, de masca care îi ascunde adevăratele simțiri. Fiind un roman de analiză psihologică, accentul se pune pe conturarea
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]