3,556 matches
-
ar fi tuns, l-ar fi bărbierit, i-ar fi pus pălărie de culoa rea gălbenușului crud. Era negricios, l-ar fi decolorat, îmbrăcându-l într-o cămașă argintie, l-ar fi redecorat, ca pe un star tânăr, pentru toate frumoasele dokhtar irooni. Cei doi invitați aduseseră fete și toate își doriseră, din tiparele ei, măcar un fular sau niște garnituri de manșete. — După ce Ahmadinejad pică, o să ne îmbrăcăm altfel, tu știi! Când rămaseră în cameră fără bărbați, Sofra și Mahla
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cocoșii. Socrul chemă țiganii mai aproape. - Ia cîntați-mi, mă, și mie ceva de inimă albastră... Armonistul umflă burduful și ascultă o clipă tactul țambalului. Unul dintre vioriști, rosti, întîi pe șoptite, apoi mai tare: 34 Mândro, subțirea în trup, Ce frumoasă te-ai făcut, Cu ochi negri de ochit, Cu gura de ceruit Și sprâncene de-amăgit... Atât i-a trebuit dogarului. Era canonit rău de băutură. S-a tras și brutarul lângă el și le-a cerut să-i cânte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu trăsurile în goană, veseli... Săptămâna brânzei Cine să-i țină minte? Băteau vânturile peste locul sălbatic, veneau zăpezile, duium de omăt, apoi primăverile. Zilele treceau, gârlă. Mai muriseră, se împuținau ăi vechi, veneau alții. Lumea, ca tîrgul! Dar erau frumoase locurile ălor de le îndrăgiseră. Vara da o iarbă înaltă, drumurile se lățeau. Cădeau ploile. Vremea se înăsprea. Timpul căciulii. Lucrătorii aduceau gâște să le îndoape și porci pentru îngrășat. De sărbători, nunți și bătăi, unde cântaseră lăutarii cânta câteodată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prezentat unchiului meu spunându-i cărei bresle îi aparținea familia lui, Khâli a luat în mâinile sale mâinile prietenului meu, mai subțiri, dar deja mai bătătorite, și a rostit aceste vorbe care, pe moment, m-au făcut să zâmbesc: — Dacă frumoasa Șeherazada le-ar fi cunoscut, ar fi consacrat o noapte liniștită istorisirii poveștii lor, ar fi amestecat și niști djinni, niște covoare zburătoare și felinare fermecate, iar înainte de ivirea zorilor, ar fi preschimbat în mod miraculos căpetenia lor în calif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu seamă de un orb al cărui toiag dănțuia în ritmul isprăvilor lui Hellul, erou al războaielor din Andaluzia, sau ale faimosului Antar Ibn Șaddad, cel mai viteaz dintre arabi. Odată, pe când evoca iubirile lui Antar cel negru și ale frumoasei Abla, s-a întrerupt ca să întrebe dacă printre cei de față se aflau copii sau femei. Toți, copii și femei, s-au îndepărtat cu părere de rău, cu capul plecat. În ce mă privește, am mai adăstat câteva clipe, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dăduse telefon lui Uri; dacă telefonul lui Uri era ascultat, atunci serviciile de informații israeliene sau oricine ar fi fost, ar fi avut timp să vină aici și să monteze microfoane peste tot. Ar fi putut să facă asta în timp ce Frumoasa din Pădurea Adormită moțăia pe birou. Uri se plimba acum prin încăpere, căutând cu atenție, oprindu-se când văzu un televizor. Îl porni, găsi un canal care transmitea concursuri americane - cu multe țipete și încurajări -, dădu sonorul mai tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Zău... ARTUR: Mie îmi plac... CĂLĂUL (Către GARDIAN.): Nu-l lăsa. Face pe prostul! E mai perfid decât noi. O să ne scoată peri albi. L-am mirosit eu... (Către ARTUR.) Aruncați-le din mână cât mai e timp! ARTUR: Sunt frumoase... Cine le-a scris? GARDIANUL: Aruncați-le, domnule... Sunt vechi... Nu se mai aplică... ARTUR: Dar sunt foarte limpezi. De ce nu se mai aplică? CĂLĂUL: Nici nu ne mai luăm după regulament, noi ne luăm după guvernator... Vă stricați ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
făcut... și aici... chiar dacă nu trece nici un tren... Și de fapt, acum, nici n-ar mai avea vreun sens, chiar dacă ar trece... Vedeți? Fiecare cu povestea lui. Chiar dacă a noastră, nu-i așa, nici pe departe... nu-i atât de frumoasă... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Imunizat la reveriile ȘEFULUI GĂRII.): Așadar n-am să pot pleca de aici. ȘEFUL GĂRII: Nu știu... Cred că nu... Vedeți, de aici, de obicei, nu se mai pleacă. Nimeni nu mai apucă să plece... de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu mai apucă să plece... de aici... Și de fapt, acum, nici n-ar mai avea vreun sens, chiar dacă ar trece... Vedeți? Fiecare cu povestea lui. Chiar dacă e a noastră, nu-i așa, nici pe departe... nu-i atât de frumoasă... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Imunizat la reveriile ȘEFULUI GĂRII.): Așadar n-am să pot pleca de aici. ȘEFUL GĂRII: Nu știu... Cred că nu... Vedeți, de aici, de obicei, nu se mai pleacă. Nimeni nu mai apucă să plece... de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Se așază întristat, pe bancă.) HĂMALUL: Zău... n-are rost s-o luați în nume de rău... Ați fost așa de... așa de bun și de... Ați povestit așa de frumos... Și Ioana... a fost așa de bună... și de frumoasă... Deși e cam proastă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce e proastă? HAMALUL: Are fumuri. Nu cunoaște viața. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Sunteți niște nemernici. Toți. HAMALUL: Vai, domnule! Ce vină avem noi? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vă place să stați aici, să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bănuiască misticii freudieni). În mintea mea apare un divan mare, acoperit cu creton alb, cu frunze de trifoi negre, dintr-unul din saloanele de la Vira, ca un produs masiv al unei convulsii geologice de dinaintea Începutului istoriei. Istoria Începe (cu promisiunea frumoasei Grecii) nu departe de unul din capetele acestui divan, unde un ghiveci mare cu o tufă de hortensii, cu flori bleu și câteva verzui, ascundea pe jumătate, Într-un colț al camerei, piedestalul unui bust de marmură al Dianei. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Într-alții bulgări de zăpadă, până ce bătăile unui ceas din depărtare („Ascultă, dar! “ comenta textul cu rimă) Îi alunga Înapoi În cutia lor cu jucării din camera copiilor. Un rudimentar muțunachi cu arc sărea din cutia lui, speriind-o pe frumoasa mea Sarah și poza aceea Îmi displăcea profund pentru că Îmi amintea de petrecerile de copii unde o fetiță grațioasă care mă vrăjise se Întâmpla să se Înțepe la deget sau să se lovească la genunchi, transformându-se brusc Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
al ei creștea, la vârsta mea (patru ani), omizi, dar cele pe care ea le-a adunat pentru mine Într-un borcan fără capac au dispărut toate Într-o dimineață și grădinarul a spus că se spânzuraseră. A mai fost frumoasa Miss Norcott, cu părul negru și ochii acvamarin, care și-a pierdut o mănușă albă din piele de ied la Nisa sau la Beaulieu, unde eu am căutat-o În zadar pe plaja strălucitoare printre pietricele colorate și cioburi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ochii acvamarin, care și-a pierdut o mănușă albă din piele de ied la Nisa sau la Beaulieu, unde eu am căutat-o În zadar pe plaja strălucitoare printre pietricele colorate și cioburi de sticlă verzi-albăstrii netezite de apa mării. Frumoasei Miss Norcott i s-a cerut să plece imediat, Într-o noapte, la Abbazia. M-a Îmbrățișat În lumina firavă a zorilor, În camera copiilor, Îmbrăcată Într-o pelerină de ploaie, palidă și plângând ca o salcie babiloniană și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
diferit, căci atunci când Încerc În prezent să urmez În memorie potecile șerpuitoare de la un anumit punct la altul, observ alarmat că există multe goluri, datorate uitării sau ignoranței, asemănătoare acelor zone de terra-incognita pe care cartografii de odinioară le numeau „frumoasele din pădurea adormită“. Dincolo de parcuri erau câmpuri pe care sclipeau permanent superbe aripi de fluturi pe deasupra florilor sclipitoare - margarete, clopoței, spice și altele - care acum trec repede prin fața ochilor mei Într-un fel de abur colorat, ca acele poiene luxuriante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
lui În zbor, făcându-te să te simți și amețit, și posomorât. Luminile se stingeau. Lenski se lansa În primele versuri: Timpul - nu-i mult de atunci; Locul - un punct În care se Întâlnesc și curg Într-o frățească-mbrățișare, frumoasele Agrava și Kurah; acolo chiar Se Înălța un schit. Schitul cu cele două râuri apărea cuminte și rămânea acolo, Într-o sumbră transă (de-ar fi trecut peste el un torent să-l măture de acolo!) preț de vreo două sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
toate bomboanele și steluțele din pomul de Crăciun reflectate În irisul ochilor lor scânteietori și ele ne tachinau, ne priveau pe după umăr, participau cu bucurie la visurile noastre vag festive, dar aceste nimfe aparțineau unei alte categorii de făpturi decât frumoasele adolescente și vampele cu pălării mari după care tânjeam noi cu adevărat. După ce m-a obligat să pecetluiesc cu sânge un jurământ de păstrare a tainei, Iuri mi-a povestit despre doamna căsătorită din Varșovia de care a fost Îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și în discurs, nu numai în mersul tocului pe hârtie. Dacă timpul scrisului poate fi și timp al rostirii. Dacă eu, cel coborând, mă pot duce slobod și în vorbire, în rostire. Cred că se poate, deși, vorbindu-i acelei frumoase și blânde tinere, simțeam cum încep să fac memorialistică. Textul meu, acesta în care cobor, prindea să devină pagină din memoriile pe care încă nu am de gând să le scriu. Sau, poate, să le dictez unei asemenea tinere frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pună mie poza-n Sava News, nu? Nici măcar prim-plan, nici măcar cu toate rulourile alea de la gât scoase. Tot o s-arăt ca o scroafă, și asta n-o să crească moralul companiei sau cum i-o zice, nu? Priviți-o pe frumoasa noastră Stacey - fata lunii. În nici un caz. E secret cum se aleg, pe bune. La un moment dat credeam că e-n funcție de câți bani ai făcut pe casă, da’ a luat atuncea băiatul ăla, Jeb, și el n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ar fi dus Dacă-l iubea... Acuma plînsu-și curmă: Fiți fericiți" - cu glasu-i stins a spus - "Atît de fericiți cât viața toată Un chin s-aveți: de-a nu muri de-odată. " {EminescuOpVI 63} {EminescuOpVI 64} {EminescuOpVI 65} MIRON ȘI FRUMOASA FĂRĂ CORP Ce lumină-i și ce vorbe Jos sub grinzile colibii? Marta mînue cociorbe Iar Maria toacă hribii, Iar ciobanu-și pune gluga, Mai îndrugă câte - ndrugă, Ese-n noaptea cu scântei Ș-o tuli urât de fugă, Parcă-i dracul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fost menit. Și pe toți el îi întreabă Dacă știu cumva în lume Astă tainică podoabă, Ăst odor fără de nume. Dar pe cine - ntreabă, tace, Cui prin minte-i poate trece? Numai cântărețul orb Spune-n treacăt cumcă asta E frumoasa fără corp. El i-a spus că-n vremi denante Auzi duioasă veste, Că-n castel de diamante Cea mai mândră fată este; Ochi de - albastru întuneric, Ce lucesc adânc, chimeric, Ca d-iubire două basme; Dară corpul ei eteric
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
el s-aruncă, Lângă el să vie-o roagă, Ea s-așază dulce, pruncă, Lângă el în mândră șagă, Și el brațele și-ntinde, Rumenește și s-aprinde, Pe când ochii lui o sorb, Dar nimic în braț nu prinde - Căci frumoasa-i fără corp. Ah, gândi el cu turbare, Tremurând învăpăiet - Dulce zână, cum nu are Corp frumos, precum o văd! - - Asta n-o pot, că ce pipăi, Numărul vieții o pripă-i, Trecător, de Unde - un șopot Și ființa lor o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
noroc, tare era leneș. Cel ce o mâncat rânza găsea tot pungi de bani și se făcse strașnic om de rău. Îi erau dragi numai petrecerile; - să ierți mata -, îi era dragi cucoanele cele frumoase. Acu, acolo, strașnic era de frumoasă una de-i zicea: Frumoasa lumii. La soare te puteai uita, da la dânsa ba. Acu el tot îmbla ca doar i-ar da-o boierul cela. Da nici că vrea să i-o dea. Iaca vine el acasă la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ce o mâncat rânza găsea tot pungi de bani și se făcse strașnic om de rău. Îi erau dragi numai petrecerile; - să ierți mata -, îi era dragi cucoanele cele frumoase. Acu, acolo, strașnic era de frumoasă una de-i zicea: Frumoasa lumii. La soare te puteai uita, da la dânsa ba. Acu el tot îmbla ca doar i-ar da-o boierul cela. Da nici că vrea să i-o dea. Iaca vine el acasă la măsa: - Mamă, ce mi-s
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
meu. Așa o gatat armată grozavă și-n sfârșit o dovedit pe ceala. Acu aiști doi se zice că era tare fericiți - numai acela saracu era mai necăjit (cel cu rînza). Acela s-a luat și s-a dus la Frumoasa lumii. Dă să intre-n palatul boerului celuia, nu-l lasă să intre. Așa el a trântit un bal strălucit ș-o poftit pe toți să vie la balul cela, între cari era și Frumoasa lumii. Decât așa era ea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]