3,543 matches
-
prin modul inconfundabil de a purta și a se purta În acele veșminte. Atunci când Îi descrie minuțios toaletele (de dimineață: mantou bleu, vestă de piele gălbuie, ghete și pantaloni din antilopă; de seară: mantou bleu, pantaloni negri, cu nasturi la gleznă, ciorapi de mătase și joben), căpitanul Jesse, admiratorul frenetic al lui Brummell, știe ce vrea să sublinieze: unicitatea veșmintelor marelui dandy. S-au scris pagini Întregi despre protocolul (aproape ecleziastic) al Îmbrăcatului, despre toaletă și arta corpului mascat. Un ritual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cuceriri ale dandysmului În materie de costum. Prin Brummell, englezii impun ceea ce s-ar numi „un nou stil”: hainele bărbătești sunt perfect ajustate, cu pulpanele lungi, vestele se mulează pe corp, pantalonii sunt foarte strâmți și Încheiați cu nasturi la gleznă, pălăriile de castor nu sunt Înalte, iar Întreaga siluetă degajă sveltețe. În redingotele cu talia sus corpurile stau cambrate, ca ale unor cai de rasă. Pentru amatorii de precizie, să mai spunem că numele franțuzesc al redingotei vine din engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
echipei ei, cei care o urmau de la o producție la alta. Membrii săi de bază erau: Sally; o tipă pe care o chema Sophie, care făcea costumele și care încerca să-și camufleze drăgălășenia extremă purtând o fustă cloș, până la glezne, niște pantofi de sport uriași și un pulover decupat, care ar fi putut fi croșetat la fel de bine de o bunică bine intenționată sau de Issey Miyke 1; și blândul compozitor, un tip serios, cu breton gros și ochelari mari, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de inimă și de cât de vădit era rolul modei actuale de a ascunde toate astea. Nu mă interesase niciodată acel tip de cacialma. Nu mă fraierea nimeni pe mine să renunț la fustele mini pentru cele fuste cloș, până la glezne, care păreau făcute dintr-un eșantion de material de mochetă. Dădui din cap. Ne-am reîntâlnit săptămâna trecută la Torture Garden. —Pot să-ți dau în scris ce purta Sally, spuse Hugo tărăgănat. Sau, mai degrabă, pe unde nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe canapeaua, tapițată cu mătase galben-pai și am luat o înghițitură de ceai. Surprinzător, îmi dădusem seama că, de fapt, nu-mi era deloc foame. Nu prea mănânci, observă Hugo, sprijinindu-se de spătarul fotoliului și întinzându-și picioarele cu gleznele încrucișate. Dintr-un obscur motiv, numai de el știut, Hugo purta pantaloni de tweed și fuma țigări Sobraines. — Mă tot aștept să scoți un ceas cu lanț, zisei eu, fără prea mare legătură cu situația. — Cum îndrăznești să mă compari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
gândit că ar fi bine să vin să văd ce mai faci având în vedere augusta-mi calitatea de șef al acestui loc. — Sunt bine, mulțumesc. Dacă zici tu, spuse Ben, intrând. Ai fi în stare să joci și cu glezna ruptă. Salut, Sam! Și tu ai venit într-o misiune creștinească? I-am răspuns printr-un gest larg, din mâini, în semn că da. — Da, dar n-a durat mult. Hazel și cu mine tocmai discutam. Foarte drăguț din partea amândurora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de ea. Îi aruncă un zâmbet Gitei, o tipă înaltă și întunecată, îmbrăcată într-un tricou semitransparent cu model de leopard și colanți confortabili, din mătase de Shantung 1. Colanții erau trei sferturi, tocmai buni pentru a pune în evidență gleznele incredibil de subțiri ale Gitei și tocurile înalte, cu blană falsă de leopard. La urechi purta cercei mari, sub formă de cerc, iar genele ei foarte grele aveau nuanțe de maro atent amestecat, mergând până la un bej delicat sub arcurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
încărcate cu inele de aur, îmi întinse mâna. Nu mai văzusem pe cineva purtând aur de vreo zece ani, dar pe ea arăta minunat, punându-i în evidență pielea de un măsliniu închis. Încheieturile mâinilor erau la fel de subțiri ca și gleznele, fragile și puternice asemenea oțelului elastic. I-am strâns mâna și mi-am dat seama că nu-mi plăcea, deși nu știam clar de ce. Poate că era modul în care mă privea, măsurându-mă cu răceală, ca și cum s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întorc, deci aș putea să vin cu ea. Luă o înghițitură din cocktailul ei Bloody Mary și se uită în jur. Mă uitam lung la ea, neștiind ce să zic. Purta o rochie stil furou din in alb, lungă până la glezne, mai multe șiraguri de chihlimbar la gât, și nu numai că-și aranjase foarte frumos părul, dar și mai atent ca de obicei. Înainte de această transformare recentă, n-aș fi spus despre Janey că e elegantă, dar acum ăsta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îndoiam, de exemplu, că ar începe să spună lucruri frumoase despre colegele ei actrițe. —Ai auzit? zise ea. I-au oferit lui MM postul de director artistic! Nu e genial? Purta obișnuita-i rochie burlan, din lycra, neagră și până la glezne, care îi punea în evidență șoldurile înguste și-i ascundea picioarele, nu erau chiar perfecte. Trebuia să recunosc că manevra era foarte reușită, dacă nu știai deja că are pulpe groase. I-au oferit ei postul? zise Hugo, cu scepticism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vedere, aceste așezăminte evreiești chiar arătau ca niște suburbii americane transpuse în mijlocul Arabiei prăfuite, toate casele având acoperișurile roșii și gazoanele bine cunoscute. La un capăt de stradă, câteva adolescente jucau baschet, deși toate purtau fuste de blugi lungi până la glezne. Privea în continuare, dornică să vadă Ramallahul din acel loc avantajos, dar câmpul vizual îi era blocat. Abia atunci observă zidul gros, de beton, care mărginea Psagotul dintr-o parte, împiedicând orice vedere a orașului de dedesubt. Uri o văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Dar asta, știa, nu avea nici un sens. S-ar fi întors după ea. Știa care era lucrul cel mai probabil, mintea ei furnizându-i imaginea: bărbați mascați ridicau trupul neînsuflețit al lui Uri, unul apucându-l de brațe, celălalt de glezne, aruncându-l în portbagajul Mercedesului și apoi plecând cu mașina. Se duse la punctul de observație și cercetă terenul. Văzu urme de cauciuc, dar nu o ajutau. Nu era detectiv; nu știa la ce se uită. Maggie se întoarse cu spatele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cizmele pe care le purta acum în locul pantofilor pe care îi lăsase în apartamentul fostei iubite. Cu toate astea însă, nu era echipată pentru așa ceva. Pe când se îndrepta spre locul de unde veneau vocile, piciorul drept îi alunecă și ateriză pe gleznă. Mai departe, își zgârie brațul de un ciulin, în încercarea nechibzuită de a apuca aerul pentru a se echilibra. Dar în curând reuși să parcurgă drumul de la stradă, acum avea în față o porțiune de pământ orizontală. Și putea zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o poată ține. În același timp, picioarele i se mișcară în ceea ce s-ar fi vrut a fi o lovitură. Produse ceva mișcare în dreapta, dar fu din nou prinsă de altă pereche de mâini. Se întrebă de ce nu îi legaseră gleznele. Înțelese repede. Imediat ce îi învinseră împotrivirea, bărbații imobilizându-i fiecare membru, simți cum cineva îi depărta picioarele câțiva centimetri unul de celălalt. Asta făcu posibilă următoarea mișcare. Cele două mâini se plimbau acum pe interiorul coapselor sale, chiar sub fese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îl întrebă ce voia să spună, dădu din cap: Nu e timp. Când vor vedea ce facem, ne vor da afară. Maggie păși cât de ușor putu peste barieră și apoi peste șanț. Se simțea ca Gulliver în ghete până la gleznă, sau ca Alice în Țara Minunilor, trecând cu picioarele ei uriașe printre aceste clădiri pitice și ziduri minuscule. Spațiul dintre ele abia dacă era destul ca să-i permită să stea în picioare. În timp ce mergea repede pe vârfuri, auzi scârțâitul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tine. GRUBI: Ba nu. Mă lipeam de ea și ea zvâcnea. Mă simte. BRUNO: Fugi d-aici! GRUBI: Dacă-ți spun că mă simte? Eu îi vorbeam și ea-ncepea să s-alinte și mârâia ușor, așa... se încolăcea în jurul gleznei, lugurea, se gâdila de mine, fornăia... Mă încolăcea parcă, mă zgândărea ușor, cu un vârf de pană, mă lăsa să dorm și-mi intra în oase, se rotea pe acolo cât se rotea și urca în văzduh, cu mine. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cânte.) MACABEUS (Ștergându-se mai departe, căscând.): Ce dracu’ ai? PARASCHIV (Se oprește, își pune trompeta jos, se uită la ea un timp.): Umblă ăia pe sus. MACABEUS: Care ăia? PARASCHIV: Ăia care au făcut focu’. (Pauză; MACABEUS își freacă gleznele.) MACABEUS: Ți se pare. PARASCHIV: Au umblat toată noaptea. MACABEUS ( Își scuipă un păr din gură.): Ai auzit tu? PARASCHIV: I-am auzit. MACABEUS: Și? PARASCHIV: Or să ne găsească. MACABEUS: Așa crezi tu? PARASCHIV: Au borteluit pe sus. MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ramă fantezi incrustată cu granate; un portret trei sferturi Înfățișând o tânără brunetă și zveltă, Îmbrăcată cu o rochie strânsă pe corp, cu ochi cutezători și un păr extrem de bogat. „Aveam o coadă groasă cât brațul meu și lungă până la glezne“, comenta melodramatic Mademoiselle. Căci aceea era ea - dar În zadar cercetau ochii mei silueta ei familiară, Încercând să extragă din ea grațioasa făptură pe care o cuprinsese odinioară. Descoperirile pe care le făcusem Îngroziți fratele meu și cu mine n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mai buni prieteni ai mei. L-am acuzat că m-a trădat și m-a batjocorit. În bătaia care a urmat, s-a prăvălit cu spatele pe o bancă, prinzându-și piciorul Într-o Îmbucătură a ei și fracturându-și glezna. A zăcut la pat o lună, dar a avut eleganța de a nu dezvălui față de familia lui și de profesorii noștri contribuția mea la această tărășenie. Mustrările de conștiință care m-au cuprins văzând cum este coborât pe scară s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
o frunză de plop tremurător din balconul biroului său. Îmi amintesc lungile noastre plimbări cu bicicleta de-a lungul netedei șosele spre Luga și eficiența cu care - Îmbrăcat cu pantaloni trei sferturi, cu haină de tweed și șapcă cadrilată, cu gleznele lui puternice - se urca pe bicicleta „Dux“ cu șa Înaltă, pe care valetul i-o aducea la scara verandei, de parcă ar fi fost un armăsar. Examinând starea luciului ei, tata Își punea apoi mănușile din piele de căprioară și Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
s-ar fi părut comică și la fel de imposibilă ca și cum te-ai culca cu o femeie fără membre. Idealul nostru era Regina Guinevere, Isolda, une belle dame nu prea nemiloasă, nevasta unui alt bărbat, mândră și docilă, modernă și iute, cu glezne suple și mâini subțiri. Fetițele cu șosete și balerini curați, cu care noi și alți băietani ne Întâlneam la lecțiile de dans sau la petrecerile de Crăciun, aveau tot farmecul, toate bomboanele și steluțele din pomul de Crăciun reflectate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
bicicleta la ora aceea, relația noastră oculară a fost reînnodată din când În când, În timpul a două sau trei veri. Apărea ca din pământ, stătea Întotdeauna deoparte, Întotdeauna În picioarele goale, frecându-și partea din interior a tălpii strângi de glezna piciorului drept sau scărpinându-și cu degetul inelar cărarea din părul castaniu, În timp ce calul meu era Înșeuat lângă trunchiul unui copac, când tot alaiul servitorilor noștri de la țară ne conducea Într-o dimineață răcoroasă de septembrie spre oraș, unde ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
se scăldau la câțiva metri mai Încolo, printre ruinele unui vechi corp de cabine pentru baie. Udă, gâfâind, picurându-i apa dintr-o nară a nasului cârn, cu coastele trupului de adolescentă arcuite sub pielea palidă, Încrețită de frig, cu gleznele stropite cu mâl negru, cu un pieptene curbat sclipind În părul devenit negru fiindcă era ud, se lupta să scape de fâșâitul și chiuiala tulpinilor de nuferi, pe care o altă fată cu pântecul ca o tobă și rasă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
am reușit să-mi fac curaj ca să-i vorbesc. Văzută prin lentilele timpului șterse cu grijă, frumusețea chipului ei Îmi este la fel de apropiată și strălucește la fel ca Întotdeauna. Era scundă și un pic cam durdulie, dar foarte grațioasă, cu glezne suple și o talie zveltă. Un strop de sânge tătar sau cerchez explica ochii ei negri și veseli, puțin oblici și obrajii rumeni măslinii. Un puf discret, asemănător celui de pe fructele din specia migdalei, Îi mărginea profilul cu un frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
clasa negustorilor sau a clerului. Tatăl ei, care, din câte am Înțeles, nu prea se interesa de familia lui, era administratorul unei mari moșii, undeva În sud. Toamna a venit devreme În anul acela. Straturile de frunze căzute ajungeau până la glezne la sfârșitul lui august. Fluturi negri catifelați din specia Camberwell Beauties, tiviți cu crem, roiau prin luminișuri. Preceptorul distrat, În grija căruia fusesem Încredințați fratele meu și cu mine În acel sezon, avea obiceiul să se ascundă În tufișuri ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]