KorAP: Find »[drukola/base=freca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...123 124 125 ...180 >

4,485 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

plutească, și este atât de ușor, practic fără greutate, doar Împingând ușor cu degetele picioarelor? Întrebarea asta aproape obsesivă, stând cu genunchii Înfipți În dușumeaua de lemn pe care o clătește cu apă rece adusă de la closetul comun, după ce a frecat-o cu peria de scânduri, În imobilul cu aer imperial din Piața Libertății, În văzduhul căruia se Învolburau stoluri grele de porumbei care se găinățau pe statuia Mariei Tereza. În săli râncede și reci, cu oameni Îmbrăcați În paltoane și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
coșurile caselor. Tu, copilandru, răvășit de bucurie, prin tunelele acestei lumi de gheață. Bântui fericit de la un acoperiș la altul peste toate casele mahalalei. Ciorapii aspri de lână nu te mai Înțeapă, mâinile și obrajii Îți ard, iar pâinea prăjită, frecată cu usturoi, Îți biruie visul cu o portocală pe care nu ai gustat-o niciodată. La Institutul de Fizică de la Măgurele oamenii de știință sovietici lucrează la instalarea primului ciclotron atomic din R.P.R. Departe, În stepe, un nou viscol, așteptând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
ușă batantă, iar al doilea are uși care se deschid cu mâna. Poți să te sui și să te cobori din mers. Paiele ard ca un rug peste porcul Înjunghiat și mort. Ard repede. Ca o lumină. Pe urmă Îl freacă cu o cârpă opărită. Mardare, măcelarul, plimbă flacăra albastră a mașinii cu benzină prin locurile unde porcul nu s-a pârlit bine. Prin urechi, pe la ochi și pe la marginea gurii. Îl bărbieresc bine cu niște cuțite și o scândură. Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Îi vezi cum nu te văd că te muți. Îi vezi pentru ultima oară. Îi respecți pentru munca lor și nici azi nu poți pricepe cum bagă ei pirul prin găurile alea mici. Și mai ales pirul de la periile de frecat scânduri. Pirul este gros și tare. Și orbii se zgârie pe mâini. Le spui În gând adio. Îți aduci aminte că ai uitat cutia cu sare dietetică. Te Întorci și o găsești pe teracota albastră. E ultima oară când vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
la o babă pe strada Orzari ca să-i mâncați gutuile. Cățărați pe acoperișul Învelit În carton gudronat al bucătăriei (cunoașteți bine topografia locului și poziția optimă) cu ajutorul instrumentului numit hoțoaica, poftiți de vă alegeți două gutui babane și păroase. Le frecați de mânecă până le lustruiți de părul pufos, maroniu. Întinși pe spate mâncați aceste gutui acre și necoapte bine, privind la lună. Luna este destul de rotundă, cam de forma unei gutui și, În șoaptă cu gura plină de bale, discutați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Banalitate. Pe furiș, aproape pe furiș a intrat În cameră bunica. Miroase a fân, a lapte și a poame. „Am venit și eu la București”, spune ea și Își așază mâinile În poală. Ochii albaștri sunt tineri. Mâinile aspre te freacă cu busuioc după ce te-ai spălat În ligheanul smălțuit pus pe băncuța de lângă tufa de trandafiri ce Îmbracă aproape, fântâna. În fântână trăiește un balaur. Purtând cămașa albă și mirosind a busuioc intri În biserică. În timpul slujbei transpiri și Îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
este senin și plin de stele, dar nu poți ști care sunt capriciile vremii. Vagoanele rapidului calcă lin ácele printre semafoare albastre, iar de la cișmeaua gării care țârâie, un fir de apă, printre sloiuri, clipește spre tine, ca și cum și-ar freca mâinile Omul Roșu. În spatele lui, În lumina de var nestins a neonului, pe o tablă prăpădită, citești că: „Trăiască scumpa noastră patrie, Republica Socialistă România, În frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu!” Brusc ți se face sete. Și mai spun unii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

jumătate de gură. — Nu, pe bune. Mama mea e Însărcinată. Fi veni Înspre masă și se așeză. — Hai, mă! Asta e un fel de glumă sau ce? Connor, care stătea pe umărul ei, Începu să scâncească. Ea Începu să-l frece pe spate. Nu, trebuie să-l nască În ianuarie. Dar cum de a rămas gravidă? — Păi, cum se face de-obicei, bănuiesc. —Clar. Adică cum de a rămas gravidă la vârsta ei, nu mi-ai zis tu odată că avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
O voce joasă și monotonă. Nu spusese prea multe, dar i se părea că să-l auzi pe el era echivalent cu ascultatul unui motor de mașină blocat În viteza a doua. Se așezară și Duncan Începu imediat să-și frece spatele și umerii de husa cu mărgele. Ah, ce bine e, spuse el făcând mișcări circulare și cu capul În timp ce vorbea. E atât de important să ai un sprijin lombar adecvat. Ruby se simți vinovată pentru că râsese În barbă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
spulbere iluzia. Nu părea să aibă rost să-i mărturisească revelația lingvistică pe care o avusese În drumul spre casă: În loc să le spună nemților că e vreme bună, le spusese că era „veterinari buni“. Capitolul 10tc " Capitolul 10" Ruby Își frecă nervoasă fruntea. —Uite, Îi zise ea lui Ivan cel Groaznic, mutându-și receptorul de la o ureche la alta, știu că ești extrem de ocupat, dar poate te hotărăști să repari astăzi toaleta. Flotorul Își face iar de cap. Și, deși Îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
am mai condus eu. Sam a trebuit să... —Excelent, dragă, excelent. Ia zi, ce părere ai de felul În care am curățat bucătăria asta? Ia uite, poți să te vezi În robinetele astea. Erau pline de piatră. Am avut ce freca la ele, continuă ea Împungând-o pe Fi cu privirea. În următoarele cinci minute le-a ținut o prelegere despre cum le dezavantajează sistemul educațional pe tinerele fete pentru că nu le Învață deloc gospodărie. La care Fi mai dădu pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Se Întoarse spre Ruby. — Știai că are vreo douăzeci și opt de centimetri deja? Cântărește aproape jumătate kil și are pleoape și sprâncene. Ce mă Îngrijorează e că ar fi trebuit de-acuma să-nceapă dea din piciorușe, dar nimic. Ronnie Își frecă fruntea, enervată. —Phil, mai las-o moartă. Eu ar trebui să fiu aia nevrozată aici. Totul e bine. Radiologul a găsit că are un puls puternic și regulat. Nu te mai stresa. Acuma poți să te duci, te rog, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
uimitoare Într-o tunică lungă ruginie cu pantaloni largi asortați. Abia intrase și părea să fi auzit tot ce spusese Ronnie. Se duse la Ruby și o ciupi bine de obraz. Și nepoțica mea preferată ce mai face? Ruby Își frecă obrazul agresat și zise că bine. —Bun, concluzia e, continuă Ronnie, dându-i ușor peste mână Sylviei ca să nu ia din căpșunele pentru tort, când m-am uitat la fața Claudiei, mi s-a părut că nu e pur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-i facă jocul și, În același timp, Înăbușindu-și cu greu chicotelile, ai făcut tot ce s-a putut. Puse mâna pe brațul surorii ei: —Trebuie să ne Împăcăm cu ideea. Friptura nu mai e. Sylvia suspină teatral și Își frecă fruntea cu dosul palmei. —Ai dreptate. Atunci, oameni buni, mă dau bătută. Ora morții: opt și zece. Toată lumea scoase strigăte de entuziasm. — Nimeni n-ar fi putut face mai mult, spuse Nigel, bătând-o pe Sylvia pe mână, Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
e combinată cu un doctor evreu extrem de drăguț, chițăi mătușa Sylvia. De data asta o ciupi pe Ruby de obraz. — Cine s-ar fi gândit la una ca asta? —Mulțumesc, mătușică Sylvia. Am s-o iau ca pe un compliment. Frecându-și obrazul de durere, se Întoarse spre mama ei: — Și, mamă, n-ai zis nimic despre cum ți se pare Sam. Ah, draga mea, e minunat. E inteligent, fermecător, amuzant și când mă uit la voi doi Împreună, văd clar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
clar că era pe cale să spună ceva. —Ce-i? Întrebă Ruby cu blândețe. Nu. Nu-i nimic. Dar era destul de clar că „ceva“ era. —Hai, zi. S-ar putea să te ajute dacă spui cuiva, o Îndemnă Ruby. Hannah Își frecă tâmplele nervoasă. —OK, trebuie să mai spun cuiva despre asta. Mama mea știe, dar pentru că nu mai pot spune nimănui altcuiva Îmi vine să mă urc pe pereți. Ce nu poți să spui? Întrebă Ruby. —OK, spuse Hannah și respiră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
alte tipe să le poarte copiii În pântec? — Fir-ar-să fie! icni Chanel. Deci așa-și păstrează siluetele. Nu riscă nici un moment. Alfie Începu să scâncească. Chanel Îl apucă de umăr, Îi șopti să nu mai plângă și Începu să-l frece ușor pe spate. Ruby stătea sprijinită de tejghea, Încercând să Înțeleagă ce-i spusese Hannah. Știu că povestea mea sună incredibil și pare absurdă și nu mă aștept să credeți ce-am spus, dar e adevărul gol-goluț. Jur. Da, știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Întrebase dacă n-ar putea să treacă pe la magazin În ziua următoare ca să-i dea banii pe lucrare. Începuse să arate mult mai bine În ultima vreme, dar În dimineața asta gâfâia mai tare decât oricând. Și-și mai și freca mâna de piept. —Ivan, Îi zise ea În vreme ce-i Întindea destul de multe bancnote de 50 de lire, te doare cumva În piept? — Îi nimic. Bine sunt. Am Întins mușchi, atâta toot. —Așa să fie? Nu era deloc sigură că-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
pună la loc În geantă când ceva - sau mai degraba lipsa acelui ceva - Îi atrase atenția. Semnătura lui Sam era În mod clar făcută cu stiloul. Deci, cum de cerneala nu se Întinsese când o udase ploaia? A Început să frece semnătura cu degetul. Cerneala nici nu se clintea de pe foaie. Asta pentru că nu e cerneală! Își murmură sieși și i se aprinse un beculeț. E printat. Jill Își făcuse deci de cap cu un copiator și un scanner. Era plină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

unui câine ieșind de sub divan. Un cățeluș somnoros de talie medie cu părul scurt și creț și urechile lungi de culoarea ambrei. I-a lins mâna, unghiile roase, fericit ca și cum ar fi primit un premiu. Crevalcore, șopti ea, în timp ce își freca fruntea mare de cea a câinelui care-și dăduse seama de prezența mea, dar părea că mă privește fără nici un interes, cu ochii întunecați de o ceață ciudată. Luă tava și cănițele murdare. E orb, zise coborând vocea, de parcă ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
și sărăcăcioasă și mi s-a părut și mai tristă decât era cu puțin înainte. Dar nu m-a deranjat, dimpotrivă, am simțit o plăcere secretă văzând că totul în jurul meu era cu adevărat mizerabil. — O repară. Am auzit-o frecându-și mâinile pe care le ținea la spate. Își coborî privirea, apoi o ridică. Mi se păru că întreaga ei ființă vibra imperceptibil, poate eram doar beat. — Vreți să telefonați? — Da. M-am dus din nou în dormitor, am atins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
pănușă. Apoi mă reped la ea cu dinții. Îi mușc bărbia, buzele întărite de frică. O las să geamă, pentru că acum are de ce. Acum, când i-am smuls de pe piept floarea de paiete, când îi strâng sânii slabi și îi frec. Iar mâinile îmi coboară deja între picioarele ei, între oasele ei. Nu participă la furia mea. Își apleacă fața, înalță un braț nesigur în aer, iar brațul acela tremură. Pentru că i-am găsit sexul, slab ca restul, și îl apuc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
ca să le miros. Căutam o urmă a cruzimii mele, Angela. Am găsit doar un miros de rugină, poate cel al scării. Am scuipat pe el. Am scuipat pe cutele vieții mele, ale bunăstării mele, ale inimii mele. Apoi mi-am frecat mâinile una de alta până ce am simțit că iau foc. Casa de la mare era o construcție din anii ’50, joasă și pătrată, fără nici o frumusețe aparentă. O iasomie își revărsa parfumul amețitor peste pergola din fața bucătăriei, lângă un palmier înalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
era din nou nemișcat și greu. Furtuna va rămâne departe. M-am întors în casă și m-am spălat pe dinți. Ce pot să fac, mireasa mea, în noaptea asta am chef să intru în trupul unei femeiuști, să mă frec de capul ei de rafie. Am chef de o răsuflare caldă, de un câine care îmi linge mâna pe întuneric. Este ultima oară, îți jur în timp ce dormi. Eram pe punctul să o trădez din nou, nu aveam chef să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
a ei. Ea exista în absență, exista mult mai mult. Ultima oară o târâsem pe divan. Nu ne privisem niciodată. M-am aplecat să caut locul în care între brațul divanului și spătar își înăbușise gemetele. Am înghenuncheat, mi-am frecat pe întuneric fața de locul acela. Italia stătuse așa, imobilizată acolo. Căutam cu nările, cu gura... căutam ceea ce ea trebuie să fi simțit în timp ce o posedam. Vroiam să fiu ea, pentru a simți efectul pe care îl provocam în carnea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]