3,189 matches
-
începând din prima jumătate a secolului al XIX-lea cu „primitivi” ai artei românești și sfârșind cu lucrări din perioada interbelică. Arta veche românească este reprezentată în general de pictura cu subiect religios - realizată pe diferite suporturi - ilustrată aici cu frescă din perioada brâncovenească, dar și cu icoane din secolul al XVIII-lea și chiar mai târzii datate după 1800. Alături de aceste icoane sunt prezentate, ca o excepție și în același timp ca o evoluție firească a picturii religioase după contactul
Muzeul de Artă din Târgoviște () [Corola-website/Science/331337_a_332666]
-
încheind cu luminozitatea oferită de minunatele peisaje din Balcic ale pictorului Nicolae Dărăscu de dinainte de cea de-a doua conflagrație mondială. În muzeul pot fi întâlnite tehnici de lucru variate, cu tradiție sau mai noi, de la tempera pe lemn și frescă până la pastel și ulei pe diferite suporturi, dar și culorile specifice fiecărui artist (albastrul și albul lui Petrașcu, griurile calde palladyene, galbenul luminos al lui Tonitza, griurile grigoresciene, albastrul lui Dărăscu, verdele lui Bob Bulgaru etc.) care se regăsesc în
Muzeul de Artă din Târgoviște () [Corola-website/Science/331337_a_332666]
-
oculare. Corpul acestora este realizat din fibră de sticlă. Întregul ansamblu a fost deschis publicului vizitator în anul 1980, atunci când a avut loc reinaugurarea Muzeului de Istorie. Deși este o reconstituire, Sala Tronului are la bază documente, descoperiri arheologice și fresce datând din epoca lui Ștefan cel Mare. La începutul anului 2014, ca urmare a începerii lucrărilor de consolidare, extindere și modernizare la clădirea monument istoric a muzeului, Sala Tronului a fost relocată temporar la Iulius Mall Suceava pentru a fi
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
misiunea pentru a nu pierde trecerea cometei, care nu s-ar mai fi repetat înainte de 75 de ani (următorul periheliu va avea loc la 28 iulie 2061). Giotto reamintește de pictorul florentin (Italia) Giotto di Bondone care, pe una dintre fresce care reprezintă „Adorația Magilor” / „Închinarea Magilor”, a ilustrat Steaua de la Betleem sub forma unei comete. Giotto a fost inspirat de trecerea cometei Halley din anul 1301. Sonda Giotto a fost construită pe baza unui satelit de cercetări de tip GEOS
Giotto (sondă spațială) () [Corola-website/Science/334056_a_335385]
-
că în această γη-μήτηρ va găsi, ca cei vechi, nemurire, răsplată și pedeapsă”". Întreaga acțiune a romanului îl are în centrul său pe fostul arendaș Tănase Scatiu, urmărit în relațiile cu cei din jurul său. Dacă "Viața la țară" este o frescă a societății românești contemporane, romanul următor realizează portretul arendașului îmbogățit, al parvenitului care urcă pe scara socială, dobândind funcții în conducerea statului. Personajul are parte de un portret psihologic îngroșat, fiind caricaturizat de autor care disprețuia această clasă socială. El
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
pune accentul pe conflictele sociale de la sfârșitului secolului al XIX-lea între boieri și arendași și între boieri și țărani, cu un deznodământ tragic și grotesc. Criticul Tudor Caranfil considera că "Tănase Scatiu" este „un film baroc, cu pretenții de frescă socială, dar încremenit în căutări de stil, care încearcă o raportare la plastica și costumele epocii”. Domeniul de interes al filmului este deplasat de cineast de la universul rural descris de Duiliu Zamfirescu la personajul Tănase Scatiu, simbol al parvenitismului, vulgarității
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
ceea ce este omenesc și deci etern” și scriindu-i lui Iacob Negruzzi că își dorește să realizeze „o puternică și sănătoasă notă a pământului nostru românesc”. Romanele sale trebuiau să întărească dragostea de glie a românilor și să fie o frescă a societății românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea, aspecte considerate de autor ca o datorie patriotică. Duiliu Zamfirescu credea că romancierul nu trebuie să ignore elementele timpului său, ci să le prezinte obiectiv, „în toată goliciunea și cu toate
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
prefigurând realismul dur din "Răscoala" lui Liviu Rebreanu și idilismul din romanul "La Medeleni" al lui Ionel Teodoreanu. În opinia criticului Șerban Cioculescu, chiar dacă nu constituie o operă viabilă, ciclul Comăneștenilor consolidează începuturile romanului românesc, reprezentând o primă tentativă de frescă socială. Pentalogia romanescă a lui Duiliu Zamfirescu este durabilă prin monumentalitatea sa și prin faptul că este precursoarea romanului ciclic românesc după cum o considera Pompiliu Constantinescu. Potrivit lui Nicolae Iorga, „romanele lui [Zamfirescu n.n.] nu prezintă totdeauna o concepție, dar au
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
pune accentul pe conflictele sociale de la sfârșitului secolului al XIX-lea între boieri și arendași și între boieri și țărani, cu un deznodământ tragic și grotesc. Criticul Tudor Caranfil considera că "Tănase Scatiu" este „un film baroc, cu pretenții de frescă socială, dar încremenit în căutări de stil, care încearcă o raportare la plastica și costumele epocii”. Domeniul de interes al filmului este deplasat de cineast de la universul rural descris de Duiliu Zamfirescu la personajul Tănase Scatiu, simbol al parvenitismului, vulgarității
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Mircea Opriță considera în 2015 că romanul "Uezen" este una dintre cărțile prin care se deschide calea către o posibilă schimbare de generații în lumea SF-ului românesc contemporan. Referindu-se la conținutul romanului, același critic afirma în 2014 că fresca galactică descrisă în romanul pus sub emblema Uezen este tributară operelor spațiale comune..., soluția de rafinament încercată de Ionuț Caragea presupunând o simbioză a motivelor SF „de consum” cu speculația metafizică în descendență biblică. Criticul mai considera că erudiția în
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
încălcării ale prerogativelor Papei: Monseniorul Hirn, episcopul din Tournai, Monseniorul de Broglie, episcopul din Ghent, și Monseniorul de Boulogne, episcopul din Troyes. Acesta a fost ținut în detenție încă o dată în 1813. Cu această ocazie, a realizat în celula sa fresce păstrate până în prezent. După căderii Monarhiei din iulie în 1848, liderii republicani Armand Barbès, François Raspail și Auguste Blanqui au fost arestați de Adunarea constitutivă conservatoare și deținuți în donjonul. În cursul Comunei din Paris, mai mult de 400 de
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
El este autorul primului tablou pictat în ulei, înfățișând un peisaj autonom (fără „stafaj“, adică figurație umană), din Europa (Peisaj dunărean la Regensburg, 1522-1525, München, Alte Pinakothek), fiind totodată și cea mai înaltă expresie a Școlii dunărene. A mai realizat Frescele Băii imperiale din Regensburg (1525, astăzi fragmente în muzeele de la Budapesta și Regensburg), ca și numeroase desene și gravuri pe aramă (peisaje, compoziții cu tematică religioasă, studii de arhitectură ș.a.), contribuind de asemenea - dar într‑o proporție încă neelucidată - la
Albrecht Altdorfer () [Corola-website/Science/334186_a_335515]
-
a citit în ședințele literare ale cercului „Sburătorul” din anul 1925”). Cartea a fost publicată în 1927 de Editura „Ancora”, S. Benvenisti & Co. din București, cea care publicase anterior și primul roman al ciclului. Ciclul romanesc al Hallipilor este o frescă socială privită din perspectiva unei familii, cu ramificațiile ei. El se situează în descendența ciclului "Les Rougon-Macquart" (1871-1893) al lui Émile Zola, care prezenta decăderea clasei boierești prin „adulterarea sângelui”, și care-și găsise ecou în literatura română în ciclul
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
consumă în nimicuri mondene petrecute în saloane. Mult mai entuziast, Eugen Lovinescu afirma că romanul "Concert din muzică de Bach" este o scriere deschizătoare de drum care stă la baza afirmării unei noi literaturi române pur urbane, înfățișând „o mare frescă a vieții orășenești, unde toate straturile sociale sunt reprezentate, de la acel Lică Trubadurul, crai de mahala, în care germinează virtualitățile ascensiunilor fulgerătoare, și până la prințul Maxențiu, floarea de seră a unei rase istovite, între care nimic nu-i lăsat la
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
de patru călugări - doi bărbați și două femei. Împrejurările înființării mănăstirii se pierd în ceața timpurilor.După câte se știe, în secolul al VI-lea a existat în acest loc Biserica bizantină a Sfintei Cruci. După tradiții medievale reflectate în frescele ei murale, mănăstirea ar fi fost mai veche, ctitorul ei fiind cel dintâi rege creștin (din 327) al georgienilor, regele Iberiei, Mirian al III-lea (?-361). Acesta ar fi făcut pelerinaj la Ierusalim și ar fi primit în dar Valea
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
portretul lui Rustaveli și o parte din inscripția adiacentă, deteriorându-le Apoi s-a încercat în pripă repararea daunei, dar rezultatul a fost nesatisfăcător. Aceasta a provocat un incident diplomatic între Israel și Georgia (și între Israel și Grecia). Ulterior fresca a fost restaurată de specialiști. În anul 2005 o stradă care trece prin apropierea mănăstirii a fost numită Șota Rustaveli. Mănăstirea are ziduri înalte și groase, întărite cu contraforți. Prin poarta unică se intră într-o curte, unde se află
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
groase, întărite cu contraforți. Prin poarta unică se intră într-o curte, unde se află biserica mănăstirii. Biserica are un narthex, o navă, și aripi laterale. Domul cel mare al bisericii centrale, sprijinit pe patru coloane ,este simplu și elegant. Frescele din biserică datează din secolul al XIII-lea și au fost reparate în secolul al XVII-lea. Pe podea se află un mozaic din epoca bizantină. În cursul secolului al XX-lea unele inscripții în limba georgiană din preajma icoanelor au
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
24 m) și este singura capelă din Israel-Palestina cu această ordine arhitecturală. În spatele altarului se afla o cameră cu o scobitură desemnată printr-un cerc de argint unde, după tradiție, a crescut Copacul sfânt al Crucii. Pe pereții camerei sunt frescele cu istoria Pomului Sfânt. Atmosfera în bibliotecă și în trapeză amintește pe cea de pe Muntele Atos. Mănăstirea posedă și un mic muzeu bisericesc. Tradiția susține că mănăstirea s-a zidit pe locul unde a crescut copacul din care romanii au
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri de conifere mai ales sub pini și molizi precum sub arbuști de ienupăr, din (iulie) august până octombrie. Râșcovul este cunoscut de mult. Astfel o frescă în fostul orașul roman Herculaneum îl descrie, fiind una dintre cele mai vechi piese de ilustrare a unei ciuperci în artă. În anul 1753, buretele a fost descris oficial pentru prima dată de Carl von Linné în volumul a 2
Râșcov de brad () [Corola-website/Science/335174_a_336503]
-
AD. Cutremurul din 345/346 a deteriorat probabil monumentul și a pus capăt spectacolelor "ludii gladiatorii". Capela creștină timpurie a fost amenajată în amfiteatru în cea de-a doua jumătate a secolului al IV-lea, fiind decorată cu mai multe fresce. Câteva decenii mai târziu, în secolul al VI-lea, ea a fost placată cu mozaicuri. O altă capelă medievală a fost amenajată în secolul al XIII-lea, fiind decorată cu fresce. Amfiteatrul a fost acoperit cu pământ în secolul al
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]
-
secolului al IV-lea, fiind decorată cu mai multe fresce. Câteva decenii mai târziu, în secolul al VI-lea, ea a fost placată cu mozaicuri. O altă capelă medievală a fost amenajată în secolul al XIII-lea, fiind decorată cu fresce. Amfiteatrul a fost acoperit cu pământ în secolul al XVI-lea, după ocupația otomană, atunci când s-a construit un zid în apropiere. Marin Barleti, istoric și preot catolic, descria monumentul ca fiind „o construcție frumoasă”. Aproximativ o treime din situl
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]
-
urbană produsă de dezvoltarea orașului amenință conservarea pe termen lung a sitului. Municipalitatea din Durrës plănuiește în prezent să demoleze clădirile din vecinătatea amfiteatrului. De-a lungul anilor, structura monumentului a început să se deterioreze lent, ca și mozaicurile și frescele. Există în prezent deficiențe structurale care trebuie remediate urgent. În anul 2013 amfiteatrul a fost selectat de Europa Nostra pe o listă scurtă, împreună cu alte 13 situri, a celor mai periclitate monumente de patrimoniu cultural din Europa.
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]
-
52. “Ode To Hope” - cântată pentru cor și orchestră (1999) 53. Concertino - pentru violoncel și orchestră (2000) 54. Trei BOSSA NOVA (2001) 55.”Blues And Trouble” pentru orchestră de cameră (2002) 56. Preludio, Bossa , Postludio - per quatro fsgotti (2003) 57. FRESCĂ pentru cor mixt și orchestră (2004) 58. Triptic Antic- Ciclu de lieduri pe versuri de Nicolae Coman (2006) 59. Bassklavierkonzert - Concert pentru baș clarinet, pian și orchestră (2007) 60. Capriccio - pentru orchestră de coarde (2007) 61. Concert pentru flaut și
Sabin Pautza () [Corola-website/Science/335800_a_337129]
-
Valerian; în fața mormântului său, Papa Damasus a sculptat o inscripție în metru poetic cu caractere săpate de caligraful Furius Dionisius Filocalus. În cripta alăturată este mormântul Sfintei Cecilia, ale cărei moaște au fost mutate de papa Pascal I în 821: frescele de pe pereți de la începutul secolului al IX-lea îi reprezintă pe Sfânta Cecilia rugându-se, bustul Mântuitorului și pe cel al papei Urban I. La mică distanță, o arcadă datând de la sfârșitul secolului al II-lea oferă acces în cubicula
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
de la începutul secolului al IX-lea îi reprezintă pe Sfânta Cecilia rugându-se, bustul Mântuitorului și pe cel al papei Urban I. La mică distanță, o arcadă datând de la sfârșitul secolului al II-lea oferă acces în cubicula sacramentelor, cu fresce din prima jumătate a secolului al III-lea ce se referă la Botezul Domnului, la Euharistie și la Învierea morților; în zona Sf. Miltiade de lângă ușă se află sarcofagul unui copil ce are sculptat deasupra câteva episoade biblice. În zona
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]