3,561 matches
-
al Înseminării, al focului. Cu sperma, cu forța și pasiunea sa, el trebuie să intre În actorul-vagin și să-l frîngă, să se unească cu el”. Mda... Dar știți cine-s, cu adevărat, criticii? Tot Andriy Zholdak vă spune : ”...rechini flămînzi care abia așteaptă să Îi mănînce pe artiștii tineri, să sugă sîngele din ei, să castreze anumiți regizori sau, dimpotrivă, să se culce cu ei din punct de vedere artistic”. Directorii-prezervativ au scăpat... Subțire mai e, uneori, și granița asta
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
are har Totu-mi pare cel putin hilar Umbra-mi coboară către ceva amar Singur lângă acel om rău, barbar Am prăbușit cam ceea ce puteam să car Doar în aparență fericit mai par Ne agățăm de ceea ce ne trebuie măcar Flămânzi după ce este scump și rar Cade până și puternicul stejar Roua din lacrimi mai străbate un hotar Frisoanele m-au zăpăcit sălbatic în zadar Copii abandonați trăiesc un îndelung, împăcat calvar Nimeni nu oferă necondiționat un dar Trăim într-o
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
tijă ne arde nouă la momentul ăsta istoric, când secretarul general al partidului face dreptate? Nu vă dați seama cum deranjați problema? O fi putrezit, dracului și gaura aia, cu tot cu balamaua ei de tijă. Pământul oxidează totul. Halește totul. E flămând pământul, părinte. Să-ți spun eu părinte cum e cu țărâna, cu viermii care abia așteaptă să intre în acțiune când i-ai trimis materia de consum?! Țărâna din ce e făcută? Și omul nu e tot din mormântul lutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sânge se prelingea pe cearșaf. Mantinela gemea ușor, ca și cum un șerpoi solzos intrase în ea și se zvârcolea nebun în burta ei, încercând să iasă și nu mai găsea borta pe unde intrase. Doar zvâcnea dând să se înalțe, speriat, flămând, răvășindu-i mitra, înfiorând-o cu solzii groși, îi simțea solzii cum se înfig în moleciunea ei, cum hârșîie înlăuntrul ei, de parcă Șevrolet, ăla micu, ar fi hârșâit cu lingura pe peretele din spatele casei, cimentuit cu stropi. - Ai omorât fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
semnele acelea dădeau a se închega într-un desen cu contururi colțate. Un fel de plan cadastral. Părintele Băncilă studie și el afișul cu Tomnea. Din fotografie îl privea un ins necunoscut, îmbătrânit, cu față prelungă, ochi borcănați. Parcă era flămând și-i venea să plângă de foame. Nu semăna câtuși de puțin cu băiatul văcarului, tinerelul din urmă cu ani, care venise și săpase pe dealul de la Cetatea Nouă. Poate nici nu era el. Doar simplă potrivire de nume. Auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
bărbăția. „Numai de-asta am nevoie“, repetă cu voce grea, parșivă, strângându-i mădularul, frământându-l, belindu-l, trăgând de el întărâtată, ciudoasă, ca și cum ar fi vrut să i-l scoată din trup. „Altfel mă ia dracii!“ Răcnet hulpav, țipăt disperat, flămând, ars, de vintre spintecate. Îl încălecă zorită, băgându-l în ea, adâncindu-l în ea, scotocindu-se cu el, cutremurându-se cu el, scurgându-se în el, horcăind în el. „Numai să nu te-ndrăgostești și tu de mine, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
FRONTUL MORȚII Frigul ierni-ncetul cobora din zare, Guițau flămânde bombele pe-ntins Un scaiete firav, ca o lumânare, Lâng-o țeastă spartă, singur s-a aprins... Înfrățiți în vecii fără de speranțe Doi dușmani de moarte, înghețau uitați, De păreau sărmanii, perforați de gloanțe, Împăcați în fine și îmbrățișați... Unul din
FRONTUL MOR?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83798_a_85123]
-
ne cunoșteam de când lumea. Simțeam că plutesc în derivă, pe o mare de apă fără margini. Nu vedeam decât cerul care își schimbă culoarea de la albastru la gri. Ploua torențial peste mine; aceeași ploaie rece, blestemată. Deasupra mea câțiva corbi flămânzi planau; ar fi dorit să mă înghită cu totul dorindu-mi carnea dulce, dar au simțit că sunt vie. Și, în această derivă, moartea era foarte dezorientată. Alerga cu o vioară sub braț; zicea că merge la nunta mea. I-
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Nu veșnicia lui ne speria, ci puterea cu care ne domina și, da, pentru aceasta, spunea Ministrul grâului, era nevoie de o mână de fier în bătălia grâului și războiul porumbului ce avea să vină, întru supraviețuirea lumii care aștepta flămândă, încât și păsările migratoare duceau în cioc câte un bob la export. Și așa ne cuprinsese disperarea când trebuia să muncim, uitând de zmeie și parașutele din batistă, așa ne învăluise fericirea când am aflat că scăpaserăm de examenele clasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
taie mai fin după ce tură triodina la maximum, electronii îi deformau și mai tare chipul, polizorul nu făcu decât să-i estetizeze hidoșenia, deformările se vălureau sub lovitura barosului, crestele ascuțite se modulau precum sânii ei sub palparea palmelor lui flămânde, de fiară, de lider al dracilor, ale Sfântului Gheorghe Habulea zis Satelitu, de a străpunge cu sulița balaurul dorințelor și Liubelor din mine, Liuba copil, care a deschis ochii geroși spre cel mai vajnic român al românilor, lăsat prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îndreptă înspre mine. Le simțeam zâmbetele și rânjetele câtorva, în special unul din ele, cel mai pervers din toate. Eram o bucată de carne într-o cușcă de lei, din care unii erau mai blânzi, alții mai fioroși și mai flămânzi. Pe măsură ce simțeam prezența a tot mai mulți dintre ei, îmi dădeam seama că involuntar deveneam parte din ei, iar ei parte din mine. Carnea devenea a leilor, iar leii, a masei de carne. Formam un tot. Îmi era, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de dinți lungi de cinci centimetri și ascuțiți ca niște pumnale ce aproape luceau în lumina crepusculară a tunelului. Erau gata să-l sfâșie! El, fiind pregătit, avea sabia cu tăișul în partea cealaltă și, în ultimul moment, când gura flămândă era la doar treizeci de centimetri de fața sa, el îi trase un mâner de sabie în bot, atât de puternic încât creatura își opri alonja și se prăbuși năucită la picioarele sale. Corvium se retrase. Știa că un animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
asupra planetei. Recoltele neprotejate sunt mâncate de paraziți sau mor din cauza înghețului sau secetei. Modificarea genetică poate împiedica asta, folosind mai puțin teren pentru recolte, lăsând mai multă sălbăticie neatinsă și, în același timp, continuând să-i hrănească pe cei flămânzi. Ingineria genetică ne va permite să distribuim generozitatea lui Dumnezeu către toate creaturile Lui, așa cum ar fi vrut El. Organismele modificate genetic produc insulină pură pentru diabetici, factori puri de coagulare pentru cei care suferă de hemofilie. Înainte, pacienții mureau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
important decât mâncarea, adică zi-mi tu, băiete, cum se face că ăia din unele țări au grijă de copii și de bătrâni, iar noi nu putem nici măcar să ne plătim învățătorii, cum să-și dea profesorul sufletul când e flămând?, teribilă maică-mea, nu? Ea m-a făcut actor. — Pe mine, taică-meu, datorită lui am venit la teatru, tu știi mai bine. Știu, cum să nu știu... Ea mi-a povestit despre mine copil, cică atâta o tot întrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tare. Copacii au rămas fără frunze, iar noi nu am mai avut unde să ne adăpostim. Frații mei s-au împrăștiat în diferite locuri căutând adăpost și hrană. Rămas singur, zgribulit de frig, am zburat în căutarea unui adăpost. Obosit, flămând și înfrigurat n-am mai putut zbura și m-am așezat la geamul unei case. O fetiță m-a văzut, m-a prins și m-a luat în casă. Mi-a pus în față o farfurie cu mâncare și a
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
pe șira spinării, apoi o voce, de cele mai multe ori răgușită de tutun și de alcool Îi Înjură cu sete. Vocii i se alătură alte zeci de voci, sunt smulse pietre din glodul clisos și aruncate În urma funcționarilor și reporterului. Haita flămândă și viciată de mizerie supraviețuiește paradoxal, tocmai prin mizeria bine hrănită cu bacterii Înfloritoare . Cine crede că ei sunt profund nemulțumiți de condiția lor se Înșală. Au biologicul ca armă și ca blestem Împotriva societății. De jur Împrejurul acestui bloc care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În marele oraș, nu avea puterea să fugă. Era captivă În propria boală care Își făcea de cap În trupul ei firav. Locuia Împreună cu alte trei fete Într-o promiscuitate greu de imaginat, supravegheate tot timpul, molestate și mai mult flămânde. În momentul În care Ben a pornit motorul mașinii, hotărât să nu o mai lase pe fată În acel loc al pierzaniei, hotărât de asemenea să meargă cu ea la primul spital ieșit În cale, mașina a fost izbită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
prostește privind o măturătoare grasă , care gâfâie când se apleacă asupra fărașului din tablă veche. Simt soarele pe spate ca pe o apă clocotită. Doamne, ce de gunoaie! Mă iau după un câine cu urechi clăpăuge ca ale mele. E flămând și miroase bucățică cu bucățică asfaltul. Îl mângâi și se gudură, dă din coadă. Așa mă bucuram și eu când mă duceau părinții la mare. Eram un copil cuminte și frumos și adulții mă mângâiau pe creștet, așa cum mângâi eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
uriașe, luxoase ale celor bogați, fortărețe cu mii de senzori, Înarmate până-n dinți cu sila și disprețul cel mai autentic față de sărăcie. Șobolani, câini și pisici amețite de foame, scurmă prin gunoaie sau aleargă printre picioarele copiilor. Copiii se joacă flămânzi și nepăsători, pentru că oricum nu cunosc altceva mai bun decât visele roz-cenușii ce le invadează somnul. Cine să-i vrea pe acești scormonitori În gunoaie? Ce gardieni ai gunoaielor Îi țin În țarcul otrăvit? Totul e o retorică inutilă, atâta timp cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
căutat-o de dimineață până noaptea târziu, a pândit trotuarele, a făcut turul piețelor, a Îndurat ocări și batjocură intrând prin restaurante și bistrouri, prin spitale, străbătând parcurile, luând la rând toate intrările de metrou, privind prin vitrinele magazinelor....Umbla flămând, cu o privire de câine bătut, iar viața, atâta cât mai era se târa În trupul lui ca un șarpe bolnav. -Ben, fecior tomnatec, vultur de mucava, năpârcă buimacă, ce naiba faci acolo? Ți-ai mâncat câinele? Sau poate te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Petru și Pavel. Antoniu a ajuns În fața clădirii scorojite și prost Întreținute, la ora când aburii mâncării de cartofi, și ai ciorbei de varză, s-au Întins cu repeziciune, nelimitat, aidoma unei trufașe armate de ocupație, excitând sucurile gastrice ale flămânzilor. O coadă uriașă face Înconjurul clădirii, iar dacă o studiezi cu atenție, sufletul tău Încercat și deprins cu ororile vieții, se frânge Încet, Încet, ca sub o presiune Îngrozitoare, la vederea cortegiului de Înfometați. ,,Abonamentul,, e o condiție de bază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din lagăre, văzute prin filmele tinereții lui. Un om În plus este un blestem pe capul abonaților: hazardul poate să-i pună În gamelă tocmai lui bucățica de carne pescuită de cea care scotocește cu linguroiul În imensul cazan. Ultimul flămând de la coadă, un bătrân cu niște ochelari murdari, legați cu elastic, Îl privește cu ură pe Antoniu care s-a apropiat de el, și-și strânge crăticioara la piept, cu un gest reflex. O femeie gravidă, vrea să păcălească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nimic a fi...bun, Că nimic ...nu mai poate... Din câte eu știu, Puțin după, dar nu prea târziu, Cum a rămas foarte în urmă, Și...departe, departe de turmă, Cuprins de o...veche-ndoială, Aiurea într-o... râp-a-nnoptat, Și flămânzi, niște lupi l-au...mâcat! Atât a rămas, cuvenita..... Morală: Când ajugi foarte sus într-un...post, Petrece dar fă-ți pentru mâine...un rost; Ca să nu mori aiurea și-anost, Cum a murit berbecul cel..prost. FABULĂ TRĂSNITĂ Dintr-
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
sapă, Din invidie o groapă, S-aibă grijă! S-ar putea, Să cadă primul în ea! FABULA URSULUI Primăvara mai devreme, Ursu-abia ieșit din iarnă, Face-n sat o mare larmă, Că de nimeni nu se teme! Leneș și foarte flămând, (N-a mâncat de patru luni!) A fost prins un porc furând, Și-l admonestau doi câini: -Suntem puși să apărăm ! Ai tupeu venind să furi! Noi legal te acuzăm, Că ești hoț și că înjuri ! De ce nu furi din
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
ceas... florar ?! 85. Oricât de mult iubești pictura, nu accepți ideea de ați petrece restul vieții într-un bloc...de desen ! 86. Canarii nu mănâncă mult! O pereche consumă iarna întreagă un săcușor cu boabe...de piper ! 87. Și câțiva flămânzi poți să-i saturi cu un singur bob...de patru persoane ! Autorul aduce mulțumiri sponsorilor săi.
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]