12,132 matches
-
jale și blesteme". Ni se pare că trecerea prin purificare, transcenderea materiei presupune la Ioan Alexandru o cale în spirală, urcând astfel în cercuri spre înalt, într-un univers de joc apocaliptic, reminiscențe, cum remarcă Ion Pop, din lectura romanticilor germani; trimiterea la Hölderlin,("Der Ister",) semnifică "călătoria locului" unitatea călătoriei și a locului. "Fluviul lui Ioan Alexandru este o formă de mișcare a esenței" ce-și găsește impulsul în sine însăși, încât înaintarea sa pare paradoxală "stare pe loc"2
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Întemeietorul studiului analogiilor? Newton: În persoană... Möbius: Cum de-ai ajuns la ospiciu? Newton: Jucând rolul unui nebun... Möbius: Ca să mă spionezi pe mine? Newton: Ca să lămuresc o dată pentru totdeauna ce se ascunde sub masca nebuniei dumitale... Aerul ăsta de german autentic mi-a fost impregnat de serviciul nostru secret, în tabăra de instructaj. A fost o sarcină destul de dificilă... Era în joc însăși misiunea mea, cea mai importantă acțiune a serviciului nostru secret... Ca nebunia mea să pară cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
economic din statele comuniste central- și est- europene.128 Extrema dreaptă franceză s-a întărit semnificativ, ajungând la 11,7% din voturi.129 Eurodreapta număra 21 de aleși, reprezentând 4 țări (Germania, Franța, Italia, Belgia), dar dezacordurile apărute ulterior între germani și italieni au făcut dificilă constituirea grupului parlamentar.130 După reunificarea germană, numărul europarlamentarilor Germaniei a crescut la 99, maximum păstrat și la următoarele scrutinuri (anexa I.4.). d) Alegerile din 1994 demonstrează stabilizarea participării la vot, la nivel european
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
altcuiva)"93. Epoca lui Dilthey reprezintă tocmai un asemenea moment de criză. După numeroasele și spectaculoasele căutări din secolul al XIX-lea, lumea culturii în ansamblul ei își redefinea prioritățile la "cumpăna dintre veacuri" (Jahrhundertwende, cum obișnuiesc să spună plastic germanii). Pe tărîmul filozofiei, de la Aristotel la Hegel nimeni nu contestase supremația științifică a metafizicii. "Până și Kant, care a întreprins o critică sistematică a posibilității de a dobândi o cunoaștere despre realitate prin rațiunea pură, adică independent de experiență, nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
legi comercianții sunt persoanele fizice și asociațiile familiale, care efectuează în mod obișnuit acte de comerț, societățile comerciale, companiile naționale și societățile naționale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu carcter comercial și organiizațiile cooperatiste". 14 Codul italian și cel german, spre deosebire de cel francez, soluționează această problemă în mod radical, stabilind o reglementare unică aplicabilă raporturilor mixte. 15 Art. 42 alin.3 C. com. prevedea că: Ea (prezumția de solidaritate s.n.) nu se aplică și la necomercianți pentru operațiuni care, încât
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
nu respecta, într-un oarecare mod, obligația care decurge din contract, fie că este vorba despre o neexecutare totală sau o executare tardivă sau defectuoasă. În dreptul englez, breach of contract desemnează încălcarea oricărei obligații, situație similară, în prezent și în dreptul german și în cel francez. Principiile anterior amintite pot fi vizualizate la adresa: http:// europa.eu.int/eur-lex. 165 Fr. Terre, Ph. Simler,Y. Lequette, op. cit., p. 819. 166 O asemenea posibilitate era prevăzută și de art. 1075 vechiul C.civ. 167
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
M., Manet and the Object of Painting, Tate, Londra, 2009. Freud, S., Disconfort în cultură, All, București, 2010. Gellner, E., Plough, Sword and Book: The Structure of the Human History, Paladin Grafton Books, Londra/Glasgow/Toronto, 1991. Iggers, G.G., The German Conception of History: The National Tradition of Historical Thought from Herder to the Present, ed. a II-a, Wesleyan University Press, Middletown, Connecticut,1983 Jenkins, K., Refiguring History: New Thoughts on an Old Discipline, Routledge, Londra/New York, 2003. Koselleck, R.
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Ibidem, p. 221. 128 Idem, Theatrum..., op. cit., p. 401. 129 R. Koselleck, op. cit., p. 365. 130 M. Foucault, Securitate..., op. cit., pp. 177-188. 131 Ibidem, p. 385. 132 A. Smith, Avuția națiunilor, All, București, 2010, p. 49. 133 G.G. Iggers, The German Conception of History: The National Tradition of Historical Thought from Herder to the Present, Wesleyan University Press, Middletown/Connecticut, 1983, ed. a II-a, p. 45. 134 M. Foucault, Lumea..., op. cit., p. 28. 135 G. Soros, Criza capitalismului global: Societatea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
intervenția în cadrul instituțiilor parlamentare, socialismul definește lupta politică ca fiind una din modalitățile de acțiune revoluționare 7. În raport cu mișcarea sindicală, problema este mai complexă și datorită concepțiilor doctrinale de fond, care diferă de la social-democrații germani la cei francezi: în timp ce pentru germani sindicalismul reprezintă "școala primară a socialismului", francezii, dimpotrivă, pledează pentru o practică sindicală specifică. În cele din urmă, punctul lor de vedere, susținut și de socialiștii englezi se va impune, ceea ce explică crearea în 1901 a unui Secretariat internațional autonom
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
care diferă de la țară la țară a mișcării socialiste, profund influențată de modelul german, explică în mare parte "falimentul" din 1914. Și aceasta cu atît mai mult cu cît numeroase partide social-democrate din Europa, fascinate de fratele lor mai mare german, încearcă să-i "copie" metodele 14. Din rațiuni geopolitice, lingvistice și culturale, ușor de înțeles, este posibil ca în cadrul Imperiului Austro-Ungar, partidele socialiste să se fi inspirat direct din modelul german. Trebuie totuși să ne ferim de o transpunere prea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
colonială din 1906-1908, punctul forte al discuțiilor aflîndu-se la Congresul de la Stuttgart din 1907. Trei poziții principale își vor face atunci apariția, care nu vor coincide în totalitate cu marile tendințe politice ale Internaționalei. Pentru unii socialiști, ca, de exemplu, germanul David, ideea colonizării reprezenta una din compozantele scopului universal al civilizației și progresului urmărit de socialism. La centru, Vandervelde, Mac Donald, Jaurès și Bernstein admit posibilitatea unor aspecte pozitive în cadrul sistemului colonial pe care îl deosebesc cu multă grijă de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
sînt vizibile pentru toți socialiștii, aceste teme fiind dezbătute în Congresul de la Stuttgart, în lumina foarte recentei Revoluții ruse. Greva generală poate constitui oare un mijloc de luptă împotriva războiului? Această dispută scoate la iveală reale divergențe între francezi și germani, primii fiind adepții grevei generale insurecționale în caz de război (Vaillant, Jaurès), în timp ce germanii susțin o orientare mai moderată, insistînd asupra necesității de a se opune oricărei politici de înarmare (Bebel), refuzînd însă orice formă de dezertare care, după cum spun
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
lumina foarte recentei Revoluții ruse. Greva generală poate constitui oare un mijloc de luptă împotriva războiului? Această dispută scoate la iveală reale divergențe între francezi și germani, primii fiind adepții grevei generale insurecționale în caz de război (Vaillant, Jaurès), în timp ce germanii susțin o orientare mai moderată, insistînd asupra necesității de a se opune oricărei politici de înarmare (Bebel), refuzînd însă orice formă de dezertare care, după cum spun ei, aduce cu sine represiunea guvernului împotriva Partidului și incapacitatea acestuia de a interveni
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de Léon Jouhaux s-au alăturat politicii guvernamentale. Ele nu sînt singurele: curînd, în mai multe țări, socialiștii vor avea acces la responsabilitățile naționale, fiecare dintre ei avînd, bineînțeles, un scop bine precizat. Încă din 3 august, după ultimatum-ul german impus Belgiei, deputații Partidului Muncitoresc Belgian decid să susțină politica Uniunii sacre. A doua zi, cu acordul POB-ului, Vandervelde devine "ministru de Stat", chiar dacă, pînă în ianuarie 1916, el nu are decît un vot consultativ în guvernul regal. Trei
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
urgentă, aceea de a nu face nimic și de a nu întreprinde nici o inițiativă. Această expectativă este unanim criticată de partizanii unei neutralități active a Internaționalei (elvețieni și italieni), de socialiștii revoluționari (Lenin), și, în sfîrșit, de susținătorii Uniunii sacre (germani, belgieni și francezi). La inițiativa lui Vanderverde, socialiștii țărilor aliate sînt invitați la Londra, în 14 februarie 1915. După ce au declarat că o victorie a Germaniei ar însemna sfîrșitul libertății și a democrației în Europa, reprezentanții partidelor din Anglia, Belgia
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
într-un loc păstrat secret, la Kienthal în Elveția, unde, la 24 aprilie 1916, sosesc 44 de militanți. Tendința de stînga, manifestată încă de la Zimmerwald de către opozanții războiului, se conturează și mai clar. Nouăsprezece dintre ei (menșevici ruși, italieni și germani) vor avea poziții mult mai apropiate de cele pacifiste și, după cum o arată și discursurile lor, criticile împotriva socialismului majoritar și a BSI-ului sînt mult mai severe. Un nou apel în favoarea acțiunii pentru pace, precum și noi revendicări "pentru triumful
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
la Berna, o conferință la care participă 102 delegați veniți din 26 de țări19. De fapt, numeroase partide se remarcă prin absență, iar "regăsirea" socialiștilor este dificilă: ca și socialiștii ruși, POB refuză să participe la o reuniune comună cu germanii, în ciuda eforturilor lui Vandervelde și ale lui d'Anseele. Considerînd inutil să se alăture celor mai fermi partizani ai Uniunii sacre, italienii, românii, serbii, elvețienii și bolșevicii rămîn fideli spiritului de la Zimmerwald. Socialiștii americani gîndesc că trimiterea delegaților la conferință
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
mișcarea socialistă față de Rusia bolșevică. În marea sa majoritate, conferința se arată ostilă guvernului sovietic, fie că este vorba de suedezul Branting, care denunță absența democrației (libertatea exprimării scrise și orale, dreptul la întruniri, votul universal, responsabilitatea parlamentară) sau de germanul Kautsky, pentru care "înființarea unui nou militarism este "singurul rezultat pozitiv al activității bolșevice"". O rezoluție înaintată de Branting, care pune accentul pe incompatibilitatea existentă între socialism și dictatură va fi în cele din urmă votată: ea "condamnă orice încălcare
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
anului 1937, anumite partide din Biroul de la Londra și în special POUM au în vedere crearea unei noi Internaționale, socialiste și revoluționare. În cele din urmă, acest proiect eșuează, atît datorită divergențelor pe care le stîrnește în cadrul Biroului (SAP-ul german care, în ianuarie 1937, se raliază Frontului Popular, se opune cu violență), cît și schimbării contextului politic european și în primul rînd, eșecului Revoluției spaniole. Zilele din mai 1937, caracterizate prin înăbușirea insurecției muncitorești, instigată de către anarhiștii din Barcelona marchează
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
un al treilea element a intervenit în modificarea echilibrului de forțe din cadrul ISM: ascensiunea generalizată a fascismului a constrîns numeroase partide la ilegalitate. Diferențele de situație dintre un partid care trăiește în clandestinitate sau în exil (acesta a fost cazul germanilor și apoi, începînd din 1933 a austriecilor) antrenează divergențe în analiză. ISM se împarte tot mai mult în organizații reduse la clandestinitate sau la exil și în partide care duc o viață democratică normală. În prima grupare intră socialiștii din
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
face în așa fel încît aceștia din urmă să nu poată întreprinde nimic susceptibil de a îngrădi efortul de război britanic. Cei doi se înțeleg totuși asupra unui punct esențial: îndepărtarea de la convorbiri a "socialiștilor din țările dușmane", adică a germanilor și austriecilor, aflați în număr mare la Londra. Această discriminare percepută ca o insultă de către cei interesați se va resimți începînd cu mijlocul anului 1943, cînd orice relație oficială este întreruptă între Partidul Laburist și conducătorii din exil ai SPD
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
buletin de informații internaționale: "International socialist forum". Micul grup reunit în jurul lui Braunthal este incontestabil animat de un spirit mai internaționalist decît cel al lui Gillies sau chiar al lui Huysmans. Regăsim aici francezi (Louis Levy), austrieci (Oskar Pollak), polonezi, germani și membri ai stîngii laburiste precum Harold Laski. Însă această inițiativă necontrolată nu este pe placul Laburiștilor care decid să publice propriul lor buletin de informații internaționale, destinat numai socialiștilor din țările aliate. În aceste condiții, activitatea ziarului "International socialist
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Încă de la sfîrșitul lui 1949 este angajată o reflecție colectivă față de acest punct. O primă sinteză făcută de G. Mollet la Conferința socialistă de la Copenhaga, din iunie 1950, încearcă posibilitatea unui compromis între "sensibilitatea creștină a locuitorilor din Țările-de-Jos, anticlericalismul germanilor și al francezilor și refuzul oricărei referiri la marxism al britanicilor și scandinavilor". Acest text servește drept bază la redactarea punctului 11 al documentului, adoptat ulterior sub denumirea de Carta de la Frankfurt, ca fundament al programului noii Internaționale, acum reconstituită
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
să semnalăm aici această neputință. Discuțiile care au fost angajate înainte în cadrul COMISCO au delimitat două tabere, cea a partizanilor minoritari ai Planului Schuman și cea a adversarilor. Francezii, belgienii și olandezii se pronunță în favoarea unei Europe federative, în timp ce englezii, germanii, scandinavii, austriecii, precum și ansamblul socialiștilor din Europa Orientală se opun acestui proiect. Argumentele aduse în situația dată fac să apară concepții diferite în materie de politică străină, în special în ceea ce privește rolul Statelor Unite față de Europa: pentru britanici, orice cooperare guvernamentală este
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
acțiune politică. Este greu de găsit o rezolvare. În timpul celui de-al doilea congres al său, organizat în octombrie 1952 la Milano, Internaționala Socialistă se arată la fel de incapabilă de a elabora o poziție comună: cu sprijinul socialiștilor scandinavi, britanicii și germanii resping orice noțiune de Europă a Celor Șase, în timp ce pentru belgianul P.-H. Spaak alegerea, foarte simplă, se rezumă la "o Europă mică ori nimic". Spaak nu este cu adevărat sprijinit decît de olandezii din Țările-de-Jos, în timp ce SFIO caută un
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]