3,271 matches
-
minerale totale din mierea de albine variază în limite foarte largi datorită multor factori, (natura materiei prime și gradul de impurificare al acesteia, condițiile climatice, modul de extracție, prelucrare și conservare, etc). Principalele "elemente minerale" din miere sunt: sodiu, potasiu, fosfor, magneziu, cupru, aluminiu, mangan, fier, clor, sulf, siliciu, cât și unele "microelemente": beriliu, galiu, vanadiu, zirconiu, titan, nichel, staniu, plumb, argint. Vitaminele: Mierea de albine este valoroasă și prin conținutul său în vitamine, care provin în exclusivitate din polenul și
Miere () [Corola-website/Science/303566_a_304895]
-
Pulbere cristalină obținută prin reacția fosfatului trisodic cu un amestec de 0 hipoclorit de sodiu și clorură de sodiu (fosfat trisodic clorurat), conținând în greutate: - 3,5 % sau mai mult clor activ, măsurat iodometric și - 17,0 % sau mai mult fosfor, evaluat ca P2O5 ex 3403 99 90 10 Preparat de lichid de tăiere pe baza unei soluții apoase de polipeptide 0 sintetice ex 3504 00 00 10 Antigene purificate obținute prin manipularea genetică a celulelor de 0 drojdie, pentru fabricarea
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/90040_a_90827]
-
cu un strat de nichel-zinc, sub 0 formă de bandă cu o lățime de 40,15 ( 0,08 ) mm și o grosime de 0,3 ( 0,01) mm, conținând în greutate: - cel mult 0,1 % carbon, - cel mult 0,04 % fosfor, - cel mult 0,05 % sulf și - 0,2 % sau mai mult, dar nu mai mult de 0,5 % mangan ex 7306 30 29 91 Țeavă de precizie din oțel nealiat, sudată și finisată la rece, cu un diametru 0 exterior
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/90040_a_90827]
-
la oxidare(5) 480 mn D525 Guma actuală 4 mg/100 ml D381 Conținut de sulf 0,04% din masă D1266/D2622/ D2785 Coroziunea cuprului la 50C 1 D130 Proporția de plumb 0,005 g/l D3237 Proporția de fosfor 0,0013 g/l D3231 Note (1) Pentru producția acestui carburant nu trebuie utilizate decât esențe de bază produse în mod curent de către rafinăriile europene. (2) Valorile indicate in specificații sunt "valori reale". În urma stabilirii valorilor limită, s-au aplicat
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86908_a_87695]
-
sfârșitul perioadei de testare. Testele considerate caracteristice pentru toate studiile sunt: balanța electrolitică, metabolismul carbohidraților, funcția hepatică și renală. Alegerea unor determinări specifice depinde de observațiile asupra modului de acțiune a substanței de testare. Se pot sugera următoarele determinări: calciu, fosfor, clor, sodiu, potasiu, glucoza à jeun (cu privare de hrană pentru o perioadă caracteristică speciei), transaminaza serică glutamo-piruvică5, transaminaza serică glutamo-oxaloacetică6, ornitin decarboxilază, gama-glutamil transpetidaza, ureea, albumina, creatinina sanguină, bilirubina totală și proteinele totale. Pentru o evaluare toxicologică adecvată pot
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
sfârșitul perioadei de testare. Testele considerate caracteristice pentru toate studiile sunt: balanța electrolitică, metabolismul carbohidraților, funcția hepatică și renală. Alegerea unor determinări specifice depinde de observațiile asupra modului de acțiune a substanței de testare. Se pot sugera următoarele determinări: calciu, fosfor, clor, sodiu, potasiu, glucoza à jeun (cu privare de hrană pentru o perioadă caracteristică speciei), transaminaza serică glutamo-piruvică7, transaminaza serică glutamo-oxaloacetică8, ornitin decarboxilază, gama-glutamil transpetidaza, ureea, albumina, creatinina sanguină, bilirubina totală și proteinele totale. Pentru o evaluare toxicologică adecvată pot
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
sfârșitul perioadei de testare. Testele considerate caracteristice pentru toate studiile sunt: balanța electrolitică, metabolismul carbohidraților, funcția hepatică și renală. Alegerea unor determinări specifice depinde de observațiile asupra modului de acțiune a substanței de testare. Se pot sugera următoarele determinări: calciu, fosfor, clor, sodiu, potasiu, glucoza à jeun (cu privare de hrană pentru o perioadă caracteristică speciei), transaminaza serică glutamo-piruvică9, transaminaza serică glutamo-oxaloacetică10, ornitin decarboxilază, gama-glutamil transpetidaza, ureea, albumina, creatinina sanguină, bilirubina totală și proteinele totale. Pentru o evaluare toxicologică adecvată pot
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
sfârșitul perioadei de testare. Testele considerate caracteristice pentru toate studiile sunt: balanța electrolitică, metabolismul carbohidraților, funcția hepatică și renală. Alegerea unor determinări specifice depinde de observațiile asupra modului de acțiune a substanței de testare. Se pot sugera următoarele determinări: calciu, fosfor, clor, sodiu, potasiu, glucoza à jeun (cu privare de hrană pentru o perioadă caracteristică speciei), transaminaza serică glutamo-piruvică11, transaminaza serică glutamo-oxaloacetică12, ornitin decarboxilază, gama-glutamil transpetidaza, ureea, albumina, creatinina sanguină, bilirubina totală și proteinele totale. Pentru o evaluare toxicologică adecvată pot
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
renale: alanin aminotransferaza (cunoscută anterior ca transaminaza serică glutamo-piruvică), aspartat aminotransferaza (cunoscută anterior ca transaminaza serică glutamo-oxaloacetică), ureea, albumina, creatinina sanguină, bilirubina totală și proteinele totale. Alte determinări casre se pot dovedi necesare pentru o evaluare toxicologică adecvată cuprind: calciu, fosfor, clor, sodiu, potasiu, glucoza à jeun, analiza lipidelor și a hormonilor, echilibrul acidobazic, methemoglobina și activitatea colinesterazică. Se pot efectua, dacă este necesar, și alte determinări biochimice clinice pentru a extinde investigațiile asupra efectelor observate. 1.6.3.1. Autopsia
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
renale: alanin aminotransferaza (cunoscută anterior ca transaminaza serică glutamo-piruvică), aspartat aminotransferaza (cunoscută anterior ca transaminaza serică glutamo-oxaloacetică), ureea, albumina, creatinina sanguină, bilirubina totală și proteinele totale. Alte determinări care se pot dovedi necesare pentru o evaluare toxicologică adecvată cuprind: calciu, fosfor, clor, sodiu, potasiu, glucoza à jeun, analiza lipidelor și a hormonilor, echilibrul acidobazic, methemoglobina și activitatea colinesterazică. Se pot efectua, dacă este necesar, și alte determinări biochimice clinice pentru a extinde investigațiile asupra efectelor observate. 1.6.3.1. Autopsia
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
renale: alanin aminotransferaza (cunoscută anterior ca transaminaza serică glutamo-piruvică), aspartat aminotransferaza (cunoscută anterior ca transaminaza serică glutamo-oxaloacetică), ureea, albumina, creatinina sanguină, bilirubina totală și proteinele totale. Alte determinări casre se pot dovedi necesare pentru o evaluare toxicologică adecvată cuprind: calciu, fosfor, clor, sodiu, potasiu, glucoza à jeun, analiza lipidelor și a hormonilor, echilibrul acidobazic, methemoglobina și activitatea colinesterazică. Se pot efectua, dacă este necesar, și alte determinări biochimice clinice pentru a extinde investigațiile asupra efectelor observate. 1.6.4. Autopsie Toate
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
grame, din care carbohidrați aproximativ 3,63g, grăsimi 0,11g, proteine 0,65g, vitamina B1 0,027 mg, vitamina B2 0,033 mg, vitamina B3 0,098g, urme de vitamina B6 și B9, vitamina C 2,8 mg, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc. le este cules când are culoarea verde, și poate fi consumat crud sau murat. De asemenea, varietățile fără semințe sunt folosite în industria decorațiunilor alimentare. Pentru murat se folosesc îndeosebi castraveții a căror formă nu este așa de
Castravete () [Corola-website/Science/304432_a_305761]
-
avem o impurificare tip “p”. Pe parcursul procesului de fabricare a celulei solare pentru crearea unei joncțiuni “p-n” este necesar să impurificăm suprafața ei cu impurități de tip “n” ceea ce se poate realiza într-un cuptor într-o atmosferă de fosfor. Atomii de fosfor pătrund în suprafață și vor crea o zonă de cca 1 µm cu un surplus de electroni. Pasul următor va consta în adăugarea unui electrod transparent din SiN sau TiO . Urmează imprimarea zonelor de conact și a
Celulă solară () [Corola-website/Science/304419_a_305748]
-
tip “p”. Pe parcursul procesului de fabricare a celulei solare pentru crearea unei joncțiuni “p-n” este necesar să impurificăm suprafața ei cu impurități de tip “n” ceea ce se poate realiza într-un cuptor într-o atmosferă de fosfor. Atomii de fosfor pătrund în suprafață și vor crea o zonă de cca 1 µm cu un surplus de electroni. Pasul următor va consta în adăugarea unui electrod transparent din SiN sau TiO . Urmează imprimarea zonelor de conact și a structurii necesare pentru
Celulă solară () [Corola-website/Science/304419_a_305748]
-
obișnuite și fonte brute aliate. Ele pot fi folosite în: Fierul topit obținut în furnalul înalt, venind în contact cu cocsul din partea de jos a furnalului, conține diferite procente de carbon dizolvat (de obicei 3 sau 4%), împreună cu siliciu, mangan, fosfor și sulf în cantități mai mici. Aceste impurități scad punctul său de topire al fierului pur de la 1535 °C la circa 1200 °C. Această fontă este deseori turnată în bare. Când fonta se prepară prin răcire bruscă din stare lichidă
Fontă () [Corola-website/Science/312698_a_314027]
-
un pat de oxid de fier într-un cuptor cu reverberație, în care flacăra este reflectată de acoperiș în material pentru a-l încălzi. Fonta topită este agitată, oxidul de fier oxidând carbonul dizolvat în dioxid de carbon iar sulful, fosforul și siliciul trec în zgură. Pe măsura ce impuritățile sunt îndepărtate, punctul de topire al fierului crește și masa devine mai păstoasă. Ea este îndepărtată din furnal și bătuta cu ciocane acționate cu abur pentru a îndepărta zgura. Fierul forjat
Fontă () [Corola-website/Science/312698_a_314027]
-
la unul dintre capete o gămălie de material ușor inflamabil, care se aprinde prin frecare. Gămălia constă dintr-o pastă pe bază de clorat de potasiu, iar suprafața de frecare de pe cutie e alcătuită dintr-o pastă pe bază de fosfor roșu. Primele chibrituri au apărut pe piață la începutul secolului al XIX-lea. Predecesorul chibritului a apărut în China în jurul anului 577. Bețișoarele erau din lemn de pin impregnate în sulf. În secolul al XIII-lea, fabricarea lui a căpătat
Chibrit () [Corola-website/Science/311585_a_312914]
-
obținut cu ajutorul unei lentile care să concentreze soarele pe iască, o metodă care putea fi utilizată numai în zilele însorite, sau prin aprinderea iascăi cu scântei produse prin izbire silexului de oțel. În 1669, alchimistul Hennig Brand, examinând urina, descoperă fosforul alb. În 1786, chimistul francez Berthollet descoperă cloratul de potasiu. Una din formele chibritului modern a constituit-o invenția francezului Jean Chancel, asistent al chimistului Louis Jacques Thénard. Amestecul inflamabil conținea clorat de potasiu, sulf, zahăr și cauciuc. Aprinderea se
Chibrit () [Corola-website/Science/311585_a_312914]
-
chibrituri au fost fabricate până prin 1845. Primul chibrit, asemănător formei actuale, cu aprindere prin frecare, este concretizarea invenției chimistului englez John Walker. Acesta a reluat lucrările din 1680 (pe atunci fără vreo aplicație practică) ale savantului Robert Boyle privind utilizarea fosforului și a sulfului. Walker realizează un amestec de sulfură de antimoniu, clorat de potasiu, cauciuc și amidon, care se aprindea ușor prin frecare pe o suprafață rugoasă, prezentându-și aceste chibrituri pentru comercializare în 1827 într-o cutie. În 1829
Chibrit () [Corola-website/Science/311585_a_312914]
-
persistat ca argou în secolul al XX-lea. Și în prezent în Țările de Jos și Belgia, chibriturile sunt încă numite luciferi. Folosirea lor va dura puțin timp, căci în anul 1835 marchează data de naștere a primului chibrit cu fosfor, ce erau simple așchii de lemn la capătul cărora se aplica o bucățică de fosfor alb, un element toxic. Acesta se aprindeau de la sine când erau scoase din apă în aer, din care cauză era greu de folosit. Cam în
Chibrit () [Corola-website/Science/311585_a_312914]
-
și Belgia, chibriturile sunt încă numite luciferi. Folosirea lor va dura puțin timp, căci în anul 1835 marchează data de naștere a primului chibrit cu fosfor, ce erau simple așchii de lemn la capătul cărora se aplica o bucățică de fosfor alb, un element toxic. Acesta se aprindeau de la sine când erau scoase din apă în aer, din care cauză era greu de folosit. Cam în același timp, Janos Irinyi, inventator și revoluționar maghiar, este unul dintre cei care au contribuit
Chibrit () [Corola-website/Science/311585_a_312914]
-
Acesta se aprindeau de la sine când erau scoase din apă în aer, din care cauză era greu de folosit. Cam în același timp, Janos Irinyi, inventator și revoluționar maghiar, este unul dintre cei care au contribuit la inventarea chibritului cu fosfor cu aprindere prin frecare, inspirându-se de la o experiența a profesorului austriac Meissner. Capătul chibritului era uns cu un amestec de fosfor și dioxid de plumb, fabricarea acestora începe la Viena în 1840. Dar în 1851, germanul Schrotter obține un
Chibrit () [Corola-website/Science/311585_a_312914]
-
timp, Janos Irinyi, inventator și revoluționar maghiar, este unul dintre cei care au contribuit la inventarea chibritului cu fosfor cu aprindere prin frecare, inspirându-se de la o experiența a profesorului austriac Meissner. Capătul chibritului era uns cu un amestec de fosfor și dioxid de plumb, fabricarea acestora începe la Viena în 1840. Dar în 1851, germanul Schrotter obține un patent de fabricare al fosforului roșu, pe care îl descoperise încă din anul 1845. Spre deosebire de cel alb, fosforul roșu nu este toxic
Chibrit () [Corola-website/Science/311585_a_312914]
-
inspirându-se de la o experiența a profesorului austriac Meissner. Capătul chibritului era uns cu un amestec de fosfor și dioxid de plumb, fabricarea acestora începe la Viena în 1840. Dar în 1851, germanul Schrotter obține un patent de fabricare al fosforului roșu, pe care îl descoperise încă din anul 1845. Spre deosebire de cel alb, fosforul roșu nu este toxic și nu se aprinde în aer.
Chibrit () [Corola-website/Science/311585_a_312914]
-
cu un amestec de fosfor și dioxid de plumb, fabricarea acestora începe la Viena în 1840. Dar în 1851, germanul Schrotter obține un patent de fabricare al fosforului roșu, pe care îl descoperise încă din anul 1845. Spre deosebire de cel alb, fosforul roșu nu este toxic și nu se aprinde în aer.
Chibrit () [Corola-website/Science/311585_a_312914]