50,991 matches
-
de mare și frumoasă afirmare a inteligenței românești în artă și literatură". Pe bună dreptate, Pericle Martinescu socotește că "tinerii" săi camarazi de scris de odinioară dădeau tonul cel mai reprezentantiv al modernității, sincronizînd cultura românească cu ultimele idei și formule creatoare din Occident. Dar tocmai cînd se aflau în pragul maturității autorii în chestiune s-au văzut opriți din elanul lor ce părea nelimitat. Fenomenele totalitare și mai cu seamă invazia sovietică și comunizarea țării le-au sfărîmat aripile. Unii
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
Tudorel Urian Toată lumea este de acord că Mircea Horia Simionescu este unul dintre autorii emblematici pentru proza românească din a doua jumătate a secolului XX. Formula care l-a făcut celebru, "ingeniosul bine temperat" îi vine ca o mănușă acestui prozator greu de clasat pentru care fiecare nouă apariție editorială înseamnă o altă formulă stilistică, spre admirația cititorilor și uimirea criticilor. Cu o inteligență narativă puțin
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
autorii emblematici pentru proza românească din a doua jumătate a secolului XX. Formula care l-a făcut celebru, "ingeniosul bine temperat" îi vine ca o mănușă acestui prozator greu de clasat pentru care fiecare nouă apariție editorială înseamnă o altă formulă stilistică, spre admirația cititorilor și uimirea criticilor. Cu o inteligență narativă puțin comună, Mircea Horia Simionescu își surprinde mereu cititorii prin abordări deloc uzuale în tradiția prozei românești, cum ar fi ordonarea materiei epice după regulile stilului administrativ sau după
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
oportunitate de bloguit, forum.liberalism.ro) etc. Accidental, apare și verbul a blogări ("cine va mai fi atras să blogărească? ", zoso.ro), cu substantivele sale verbale ("blogăritul și intoleranța nu se exclud reciproc", fluture.blogs.com). Merită amintită și inventivitatea formulelor de denumire a blogurilor - Blogu-cel-cool-al-meu, BloguRomanashului, blogu-ancutzei, blog-de-voie - etc. Cred că în momentul de față blog e cuvîntul cu cea mai rapidă dezvoltare a familiei lexicale; din înșiruirea de mai sus au scăpat, desigur, multe alte creații accidentale, expresive, ludice
Bloguire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9839_a_11164]
-
din alcătuirea Prozarium-ului sunt de toate felurile: amintiri, vise, însemnări cvasi-gratuite, prilejuite de observarea obiectelor din arealul poetului, aspecte din cotidian. Apare chiar și o "parabolă a presei" cu un neașteptat final biblic sau alta cu versiunea maramureșană a celebrei formule romanești "Marchiza a ieșit la ora cinci (Marc, Iza a ieșit la cinci - din albie)". Toate aceste mici poeme în proză au delicatețea și fragilitatea efemeridelor, fluturii migrează cu dezinvoltură dintr-un text în altul. Zborul lor este, într-un
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
testul verificării experimentale, fizicianul le prelucrează matematic transformîndu-le în ecuații și funcții. Asta înseamnă că mai toată cunoașterea unui fizician începe cu o imagine și culminează într-o ecuație. În schimb, o intuiție care nu poate fi convertită într-o formulă matematică va fi lipsită de virtutea de a-i convinge pe alții de valabilitatea ei. Limbajul matematic este certificatul de atestare a generalității unei cunoștințe. Fără el, omenirea nu ar putea atinge precizia unei descrieri pertinente a universului înconjurător. În
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
între dorința de a se face complice cu autorul și tentația de a-l suspecta pe acesta de falsitate. Care dintre aceste două tendințe învinge? Răspunsul este condiționat de atât de mulți parametri, încât nici o regulă generală nu se poate formula. Fapt este că cei mai mulți dintre cei care sunt provocați la acest pact între autor și cititor, fie că este vorba de literatură sau de matematică, de fizică sau de filozofie, nu rezistă și renunță. Metoda relaxării textelor tensionate mai are
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
îmi) voi răspunde la toate aceste întrebări verificînd personal, pe propria-mi piele, adică, noile grile de evaluare pe care le pritocesc zilele acestea mai-marii din minister și din inspectorate spre a-și acoperi aria de activitate cuprinsă în magica formulă "implementarea reformei în sistemul de învățămînt", incitat de cele pătimite în liceul unde predau în ultimele zile ale primului semestru din așa-numitul "învățămînt preuniversitar", voi schița pentru cititorii cu simțul umorului ai revistei portretul "omului recent" de la catedră cu
Despre "omul recent" de la catedră by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/9873_a_11198]
-
acela "are acte-n regulă de la medic, domnule!" ori e de familie bună - vorba lui Caragiale -, adeseori loaza fiind și "piloasă"... Deși familiarizat cu fizica și matematicile, funcționarul-profesor nu-ți va putea niciodată explica inteligibil ce-i relativ în celebra formulă ensteiniană ori, cînd e literat, cîtă luciditate există în scrierile lui Camil Petrescu sau de ce nu se (mai) studiază Mateiu Caragiale în școală... Cu siguranță, viitoarele luni îmi vor demonstra dacă actualii diriguitori ai învățămîntului românesc vor fi optat pentru
Despre "omul recent" de la catedră by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/9873_a_11198]
-
mai subtilă, și care, ca toate marile probe este una a sufletului. Cercul se închide perfect cînd această probă este trecută, atît pe firul istoriei factuale, cît și pe firul poveștii care o cuprinde acum deplin. Începînd cu povestea și formula consacrată oricărui început de basm, "A fost odată", filmul se încheie tot cu sigiliul unei formule consacrate a lumii basmului. Întoarcerea prințesei în regatul ei, lasă în urmă mici semne pentru cei care "știu unde să privească", cum spune acest
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
cînd această probă este trecută, atît pe firul istoriei factuale, cît și pe firul poveștii care o cuprinde acum deplin. Începînd cu povestea și formula consacrată oricărui început de basm, "A fost odată", filmul se încheie tot cu sigiliul unei formule consacrate a lumii basmului. Întoarcerea prințesei în regatul ei, lasă în urmă mici semne pentru cei care "știu unde să privească", cum spune acest sfîrșit rămas pe o notă lirică pe care o accentuează o excelentă coloană sonoră, muzica fiind
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
roman realist, cu provincia românească, cu o Românie profundă, el trebuie recuperat. Și sunt multe exemplele de acest gen. Cred că artiști plastici precum Horia Bernea trebuie promovați, fiindcă recuperează acele teme și motive pe care le-aș denumi, după formula lui N. Iorga, Byzance apres Byzance. 5. Cum se prezintă capitolul management cultural? Cine vă susține în activitatea dvs de mediator cultural? Din fericire, de un an încoace Institutul Cultural Român face eforturi pentru a investi și a găsi spații
Bruno Mazzoni îndrăgostit de România by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/9869_a_11194]
-
care impresionează prin meticulozitate, prin adînca documentare, prin ideea însăși care stă la baza ei și o particularizează în peisajul altor apariții, prin eleganța grafică, prin delicatețea poveștii. Așa aflăm că lotizarea Parcul Ioanid este una dintre cele mai reușite formule imobiliare și urbanistice din București, neurmată, practic, de alte asemenea proiecte solide, greu de destabilizat chiar și în anii comunismului. Aici nu s-a intervenit aproape deloc. Întrebarea fundamentală a cărții - formulată tranșant de Alexandru Beldiman în postfață și sugerată
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
restul țării, deși și-a dovedit clar valabilitatea contemporană? Sau poate tocmai de aceea... Un parc, mic, înconjurat de proprietăți private cu un nivel ridicat de locuire. Ideea care a stat la baza organizării zonei este varianta locală a unei formule experimentate la Paris, la Parcul Monceau. Asemănările evidente sînt comentate de specialiști și sînt, de asemenea, însoțite de fotografii ce pot susține și vizual comparația. "În zilele noastre, cînd specula imobiliară generează proiecte submediocre care invadează orașele României și Bucureștiul
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
în diletantism prin entuziasm și în metafizică prin amețeală. ŤNelinișteať din care junețea română a făcut și literatură, și sociologie, și copilărie care scuză orice. (...) Niciodată cultura românească nu a cunoscut atâtea adevăruri globale, atâtea prostii impunătoare și rapide, atâtea formule care rezolvă totul (...). Toată lumea joacă pe cartea obscurității, cu gândul ascuns de a ajunge la profunzime. Disperarea, anarhia și entuziasmul umblă pe toate drumurile cu titlul de Ťdocumentť. (...) Claritatea, simplicitatea, măsura sunt valori pe care nu le mai ia nimeni
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
un suflu nou în panorama literară portugheză, foarte conservatoare, neimaginându-și nimeni că se putea scrie cu atâta libertate, entuziasm, imaginație. Textul glumește cu cititorul și cu întreaga tradiție literară, utilizând un limbaj colocvial, plin de umor, constituindu-se, după formula criticului Duarte Faria "într-un veritabil roman al strategiei lui a spune". Printr-o scriere dezinvoltă, presărată și asezonată cu expresii colorate, împrumutate din argoul lisabonez, Dinis Machado construiește personajul Molero ca pe un colecționar de momente care, sub pretextul
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
măsură - îl merită. Cum altfel? De pildă în felul acesta: strict în momentul de față, cred că Dan C. Mihăilescu ar trebui considerat, fără nici o rezervă, criticul literar prin excelență. Sau, în alte cuvinte, că el deține un soi de formulă inefabilă a criticii literare. Am, pentru aceasta, un argument cum nu se poate mai subtil și tot atât de ocolitor. Las deoparte cronicile sale (televizate sau nu), las deoparte notorietatea extraordinară de care se bucură de îndeajuns de mult timp, neglijez cu
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
pe care ar trebui să o susțină Liiceanu sau alt filosof. Iată și alte întrebări posibile. Când trebuie să facă cineva critică literară? La tinerețe sau la bătrânețe? Călinescu a dat acestei întrebări un răspuns de neuitat. A folosit o formulă paradoxală, în stilul său caracteristic: criticul literar este un scriitor care a ratat în poezie, proză și teatru. Adică a încercat să scrie în toate genurile pe care le cunoaște, le-a înțeles mecanismele și în cele din urmă, fiind
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
istorii aparent disparate se reîncheagă temporar într-o coerență aflată sub semnul logicii implacabile a hazardului. Distanțele între lumi sunt scurtcircuitate și pentru foarte scurt timp unitatea originară se reface. Paul Haggis a încercat tot în 2006 cu Crash o formulă similară, într-un cadru mai restrîns, care se pare că a reuștit. Cîteva filme ale lui Jim Jarmusch au dovedit la rîndul lor eficiența rețetei. Există ceva în filmul lui Ińárritu, dincolo de orice limbaj convențional, care nu necesită cunoașterea unei
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
momentului, al prozei cu blitz, e recuperat în aceste poezii de artificiu și virtuozitate, compuse ca într-o competiție la temă: împușcați faptul divers! Și faptul divers poate fi orice, dar de obicei scoate capul din literatură. Fantasticul banalității, o formulă care nu în legătură cu Caragiale a fost folosită, îi poate fi împrumutată, fiindcă puține lucruri sînt mai apetisante decît obișnuitul în porții mici, ca o panglică gri la o ținută colorată. Lumea lui Caragiale este dialogică, la orice text produs în
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
fel funcționează stilul nostru de lectură. Avem tendința - pentru necesități de inventar, de fișare după subiect - să reducem o carte, sau o "pastilă" care ne-a bucurat pe de-a întregul, la un miez, la o variantă concisă, ca o formulă mnemotehnică. Miezul ăsta, care odată răspundea la întrebarea "ce se întâmplă" (în schiță, nuvelă, roman), ajunge, cu timpul și cu experiența "critică", să se confunde cu o idee, cu o concepție estetică, ori cu o abordare culturală. De pildă, reținem
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
chipuri unice, de existențe ireductibile, pentru care nu este necesară descrierea psihosomatică, ci fixarea definitivă, lipsită de orice ezitare, în imagini emblematice. Și aici, ca și în cazul figurilor biblice, pictorul recurge la același tip de codificare și la aceleași formule de cercetare stilistică. Îmbinînd hieratica bizantină și postbizantină, prelucrată, la rîndul ei, în funcție de o permanentă nevoie de mișcare a imaginii, cu întreaga civilizație a portretului de factură clasică și modernă, Vladimir Zamfirescu ajunge la o sinteză unică a formei, în
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
să facă un documentar despre America și Visul american, iar acesta este filmul său, ceea ce postmodern vorbind, e pură realitate: Borat este și actor, și scenarist, și producător, iar cineva din familie face muzica. Dacă ar fi fost și regizor, formula era totală. Filmul atinge culmi nebănuite ale prostului gust escaladat cu veselie de Borat, iar comedia devine adeseori scabroasă fără alt scop decît acesta. Într-adevăr, din păcate, registrul scatologic aruncă filmul într-un fel de deriziune a deriziunii, riscînd
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
la operații estetice, la Ťfeișiăluriť, fitness-uri și alte finesuri; dacă nu, chiar și o dietă ruptă de prin reviste e bună... Ideea e că lumea nu se mai suportă îmbătrînind! Acest proces (firesc) este declarat Ťindezirabilť și Ťreversibilť. Apar formule gen Ť60 este noul 50, 50 este noul 40, 40 este noul 30ť... Ceasurile sînt date înapoi, într-un heirup general anti-vîrstă. De cine, și mai ales de ce, fuge toată această lume? Nu neapărat de îmbătrînire, desigur - deși, s-o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9932_a_11257]
-
a ne lepăda de trecut, compozitorii conceptualiști nu sînt (încă?) în măsură să ne dezvrăjească universul sonor, să ne priveze de virtualitatea minunilor ori să ne răpească speranța în nemurirea trăirilor afective. în fața necruțătoarelor grafuri, textelor literare, filosofice sau științifice, formulelor și schemelor abstracte, melomanul tresare oarecum înspăimîntat ca înaintea unor dogme aride și dure. Pe de o parte le recunoaște valabilitatea și corectitudinea. Pe de altă parte refuză să le accepte cruzimea. Adică, le tolerează veridicitatea, dar nu le acceptă
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]