4,147 matches
-
sare în împărăție. Vodă Brâncoveanu l-a împrumutat pe Constantin Duca, viitorul ginere, să-și cumpere domnia ca să nu mai vândă Moldova sare la turci, să rămână doar Țara Românească pe piața sării. — Și ce mare lucru e sarea asta? — Glumești. Ocnele până acum au fost toate ale domniei. Munca se face aproape doar cu ocnași condamnați pentru omor, așa că nu costă mare lucru. În foarte puține ocne se lucrează cu țărani. Sarea aducea mulți galbeni vistieriei domnești. Mai mulți chiar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au nimerit doi mai mici, așa ca niște dealuri, din sare. — Și nu-i topește ploaia? Ba da, doar că apa aceea, că nu-i apă, e saramură, se scurge întrun lac sărat de plutește oul proaspăt în el. — Domnia ta glumești. — Nu, tot ce spun e adevărat. Și mă gândeam... Să vinzi munții aceia, dar nu ca munți, ci să-i vinzi bolovani. Acum înțeleg de ce nu trebuie să se mănânce în împărăția padișahului bucate sărate cu sare din Moldova. Și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
țesute flori cafenii la Constantin și verzi la Ștefan și pe margini blană de samur; caftanele strânse pe trup, din serasir, aveau nasturi și paftale la cingători din argint negru ciocănit. Toți patru, vodă, cei doi prinți și Toma Cantacuzino glumeau și râdeau, expresia fețelor lor reflectând bucuria de a trăi. Pe rând când unul, când altul aruncau câte o privire îngrijorată spre drumul pe care trebuiau să apară mesagerii padișahului. Tinerii făceau planuri pentru vară, vodă părea că îi ascultă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o competiție regională incendiară. În linii mari, tensiunile din interiorul Islamului și cele dintre musulmani, creștini și evrei ar putea escalada, determinându-i pe adepții celor trei religii să piardă din vedere valorile comune. Fostul cancelar german Konrad Adenauer a glumit odată, spunând că "istoria este suma totală a lucrurilor care ar fi putut fi evitate". O confruntare generală între Islam și Occident ar putea și ar trebui să fie evitată; acest lucru se va întâmpla dacă cei care au capacitatea
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
secretar de stat. Memorii, Miramax, New York, 2003, pp. 235-249. 5 Wellesley este un colegiu pentru femei. Motto-ul școlii este: Non ministrari sed ministrare, adică "Să nu fii servit, ci să servești" (not to be ministered unto but to minister). Glumind pe seama acestuia, eu și colegii mei de clasă obișnuiam să îl traducem prin: "Să nu fiți miniștri, ci soții de miniștri" (not to be ministers, but to be ministers' wives). 6 Michael Novak, Belief and Unbelief: A Philosophy of Self-Knowledge
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
cazuri. Efecte percepute ale consumului Ecstasy Cocaină Hașiș Crește tensiunea arterială 171 157 119 Provoacă dependență fizică 132 189 118 Devii una cu cei din jurul tău 137 90 144 Usucă gura 94 65 84 Provoacă dependență psihică 185 201 143 Glumești și te distrezi mai bine 197 135 210 Nu există riscuri dacă drogul este amestecat 14 19 24 Te simți mai puternic și mai plin de energie 233 195 144 Poate provoca angoase 209 183 147 Poți muri în caz
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
încrustat cu aur și argint, după măsura fratelui său, dar trâmbița că este pentru el când va muri. După care îl invită la palatul său pe Osiris, sub pretextul unui ospăț. După câtva timp Seth și curtenii înferbântați de vin glumeau, intrând în sarcofagul rezemat de perete. -Vedeți e pe măsura mea -spunea Seth. Nu vrei să încerci și tu slăvite Osiris? Îl îndemna Seth când se apropiase, împingându-l pe Osiris în sarcofag, închizând surprizător de repede capacul. Porunci pe
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ei, răsturnată claie peste grămadă, totul era transformat într-un alandala de coșmar. Îmi puneam întrebarea cine îmi vrea răul. Hoții sau dușmanii! Nu lipsea nimic. Deci hoți nu erau. Ce se întâmpla? Erau glume de prost gust?Dușmanii nu glumesc dau foc casei. M-am hotărât să-mi schimb toate încuietorile de la uși, cu toate că erau intacte. Lucrurile au început să se amplifice. Noaptea auzeam zgomot în podul casei, nechezături, chițcăituri, țipete, hâlizeli de satisfacție. Patul pe care dormeam se învârtea
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
atât de mult de mama, nu și-a mai găsit la sfârșitul balului mănușile, fularul și pălăria. Nu mai știa unde le pusese, atât de mult Își pierduse capul după mama. Până acasă, a Înghețat de frig iar prietenii lui glumeau pe seama Îndrăgostelii lui. Nu după mult timp tatăl meu s-a dus să o ceară pe mama de nevastă, de la bunicii mei. S-au potrivit așa de bine, amândoi au avut simțul umorului! Ei și când se certau, glumeau. - Ți-
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
lui glumeau pe seama Îndrăgostelii lui. Nu după mult timp tatăl meu s-a dus să o ceară pe mama de nevastă, de la bunicii mei. S-au potrivit așa de bine, amândoi au avut simțul umorului! Ei și când se certau, glumeau. - Ți-e foame? Haide să mănânci, Îmi spune mama,sora ta a pregătit de toate! - Îi aștept să vină de la cumpărături, să mâncăm Împreună, Îi răspund. Până mi-am desfăcut bagajele și le-am aranjat În dulap, a venit și
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
din baie. Când eram cu ultima bucățică de pizza În gură, mă Întrebă: Ei, ți-a dat restul la cei 50 de lei? A avut mărunt? Mie mi s-a oprit dumicatul În gât și am făcut ochii mari. - Tu glumești? I-am dat cei 28 de lei pe care Îi pusesem pe măsuța de pe hol. - Pai, am pus și eu cei 50 de lei dedesupt, ți- am și spus, În drum spre baie, am crezut că Îi observi și nu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
pe mine și pe generăleasă! Așa au și făcut. Au Împărțit tuturor pachetele, care au ajuns la fix. Miniștrii s-au bucurat că nu mai mâncaseră de mult colivă și covrigi, ei hrănindu-se numai cu bunătăți. Chiar au și glumit pe seama asta când tanti Florica și tanti Rada le-au spus că sunt de sufletul morților. - Tot suntem noi În plină criză! N-am mai mâncat de mult așa pomană! Au Început toți să Înfulece Întâi coliva care le plăcu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
nostru! Auziți voi, minune, Însuși președintele țării ne-a invitat la Cotroceni, să ne ceară consimțământul parafat pentru venirea americanilor acilea, la noi, În comună! Acuma, musai, trebuie să fim uniți, să fim de acord, În fața președintelui! - Mă’, Mărine, tu glumești cu noi! Cum să ne cheme domnul președinte, să ne ceară voie, da’ cine suntem noi, mă’, persoane importante? spuse Dumitrică, cu glasul sugrumat de emoție. - Mă’, tu parcă ai fi Toma Necredinciosu’! Când Îți spun, Îți spun, ce dracu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
noi! Cum să ne cheme domnul președinte, să ne ceară voie, da’ cine suntem noi, mă’, persoane importante? spuse Dumitrică, cu glasul sugrumat de emoție. - Mă’, tu parcă ai fi Toma Necredinciosu’! Când Îți spun, Îți spun, ce dracu’, nu glumesc deloc! Trebuie să ne pregătim sufletește de drum! Aveți grijă, să nu vă pună necuratu’ să suflați un cuvânt pe la Vetele voastre...ă, ă, ă, pardon, nevestele voastre, nu de alta dar sunt În stare să spună la tot județul
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
mea, este cam geloasă, cine știe ce o să-și Închipuie? - Bă’, da nărod mai ești! Tu n-ai mințit-o niciodată pe-a ta, când ai plecat și tu, așa, În vizită pe la vreo muierușcă, vreo două -trei zile? - Unde să plec? Glumești! Aoleo, numai să-i spun că lipsesc de-acasă și se enervează! Are un retevei pe care Îl ține după ușă și a promis că dacă fac vreo mișcare greșită, mă altoiește! - Spre norocul meu că nu am nevastă olteancă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și se înecase înainte de a mai începe altă propziție. - Eiii, măi cumetre, da’ ce te-ai împuținat așa? Arză-o-ar focul de treabă s-o arză, apoi așa ne-o fost nouă vorba? Cumătru Eugel zâmbea și încerca să glumească cu restul de om pe care îl avea în fața sa. Din cumătru-său, bărbat voinic și mereu roșu în obraji, nu mai rămăseseră decât oasele feței acoperite de pielea vânătă. Albise deodată, iar kilogramele sale ce băteau suta, erau nevăzute
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
câte unul către vestiar. Saïd rămase ultimul. Trebuia să măture hangarul și să stropească pământul plin de praf. Când Yvars ajunse la vestiar, Esposito, uriaș și păros, era sub duș. Stătea întors cu spatele, săpunindu-se cu zgomot. De obicei glumeau pe socoteala lui, deoarece ursul acesta rușinos își ascundea cu încăpățânare părțile nobile. Dar astăzi nimeni nu păru să-l bage în seamă. Esposito ieși de-a-ndaratelea, înfășurându-și prosopul în jurul șalelor, ca pe un șorț. Apoi intrară pe rând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care realitatea i se arată dintr-o dată într-o lumină cu desăvârșire nouă, nu poseda decât o foarte vagă idee despre propria lui estetică. Discipolii săi, dimpotrivă, aveau mai multe, contradictorii și categorice, și, în această privință, nu era de glumit cu ei. Jonas ar mai fi dorit uneori să se lase în voia capriciului, acest prieten umil al artistului. Dar frunțile încruntate ale discipolilor, în fața acelora dintre tablourile lui care se îndepărtau de ideea lor, îl sileau să mediteze ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Femeie de interior. Prea aproape și prea atentă. Răspunsese imediat, parcă ar fi prevăzut întrebarea. Pânza cadrilată foșni : Lucian se întorsese, se afla din nou alături, mut, închis, încruntat, aplecat asupra revistelor. — Dacă știam, rămâneam și eu acasă, continua să glumească blondul A.P. — Acasă nu-ți vindecai astenia. Marea îți priește, nimfele destind nervii... — Nepericuloase ! Tot al tău sunt. — Al meu, dar rătăcitor... Pânza se cută iar, cu un foșnet aspru : amicul se foise alături, închizând revista. Nu prea îl amuzau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
acum două săptămâni, m-a întrebat : „Mă iubești ?“. De-atunci, n-a mai venit. Lucian zâmbise, adică încerca, doar pe jumătate, o tăietură oblică într-un fragment de obraz, timiditate și emoție, doar parțial biruite. Aș fi vrut, nu puteam glumi. I-am răspuns jenat. Franchețea mea neroadă. Tremura, agitat, căutând cuvintele. Liniștea dimineții de primăvară exalta fragilitatea. — Aveam doar șaisprezece sau șaptesprezece ani când m-am descoperit așa. Înjghebasem un mic grup, cu intenția de a ne întâlni și a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
colegii noștri nu s-au trezit cu un corn de rinocer în frunte, nici nu arată ca niște gândaci, nici bot de crocodil n-au căpătat, nici gheare de liliac. Nu, nu, totul e normal și asta-i culmea ! Mănâncă, glumesc, se roagă, dorm, mint, fac amor, luni, marți, miercuri, o săptămână, două, malaxorul lent, ceață, roți și rotițe, amânări, așteptare, iluziile, surdina, loviturile, aștrii, gâfâitul și ipotezele cotidianului, bruște surpări, scâncetul, în bezna și fumul și expoziile și tirul încrucișat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Continuă sau doar a reînceput, demult și acum : iată, încă și încă o dată. Toate puterile adunate într-un gâfâit. Scâncetul încearcă și izbutește bolboroseala : intră, intră, Lena. Nu e Lena, sunt eu, Ortansa... vine vocea îngroșată. Nu mai e de glumit, trei scurte salturi de cangur până în tavan, până la scaun, până la ușa dulapului împinsă repede, cu cotul. Învelit cu pătura până la gât, până la creier. Cadranul de pe mâna stângă : aproape ora unu, ohoho, cât mai lenevise ! Gâfâie, trezit, cu ochii spre gaura
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
musca, furnica și câinele și vulturul, furnica și măgarul și șarpele și șarpele. În toate apare, până la urmă, chipul celui care caută, până la istovire, drumul spre inima furnicarului. Oamenii îl simpatizează pe caraghios, amuzați precum copiii în jurul lui August Prostul. Glumesc pe seama lui, îl ridiculizează pe acest pasionat al jocurilor, dedat inutilului, îl suspectează, încearcă să-l convingă, să nu mai dezlege enigme.“ Azvârle caietul, trage mânerul ferestrei, aduce mai aproape sticla fumurie, să-și vadă obrazul osos și alb, ca
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
murdară, în grămezi cenușii. Frig, umezeală. — Acum, a trecut. Poate ai fost mai loial. Eu n-aș fi fost așa. Aș fi acceptat legătura cu ea, trădarea, orice. Sau n-aș mai fi schimbat nici un cuvânt cu ea. Tu, însă, glumeai ! De parcă nu s-ar fi întâmplat nimic ! Sau n-ai fi știut, sau nu te-ar fi angajat. Vinovatul coboară privirea. Vede capul lat al supra veghetoarei zornăind cheile seifurilor, pregătită să le deschidă, să le predea. Ridică ochii încețoșați
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
părinte. Apoi și fața-i bună și are sufletul de ceară, doar că-i tânără și nepricepută în viață. Mereu îmi spune că i-e dor de tine, dar iarăși nu poate sta nici prea retrasă și trebuie să mai glumească cu cei ofițerași de pe aici, că așa-s vremurile. Dacă ai fi tu acasă, am avea și noi un sprijin. Dar nu-i nimic, va trece și furtuna, și Dumnezeu va plăti tuturora după dreptate. Până va veni ceasul mântuirii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]