3,793 matches
-
simplu, a vorbei simple și frumoase, a comportamentului simplu, omenesc, în dorința lor furibundă de a conduce, nu contează ce și cum, puternici să fie, iar sărmanul să fie îndobitocit și omorât dacă nu se lasă. Dar în toată această goană după putere uită un lucru esențial: pe ei se trimit la moarte, nu pe noi. Vedeți dumneavoastră, eu am observat bine acest fenomen: acei oameni simpli, modești, indiferent de categoria socială căreia îi aparțin, își cunosc locul, limitele, menirea. De unde
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
or strejui hieratic; Iar tu vei fi parfumul lunecător de-acum Pe-a lumilor întinsă tipsie de jeratic. Curând, sub faldul umbrei, nu vei mai desluși Nici recea Astartee, nici încruntata Gee... Doar spuza sidefată în depărtare, și În preajmă, goana unor năluci opiacee. Vulturi de flăcări, aștrii spre tine s-or purta. Vâslirii lor solemne deschide-atunci ferestre Și bea din plin vârtejul stârnit în preajma ta Cum altădată, boarea pădurilor terestre. Respiră, crești mai vastă... în plasma unde doar O singură
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Din culmea unde mai presus de nor, Doar gheața își sculptează diamantul, Te prăvăleai, gigant clocotitor, Cât zarea-ntins, haotic ca neantul. În jurul tău, frânturi de stâncă, lut, Cadavre ale florei uriașe Monument au un nenturnat trecut... Și nicăieri în goana pătimașe Reflexul liniștit nu locuia Cu lumea lui năvalnicele ape... Dar anii au trecut... Din matca ta, Prea strîmtă-atunci, ai dispărut aproape. Oglindă călătoare, cer mobil, Te-ai încadrat într-o ușoară spumă Și-ți porți acum cristalul tău steril
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Regească și senină și amplă armonie. Cum, cel ce simte gândul ascuns, nu se temea Să-mi pună dinainte atâta strălucire Și nu vedea mii suliți înfipte-n carnea mea Cum asmuțeau întruna spre tine, nălucire!... Deci am gonit... o goană ce nu s-a mai oprit Decât când brațul ager zvâcni să te cuprindă Când strângerea te frânse, iar ochiul pironit Se adânci în vasta orbitelor oglindă. De atunci, țeasta prinsă în chiciură și zguri Pe trepte de vertebre pătrunde
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Unbekannt sau de Unknown, vedeți legătura ? vedeți de unde sare, afurisitul ?), iar pentru dumneavoastră, care, deși nu mi-ați mărturisit-o încă, simt eu că sunteți foarte muzicală, e ca atunci când vă duceți la Operă și, în loc s-o luați la goană înainte de a începe uvertura, stați emoționată pe scaun și abia așteptați să vină aria aceea pe care o știți pe dinafară (a-a-di-i-o del pas-sa-a-to !) și, când vine aria, o fredonați ultrasatisfăcută că o știți și nu știți că tocmai ce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, ba chiar cred că i s-au părut plăcute acele ore petrecute cu un pohet, pe un câmp cu margarete și cu maci. 16. Scăpaseră tehnicile, își făceau de cap într-o haotică goană; ne înmulțeam pe rupte, n-a existat secol mai sălbatic și mai minunat, doamne ! (aceasta e o expresie ca oricare alta) și ce-o să mai fie ! Se pare că abia a început, deși trăim sub auspiciile unui număr favorabil; poate
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de câteva ori printre paraginile Celeilalte Părți... Oricum, Zenobia e foarte mică, în noaptea asta ar fi trebuit să stau lângă ea, s-o țin strâns de mână. Am început să alerg. Acasă, nu mergea liftul. Am urcat scările în goană. Pe coridor m-am oprit să respir. Gâfâiam. Petru plecase, pesemne, de mult. Lumina galbenă a becului se împletea cu cenușiul zorilor. Ușa camerei noastre era deschisă, vedeam clar scaunul încărcat de hârtii prăfuite și sofaua goală. Simțeam în aer
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cărui mărturie n-ar fi crezut-o nimeni. * De la Centrul Național de Cercetări științifice din Paris au fost furate nouă pisici pe ale căror cranii erau fixate dispozitive în miniatură pentru înregistrarea activității nervoase cerebrale. 10. Am coborât scările în goană, n-aș fi putut suporta cușca liftului. Aveam nevoie să vorbesc cu cineva, cu oricine, despre orice, să restabilesc într-un fel arbitrara legătură comună. M-am gândit să caut portarul, să intrăm împreună în luminator, dar am renunțat. Cum
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
tata mă asculta din sufragerie și plîngea pe ascuns. Îmi amintesc cum, În acea dimineață de iunie, m-am trezit țipînd. Inima Îmi bătea În piept ca și cum sufletul ar fi vrut să-și deschidă drum și s-o ia la goană pe scări În jos. Tata a dat fuga speriat În cameră și m-a luat În brațe, Încercînd să mă potolească. — Nu pot să-mi amintesc fața ei. Nu pot să-mi amintesc fața mamei, am murmurat cu răsuflarea tăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un suflu fetid care urca din gurile de scurgere ce se vărsau În sistemul de canalizare. Noaptea deveni opacă și impenetrabilă, iar ploaia - un lințoliu de abur. „Pentru o astfel de femeie, oricine Își poate pierde bunul-simț...“ O luai la goană pe Ramblas În sus, cu un singur gînd În minte: Clara. Bernarda spusese că Barceló era plecat din oraș cu probleme de afaceri. Aceea era ziua ei liberă, și obișnuia să se ducă să-și petreacă noaptea acasă la mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe dinăuntru, țipa ca un nebun, lovind pereții și jurîndu-se că, dacă va intra cineva, el se va omorî pe loc, tăindu-și beregata cu un ciob de sticlă. — Nu chemați poliția, vă rog. Venim chiar acum. Am ieșit În goană În strada Joaquín Costa. Era o noapte rece, cu un vînt tăios și cu un cer de smoală. Am trecut În fugă pe dinaintea Casei Mizericordiei și a Casei Milosteniei, nebăgînd În seamă privirile și murmurele ce șuierau dinspre portalurile Întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
iar În aceste clipe se prezintă În cartier o urgență socială pentru care anumite eforturi trebuie să aibă Întîietate, o să mă abțin, că de nu, Îți lămuream eu dumitale vreo două. — Fermín! strigă tata. Fermín Închise pliscul și ieși În goană pe ușă. Merceditas Îl privea reprobator. — Omul ăsta are să vă vîre Într-o Încurcătură pe nepusă masă, ascultați-mă pe mine. E cel puțin anarhist, mason, ba chiar evreu. Cu năsoiul ăla... — Nu-l băga În seamă. Face totul ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și astfel am intrat În legătură cu Julián Carax. — Tatăl dumneavoastră mi-a povestit că erați prieteni buni. Tata v-ar spune că am avut o aventură sau ceva de genul ăsta. Nu-i așa? În opinia lui, eu o iau la goană după orice pereche de pantaloni, ca o cățea În călduri. Sinceritatea și dezinvoltura acelei femei mă lăsau fără cuvinte. Am Întîrziat prea mult pînă să urzesc un răspuns. În timpul ăsta, Nuria Monfort zîmbea ca pentru sine și tăgăduia din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
transferat de la amplasamentul său firesc, găsindu-se în preajma unui lac de tencuială seacă, cu reflexe în sepia, năpustindu-se, apoi, într-un galop fără frâu spre fundul unui lac de pulbere de ciment și de praf întunecat. Își stopă, însă, goana, ca un armăsar căruia-i apare brusc, în față, un obstacol de netrecut, nevoit să se proptească pe toate patru picioare, când părea inevitabilă catastrofa unei izbituri directe de Bubă, de Cârnu, de Labă și de Mops, care râdeau, drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
urlă la ei Anibal. Unde ați luat-o la picior pe vremea asta de iarnă!? Nae Calaican, care mergea în somn, mărșăluind în formație, la fel ca infanteriștii români aflați în retragerea de pe frontul sovietic din Cotu-Donului, fu capturat din goana jeepului: Anibal deschise portiera, îl culese pe taică-său din zăpadă și înșfăcându-l de după cap, ca pe un cățeluș, îl aburcă pe bancheta din spate. Jeepul rulă încă vreo câteva zeci de metri, stopând în ninsoare și viră către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-o și pe asta de gât. O luasem mai rău decât înainte. Tot timpul era în spatele meu, prima moartă. Chiar dacă nimeni nu crede că unui deținut îi pare rău de ceea ce-a făcut. Și am stat tot timpul pe goană, ceea ce nu mi-a plăcut niciodată mie. Să stau, să mă urmărească cineva, să fiu dator la cineva sau chestii de genul ăsta. Și-acum, normal că-mi pare rău. S-a dus cu viața mea! Dacă o să mai existe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
că așteptarea este ceva trecător. Ceva între plecare și sosire. Pe când aici nu există decât așteptarea. "Știi în ce situație sîntem noi? i-am zis odată Eleonorei. Închipuie-ți că dincolo de pădure e o autostradă pe care mașinile trec în goană. Dar nici una nu oprește. Toți sânt grăbiți. Nimeni n-are timp de pierdut. Trec ca și cum nu ne-ar vedea. Și poate că nici nu ne văd... În zadar le facem semn. Noi nu existăm pentru ei. Nimeni nu există pentru
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Da, fetițo, nu te mira. Noi am văzut ceea ce alții nu văd niciodată. Noi am ajuns, trăind, acolo unde începe eternitatea morții... E un privilegiu ăsta, nu-i așa? Toată lumea nu cunoaște decât gările, peroanele pe care așteaptă, despărțirile, plecările, goana după trenul care tocmai a pornit, călătoria... Nimeni n-a văzut cu ochii deșertul. Acolo unde așteptările, plecările, despărțirile, totul se transformă în nisip. Lumea întreagă gonește prin toate gările spre acest deșert fără să-l cunoască; se luptă să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
băii, zări chipul lui. Încă o dată, simțirile îi fură cuprinse într-o cădere ca de derviș, iar sentimentul de calm, atât de puternic cu o clipă în urmă, dispăru ca un abur. Aceeași influență irezistibilă pe care o simțise în goana sa turbată ultima oară când îl văzuse în bazar o cuprinse din nou. Neajutorată în fața ei, știind că trebuia să facă rapid ceva, ridică o piatră de jos, cu nervii la pământ din pricina emoției, legă bilețelul de piatră cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
lupta cu plasele. Domnul Chawla fugi după ei și după Ammaji. Mulțimea de devotați, care spărsese liniile polițiștilor și, în cele din urmă, chiar și polițiștii cei leneși, fără Superintendentul lor, fugeau cu toții, șuierând, icnind disperați. Și Pinky se alăturase goanei. În fața ei, brigadierul afișa o mină neînfricată. Simțea din plin nevoia de a-l apuca de fese. Oare nu-i spuse tatăl său să țintească mai sus decât ea, nu mai jos? Spionul se târî mai departe de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
v-aș deranja dacă n-aș avea un motiv foarte serios, am absolută nevoie să mă primiți, Când, Chiar acum, Sunt ocupat, Domnule prim-ministru, vă rog, Bine, dacă insistați atât, veniți, sper ca misterul să merite, Mulțumesc, vin În goană. Directorul general puse telefonul jos, băgă scrisoarea În plic, o puse Într-unul dintre buzunarele interioare ale sacoului și se ridică. Mâinile Încetaseră să-i mai tremure, dar fruntea Îi era lac de sudoare. Se șterse pe față cu batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ACARUL: Am fost. Am fost acar la căile ferate. MICUL PRINȚ: Și ce făceai? ACARUL: Triam călătorii în pachete de câte o mie. Întoarce acul) Întorceam acul gata! Trenurile puteau trece când la dreapta, când la stânga. (Zgomot de tren în goană, scade, dispare) MICUL PRINȚ: După zgomotul trenului, par foarte grăbiți. Ce caută miile de oameni din trenuri? ACARUL: Nici chiar mecanicul de locomotivă nu știe. (întoarce acul. Tren care trece în goană) MICUL PRINȚ: Gata, se și întorc? ACARUL: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la dreapta, când la stânga. (Zgomot de tren în goană, scade, dispare) MICUL PRINȚ: După zgomotul trenului, par foarte grăbiți. Ce caută miile de oameni din trenuri? ACARUL: Nici chiar mecanicul de locomotivă nu știe. (întoarce acul. Tren care trece în goană) MICUL PRINȚ: Gata, se și întorc? ACARUL: Nu sunt aceiași. Aceștia vin în locul celorlalți. MICUL PRINȚ: De ce? Erau nemulțumiți acolo unde se aflau? ACARUL: Niciodată nu ești mulțumit acolo unde te afli. Întoarce acul, tren în goană) MICUL PRINȚ: Aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care trece în goană) MICUL PRINȚ: Gata, se și întorc? ACARUL: Nu sunt aceiași. Aceștia vin în locul celorlalți. MICUL PRINȚ: De ce? Erau nemulțumiți acolo unde se aflau? ACARUL: Niciodată nu ești mulțumit acolo unde te afli. Întoarce acul, tren în goană) MICUL PRINȚ: Aceștia au pornit în urmărirea călătorilor dintâi? ACARUL: Nu urmăresc nimic. Dorm acolo, înăuntru, ori poate stau și cască. Numai copiii își turtesc nasul de geamuri. MICUL PRINȚ: Numai copiii știu ce caută. Ei își cheltuiesc timpul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
un nume care nu era al tău. — Angela, am suflat în ochii aceia și i-am văzut dilatându-se. Am alergat în jos pe scări, am alergat prin ploaia de afară, am alergat în fața unei ambulanțe care se apropia în goană și a frânat la doi pași de mine, am alergat printre canaturile ușii de sticlă de la Urgență, am alergat prin sala infirmierilor, am alergat în camera unde cineva cu un braț fracturat țipa, am alergat în camera alăturată goală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]