3,227 matches
-
Într-o bodegă din piața Garibaldi, bând până după ora Închiderii, vorbind despre pictură și fotografie pe când chelnerii urcau scaunele pe mese și Începeau să măture podelele; când Faulques se uitase la ceas, ea spusese ce surprinsă era că un fotograf de război nu era În stare să bea impasibil sub focul privirilor unor chelneri nerăbdători. Avea un mod unic de a zvârli ici și colo gânduri străine, ca pe niște reflecții spontane ori maxime proprii, de a trece ingenios peste
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mișcare seacă, urmată de o pocnitură metalică, legată de o lovitură de amintiri: Olvido, cu ochii acoperiți de un fișiu, montând și demontând orbește un AK-47 Într-un grup de milițieni din Bulo Burti, Somalia. Ca și al ostașului, războiul fotografului consta Întotdeauna Într-o mică parte de acțiune, plus un rest alcătuit din plictis și așteptare. Asta era situația. Așteptau ziua În care aveau să fie atacate pozițiile unei miliții rivale, când lui Olvido Îi atrăsese atenția instruirea unor recruți
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care tipul cu ochelari i-o primise cu un zâmbet uriaș și alb, care Îi dezvelise gingiile, Înainte de a-și muta de pe un umăr pe celălalt pușca și de a se Întoarce la adăpostul umbrei. Atunci, fără să privească Înapoi, fotograful se Întorsese la hotel, rebobinase rollfilmele, le Însemnase cu markerul și le pusese Într-un plic din hârtie groasă, ca să le trimită a doua zi cu un avion Air France. La căderea serii, pe când cina pe terasa pustie a hotelului
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Apoi Markovic și-a scos țigara din gură. S-a aplecat nițel, ca să-i vadă mai bine pe cei doi bărbați ce se băteau În cuțite, Îmbrățișați În prim-plan, În partea de jos a picturii. - E adevărat că unii fotografi plătesc ca să fie omorâți oameni În fața camerelor lor foto? Faulques a dat Încetișor din cap, dintr-o parte Într-alta. De două ori. - Nu. Și, firește, nu acesta a fost cazul meu - a dat a treia oară din cap. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
doi În fundal, deja loviți de gloanțe, cu hainele cutremurate de impact (unul aplecat peste pântec și cu genunchii Îndoiți, altul căzând pe spate cu mâinile ridicate, ca și cum lumea se prăbușea În spatele lui), iar al treilea, cel mai apropiat de fotograf, de vreo patruzeci de ani, brunet, cu părul scurt și barba de două-trei zile, drept și ferm, aștepta stoic glontele care Încă nu sosise, cu fața În sus și ochii legați cu o cârpă neagră, cu o mână rănită, care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
completă cu o viteză a obturatorului de 1/500 și o diafragmă de 8. A cincea fusese cea mai bună: cea unde muribundul, cu fața abia vizibilă printre propriile-i explozii roșii, ridica brațele și picioarele. Apoi, uitându-se la fotograf (Faulques se apropiase cu o tăcere tactică impecabilă, În timp ce Olvido șoptea nu face nimic, te rog, stai aici și nici nu te mișca), milițianul somalez făcuse un gest fanfaron, ținându-și pușca cu ambele mâini, punând un picior pe pieptul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
viol? Ai fi respectat codurile? - N-am violat niciodată pe nimeni - croatul se foia, supărat. Nici n-am asistat la așa ceva. - Poate că n-ai avut ocazia. Privirea lui Markovic era neobișnuit de răutăcioasă. - Și dumneata ai comis mârșăvii, domnule fotograf. Ai grijă. Aparatul dumitale a fost de multe ori un complice pasiv. Ori activ. Amintește-ți de fluturele dumitale blestemat. Amintește-ți de ce-s eu aici. - Diferența e că eu mi-am comis mârșăviile singur. Camera foto și cu mine
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Întors brusc. Și dumneata? Într-adevăr ai fost Întotdeauna ceea ce spun pozele dumitale că ești? Pictorul de război i-a Înfruntat privirile fără să deschidă gura. După un moment, celălalt a ridicat iar din umeri. - Niciodată n-ai fost un fotograf obișnuit, domnule Faulques. - Nu știu ce eram. Dar știu ce nu eram. Am Început ca toată lumea, mi se pare: martor privilegiat al istoriei, primejdie și aventură. Tinerețe. Diferența e că cea mai mare parte dintre fotografiile de război pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
descoperit o ideologie a posteriori. Cu timpul, s-au umanizat, ori s-au prefăcut că se umanizau. Markovic a arătat spre albumul de pe masă. - Eu n-aș zice că pozele dumitale sunt „umanitare”. - Păi, vorba „umanitare” Îl dă gata pe fotograf. Îl face conștient de sine, și așa nu mai vede lumea exterioară prin obiectiv. Termină prin a se fotografia pe sine. - Dar nu de aia te-ai retras dumneata. - Într-un anume fel, da. La sfârșit, și eu mă fotografiam
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Faulques, care punea, distrat, niște pensule În ordine, s-a gândit la Întrebare. - Nu știu. Presupun că În ziua când am plecat de acasă cu o raniță pe umăr, Încă nu. Ori poate că da. Poate că m-am făcut fotograf ca să confirm o bănuială precoce. - Înțeleg. Un voiaj de studii. Științific. Leucocitele și toate celelalte. - Da. Leucocitele. Markovic a făcut câțiva pași prin Încăpere, studiind-o În Întregime ca și cum -ițar fi recăpătat interesul pentru toate: masa plină cu vase pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
dorit. Dar pe unele chiar le-am citit. Și e sigur: am Învățat unele lucruri. În timp ce vorbea, lăsa privirea să lunece peste ferestrele, ușa și catul de sus al turnului. Faulquer a simțit un soi de neliniște. Croatul părea un fotograf care se uita cum să intre și să iasă de pe terenul dușman. Sau un ucigaș care studia viitorul scenariu al crimei. - Nu există pe-aici nici o femeie? Faulques n-avea de gând să răspundă. A făcut-o, cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Borovo Naselje... Aici s-a Întrerupt, fără să-și ia privirile de la pictor. Impasibil, Faulques continua să spele tava. - Înainte, a continuat Markovic, am vorbit despre groază și defocalizarea camerei foto. Și știi ce cred? Că dumneata ai fost un fotograf bun, fiindcă a fotografia Înseamnă a Încadra, și a Încadra Înseamnă a alege și a exclude. A salva unele și a condamna altele. Nu toți pot să facă asta: să facă pe judecătorii a tot ce se petrece În jur
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
erau de-ajuns. Ori una singură, dacă avea noroc. Nu avea intenția să-l omoare, nici să anunțe apoi poliția. În realitate, n-avea nici o intenție. Era doar enervat și voia să-i facă rău. - Se zice că ea era fotograf de modă și artă, a spus Markovic. Că ai scos-o din lumea ei și ai dus-o cu dumneata. Că ați devenit colegi și... Cum se zice? Soț și soție? Amanți? Faulques s-a șters pe mâini cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
celor retrospective: de la bărbații care aveau s-o vadă cândva mergând prin muzeele, pe străzile și prin odăile cu ferestre care dădeau spre râuri bătrâne, la cei ce o văzuseră În trecut. Știa, după cum chiar ea Îi istorisise, că un fotograf de modă și un designer bisexual fuseseră primii ei amanți. Era la curent cu ei vrând-nevrând, căci Olvido Îi povestise cândva despre ei nitam-nisam, fără ca el să fi pus vreo Întrebare. Întâmplător sau deliberat, i-o spusese, apoi Îl privise
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
După o cercetare și o documentare exhaustive, Înarmat cu permisele de rigoare și cu o Leika fără flash și trepied, cu obiectiv de 35 de milimetri și rollfilme color potrivite pentru fotografii cu lumină naturală și la viteze mici, vechiul fotograf de război se instalase câteva zile În fața fiecăruia dintre cele șaizeci și două de tablouri de război pe care le selecționase dintr-o lungă listă care cuprindea douăsprezece muzee din Europa și America, și fotografiase tabloul și oamenii din fața lui, vizitatori izolați
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Faulques că ea era fusese gata să ghicească și că n-avea să mai rămână mult lângă el, fiindcă și timpul avea reguli vechi. Aritmós kinesios. Aritmetica mișcării după un Înainte și un după. Mai ales un după. Iar un fotograf - ei Îi plăcea să repete această frază, pe care o auzise de la Faulques - nu aparține niciodată grupului din care pare să facă parte. Cu toate acestea, până atunci el avusese speranța absurdă că timpul avea s-o facă tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-i de ajuns violul? Sângele de pe coapse și copilul care privește? Părea preocupat de toate acestea. Neliniștit cu adevărat. Faulques s-a apropiat agale. Stăteau unul lângă altul, privind pictura. — Deformare profesională, a spus pictorul de război. Presupun. Reflex de fotograf. Femei rase În cap, femei violate. Știi pozele alea vechi de la eliberarea Franței? Într-o poză, violul aproape că nici nu-i apreciat. Trebuie să-l explici, și atunci imaginea nu are efect. Să-l pictezi e ceva asemănător. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În portalul din fața unei ogrăzi de lângă strada mare din Vukovar, care părea la adăpost de mortierele sârbești. Fuseseră bombardate Împrejurimile; exploziile luminaseră de nenumărate ori acoperișurile sparte ale clădirilor din apropiere, dar apoi urmaseră trei ore de liniște. Cei doi fotografi se ridicaseră În capul oaselor În zori, la prima lumină care lăsase să cadă peste toate un văl cenușiu, și atunci Olvido privise În jur, la fațadele caselor pustii, la cioburile de cărămizi și sticlă răspândite În țărână, și vorbise
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
atâtor alte duhori și zumzăituri, muște și pestilențe ale trupurilor umflate din Sabra și Chatila, ale mâinilor legate cu sârmă din gropile cu gunoi din San Salvador, ale camioanelor care descărcau hoituri Împinse cu lopețile mecanice la Kolwezi: zumzumzum. Un fotograf abil putea fotografia bine orice, spusese cineva. Dar Faulques știa că oricine zicea așa ceva nu luase parte la nici un război. Nu era cu putință să fotografiezi pericolul ori vinovăția. Sunetul unui glonț care făcea să explodeze un craniu. Râsul bărbatului
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
face schițe din campania militară spaniolă. Interesându-se și de pitorescul arab, a exclus din opera sa marile formate, neputând astfel să-și termine marele tablou Bătălia din Tetuan. În spaniolă, „uitare”; cu acest sens, aici este prenumele unei femei. Fotograful american de origine maghiară Andrei Friedmann Capa, zis Robert (1913-1954), a participat, ca reporter grafic, la războiul civil spaniol, al doilea război mondial, primul război arabo-israelian, războiul chino-japonez și cel din Indochina (Vietnam). A fondat Agenția Magnum (1947) Împreună cu Cartier-Bresson
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Este comemorat la 31 decembrie. Fiziologul francez Étienne Jules Marey (1830-1904) a fost profesor de istorie naturală, a studiat diferite tehnici de Înregistrare grafică În fiziologie și a creat cronofotografia, care a precedat cinematografia. Piața de pește a Barcelonei. Stilul fotografului francez Eugène Atget (1856-1927) se baza pe limbajul testimonial și documentar, În care imaginile, neexperimentate tehnic, comunicau sugestiv. Opera sa a fost recunoscută În anii ’20 ca parte a mișcării suprarealiste. Numele italienesc al unei plante din care se extrage
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În legătură cu actul său confesiv. Din păcate, de cele mai multe ori le infirmă. Astfel Încât autoportretele pe care le decupăm cu atâta febrilitate s-ar putea să se situeze exact la antipodul intențiilor - declarate sau subînțelese - ale scriitorului. Autoportretul pictorului (ca și al fotografului ori al cineastului, pentru a ne referi la două exemple clasice) surprinde prin directețe, instantaneitate și chiar o anumită violență: e brutalitatea perceperii finitului, a presimțirii acumulării (aproape pe neobservate) a tensiunii creatoare. Autoportretul decupat În adâncimea paginii de jurnal
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
NICOLAE, Marin Iancu (28.V.1907, Constanța - 16.II.1991, București), prozator și traducător. Își pierde vederea la zece ani, din cauza exploziei unui proiectil. După o intervenție chirurgicală își recapătă parțial vederea și lucrează un timp ca ajutor de fotograf la Sulina și Medgidia, dar orbirea va veni în cele din urmă definitiv. Autor de cărți pentru copii și tineret, N. abordează o tematică îngustă, caracteristică literaturii teziste postbelice: viața celor „umiliți și obidiți”, tratată într-o manieră schematică, apăsat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
a kitsch-ului new-yorkez. Pare a fi o tematică preferențială pentru talentatul Simon Liberati, autor remarcat al unor texte precum Anthologie des apparitions (2004), Nada (2007), L'Hyper Justine (2009), în care abordează dezinvolt lumea adolescentină pariziană, ori paietele unui fotograf de modă, ori nefericiri sadiene, cu un cuvînt cheie, repetabil în surdină deriva. Încă de la primul său roman, acest fost jurnalist a fost aclamat de o bună parte a criticii ca fiind noul autor cult al "descîntării încîntătoare" în fața grației
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
reportajul, se profesează libertatea instinctelor, se respinge critica, admițîndu-se numai simpatia. Doctrina reportajului a dat un prozator remarcabil în Geo Bogza, autor mai înainte de poeme brutal priapice. În Țări de piatră, de foc și de pământ, autorul procedează ca un fotograf de artă, intuind o notă dominantă și scoțând, prin apropiere și depărtare, clișee fantomatice, aproape neverosimile. Hotinul, oraș al imensității dezolate, plutind pe câmpii, Bălți, oraș al miasmelor uriașe ("Închipuiți-vă un câmp pe care s-ar afla o sută
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]