3,627 matches
-
asta o irită. Acum, că folosim poarta asta din nou, o s-o ungem." Are totuși un aer de femeie cumsecade doamna Segal, cheia enigmei trebuie căutată altundeva. Locotenentul încalecă pe calul pe care așteptarea îl făcuse nervos și pornește în goană, urmat de ordonanța care se străduie să se țină după el. Comandantul îl așteaptă la Cetatea Albă, un târg așezat mai la nord, pe malul estuarului. Numele îi vine de la o cetate care avusese un rol important în istoria Moldovei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tăcută. Vremea însăși încremenise într-o liniște înaltă și limpede. Într-o noapte, când îi fugise somnul, locotenentul auzi împușcături răsunând net, ca un pumn de perle căzând pe o suprafață de sticlă. Așteptă ca ordonanța lui să vină în goană, dar n-a fost nimic. Până la urmă, liniștea se instală din nou. A doua zi a aflat că doi spioni, care nu răspunseseră la somația patrulei, fuseseră omorâți. Le-a văzut cadavrele, aliniate, unul lângă altul, în baraca învecinată cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de așteptare era goală, dar, de dincolo de ușile închise, se auzea zgomotul unei activități febrile. Veni numaidecât un funcționar care o întrebă dacă mai are și alte treburi de rezolvat la ambasadă. Ieși în grabă și o luă iar la goană. La editură, Angela era singură. Margareta se opri în pragul biroului, gâfâind, cu brațul sprijinit de cadrul ușii: Tot n-a venit?" Angela făcu semn că nu. "Și nici n-a telefonat?" Angela o băgă înăuntru și închise ușa: "N-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ciudată învestitură oficială, pentru care se primesc chiar și diplome (Diploma de Mentor), în timp ce relația Maestru-Discipol nu mai poate fi regăsită decât cel mult, în piesele de teatru. Dascălii, profesorii, pedagogii de toate nivelele își trăiesc viața profesională într-o goană fără sfârșit după credite, fiind, zi după zi, într-o alergătură mistuitoare pe la conferințe, cursuri de specializare, postspecializare, perfecționare, modernizare și alte demersuri de tip așa-zis european. Pretutindeni se dă o luptă ucigătoare pentru burse, înscriere în proiecte europene
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
mult regulile profesiunii. În schimb, de cincisprezece ani încoace și mai ales în ultima perioadă, regulile concentrării și ale pieței fac ca marile edituri să încerce să dea "lovituri" financiare rentabile, susținute de importante bugete publicitare, în detrimentul producției de calitate. Goana după best seller care aduce rentabilizarea întregii producții, trece în cel mai bun caz, prin lupta pentru marile premii literare și în cel mai rău caz prin folosirea mijloacelor de informare și prin recurgerea la formele cele mai zgomotoase de
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Găsitorul manuscrisului de vreo treizeci de pagini a avut curajul să-l publice într-o revistă de prestigiu sub semnătura: Necunoscutul înghițit de sevele pădurii. Inutil a mai spune că textul a stârnit un interes uriaș. 75 Mereu suntem în goană după cunoaștere. De ce? După Descartes, elementele prime ale cunoașterii aparțin spiritului nostru într-un mod natural, după Kant, cunoașterea începe odată cu experiența, dar aceasta trebuie pusă într-un sistem, unde ia înfățișarea unei construcții numai prin rațiunea omului. Abia odată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
autografe etc.). 80 Incredibil, dar nu ne dăm seama că noi simțim și trăim într-o lume de semne cu valori intelectuale, existențiale și metafizice. Trecem pe lângă ele cu mare ușurință pentru că noi vedem numai imediatul, pragmaticul, interesul concret, în goană fiind după elementele materiale. Multe semne ne arată (și noi tot nu "vedem"!) căile descoperirii sacralității cosmice, a naturii și a cunoașterii de sine, a adâncului din noi, încât în sfârșit omul ar înțelege sensul probei inițiatice: "după tortura rituală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
adunat înțelepciune mai multă decât toți înaintașii mei. Am învățat multe și știu multe. M-am străduit să înțeleg bine ce este înțelepciunea, ce este prostia, ce este nebunia. Dar mi-am dat seama că și strădania aceasta e tot goană după vânt. Deșertăciune a deșertăciunilor, totul e deșertăciune, zice Eclesiastul. De fapt, înțeleptul nu ne dezarmează, ne avertizează sever. Și totuși, taina învăluie totul. 86 Se poate pune un semn al echilibrului între clipă și eternitate? Mi se pare inutil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
tot mai înclinată spre violență și spre renunțarea la tabuuri datorită competiției tot mai acerbe. Ca urmare, excesele care apar în acest serial se află în directă legătură cu competiția în care este atrasă mass-media comercială, care este obligată în goana ei după profit să prezinte comportamente extremiste și violente; mulți cred că această tendință se va accentua o dată cu creșterea numărului de canale de televiziune și cu exacerbarea concurenței. Se poate astfel observa modul în care cultura media exprimă tocmai grijile
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
îți dă răspunsul acestei întrebări. Rapul spune lucrurilor pe nume și dă cîteva indicii în legătură cu "Ceea ce trebuie făcut". Rapul îți spune că a sosit vremea focului, iarăși și iarăși, vremea violenței urbane, vremea cînd totul sare în aer. Este vremea goanei nebune după bani, a sexului sălbatic, a celor bolnavi de SIDA, a drogurilor, a crimei și bandelor. Este o vreme a violenței, o vreme care va face multe victime, în special printre tinerii negri. Este însă o vreme cînd trebuie
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
rețineri. Cultura media trebuie atent analizată, posibilitățile sale trebuie explorate pentru a interveni în curentul culturii dominante, dar și pentru a oferi alternative la modurile culturale și discursurile în uz. Ea este poate destinul nostru și ambientul nostru cultural în goana noastră către viitor; ca urmare, trebuie să explorăm acest spațiu nou și să vedem cum îl putem folosi în vederea realizării scopurilor noastre pentru libertatea noastră, pentru fericire, democrație și alte valori pe care dorim să le păstrăm și să le
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
lângă poartă. Ca fulgerul trec prin fața mea vreo 20 de macedoneni pietrari, toți oameni înalți, bine legați, voinici în toată puterea cuvântului. Macedonenii fugeau de mâncau pământul, iar după ei câteva mii de oameni din popor îi goneau de foc. Goana s-a sfârșit tocmai în șoseaua Kiseleff, unde lumea s-a risipit. Conflictul izbucnise de la o femeie. Unul din macedoneni „s-a legat“ de nevasta unui cizmar, și de aci iurușul. în anul 1882 apare ziarul umoristic Scaiul, proprietatea câtorva
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Aci Constantin Isvoranu și Alexandru Marghiloman, îmbrăcați cu jachete roșii, șepci negre, trâmbița la spinare și cizme de lac, călări pe cai superbi, așteptau toate echipagiile pe drumul Herăstrăului. Bestia era locotenentul Mihail Laptev, care trecu repede, cu iuțeala fulgerului. Goana a durat 2 ore. După aceea doamnele au scoborât din trăsuri, domnii le-au dat brațul și toată această lume aristocratică a intrat în păduricea Bănesei unde s-a mâncat, s-a băut și s-a dansat. Dar ce lume
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Niciodată un avocat. Din baroul atîtor bărbați plini de cultură, de inteligență și de talent, s-au recrutat, timp de o sută de ani, majoritatea oamenilor politici, care din România mică au reușit să facă România Mare. Îmi închipui ce goană vulgară de la o secție la alta trebuie să fie azi acolo pe sălile murdare ale fostului nostru templu de justiție, de a cărui eternitate nu mă puteam îndoi, între "tovarășii" încruntați, inculți și răi. Ce ruină morală trebuie să fie
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
de multe ori. De scăldat, parcă mi-a cam trecut pofta... Nu știam ce să cred despre fantome. Cu tata mi-era rușine să discut, până într-o zi când nu mai puteam de frică și-am părăsit prundul în goană. Ca din senin s-a iscat o furtună de rupea crengi din luncă și frunzele zdrențuite zburau rotindu-se în vârtejuri. Ziceai că natura s-a înfuriat după așa o zi senină și se răzbună pe cineva. M-am uitat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
când vine ploaia, căci glasul păunului o prevestea cu exactitate. Când scoteau jocheii mânjii popii la plimbare prin sat, noi copii ne adăposteam sub gard, în șanț sau intram în ogradă. Ne era tare frică de copitele lor aruncate în goană. În gospodărie, preoteasa muncea enorm. Mâinile ei erau mereu crăpate, de la mulsul oilor și vacilor, de la pregătirea hranei animalelor. Uneori o mai ajuta sora ei, Ghența, o fată la fel de frumoasă și de harnică (până ce s-a căsătorit). Mai avea argați
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
trecători. Fiecare, copil sau adult, trebuia să-i dea binețe, spunând: "Sănătate, sărut mâna, părinte!". Noi, copiii, care ne grăbeam spre școală, ca să nu-l mai salutăm astfel, treceam pe cărarea de la marginea tolocii, peste șanț și-o luam la goană, când dădeam cu ochii de el. Apoi, la școală ne făcea reproșuri. După mai mulți ani s-a mutat la parohia din Bădeuți, pentru a fi mai aproape de Rădăuți, unde și-a ridicat o casă nouă, pe strada Simion Bărnuțiu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ne ofere vreo "prescură" sau o gură de apă. Eram murdari, obosiți și flămânzi. Pe deasupra s-a mai adăugat o ploaie torențială, care ne-a fugărit în aria șurii. De aici, cu greu, unul câte unul, am luat o la goană, sărind gardul livezii, fără să ne simtă câinii din lanț. Uneori preotul scotea turma sa de oi, de rasă merinos, la păscut, pe toloaca din fața școlii sau pe sesia lui. Trimitea 5-6 băieți din clasele mai mari să le păzească
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și plin de spumă al calului, atârnând de el cu toată greutatea corpului. Își simți picioarele târându-se prin iarba udă și brațele prinse Într-o durere ascuțită, ca și cum cineva i le-ar fi smuls din umăr. Calul Își Încetini goana. Sforăi zgomotos, Împrăștiind În jurul lui picături reci și mărunte de salivă care umezeau fața lui Simeon, răcorindu-l, și se opri la câțiva pași de adâncul de abia bănuit. Necheză ușurel și se lăsă pe-o coastă, În smocurile rare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
istoria: primise de la Bodo o scrisoare scur tă, În care el o ruga să se ostenească În mare taină până la sihăstrie, pentru că voia să-i Împărtășească ceva foarte important. Povesti și ciudata Întâmplare cu calul care aproape o răpusese În goana lui nărăvașă, și cum un străin o scăpase pesemne de la moarte. În ciuda micilor zgârieturi pe care le dobândise și a Împotrivirii tovarășei sale, se hotărâse să ajungă la locul Întâlnirii. Călugărul o ascultă cu atenție, clătină de mai multe ori
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ca să putem ajunge neîntârziat la mânăstire! Cum Berthei Îi era frică să pornească singură prin pădure, găsi că sfatul grăsanului era bun și o rugă pe stăpâna ei să-i Îngăduie s-o Însoțească. Așa că cele două tinere porniră În goana calului, fără nici un cuvânt, călăuzite de catârul călugărului, care se dovedi tot atât de iute ca cel mai de preț bidiviu din grajdurile ducelui. Noaptea se apropia cu repeziciune. Călugărul le conduse pe cărări necunoscute, urcară și coborâră prin păduri și poieni
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
larg. — Iată, stăpâna mea, zise călăuza, dac-o luăm la stânga ajungem Într-o jumătate bună de ceas la mânăstire. Dar eu am să te rog să Îngădui să facem un mic ocol, abătându-ne spre dreapta, nu mult, numai o goană de cal, ca să iau niște ierburi de leac de care avem neapărată nevoie pentru rana cavalerului nostru, de la un preot, prieten al părintelui Constantius. Părintele mi-a spus apăsat să nu uit. E vorba de foi de pătlagină, pe care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pizmuiau stăpânii pentru bogăția și puterea lor, pentru cum Își extinseseră mereu autoritatea În această parte a lumii, pentru luxul În care trăiau, castelul de pe Schlossberg fiind recunoscut ca cea mai frumoasă construcție romanică a vremii, toți oportuniștii care, În goana lor după privilegii, recompense, gravitau În jurul autorității imperiale, cei pe care frații princiari Îi măturaseră din calea ascensiunii lor se coalizaseră pentru a șterge ducatul din Breisgau de pe fața pământului. Intrigile politice se țineau lanț. Nu lipseau nici Încercările de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
rost pe care le spunea de la moartea soției sale. Fără să mai stea pe gânduri, luă coșulețul și, ținându-se cu o mână de tufișurile de pe pământul Înghețat, ca să nu alunece, urcă gâfâind malul cel Înalt. Apoi o luă În goană spre casă. O umbră ascunsă după alt stâlp al podului se desprinse de lemnul cu care parcă se contopise și-l urmări cu fereală. Când Îl văzu intrând pe poarta casei, umbra se Întoarse din drum și dispăru În Întunericul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Otto, voia să scape de mine, și la Molsheim mă așteptau cu siguranță furcile, și nu banul de argint! Nimeni nu trebuia să afle că stăteau ascunși aici. Bineînțeles, m-am prefăcut peste măsură de bucuros și-am plecat În goană, fiindcă-mi era capul În joc. O bucată de vreme m-a urmărit de departe o slugă, ca să vadă dacă mă duc Într-adevăr la Molsheim. După un timp, când am fost sigur că nu mai era nimeni În urma mea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]