6,255 matches
-
vreo doi pui, nu mai mult. - S-a făcut, stimată doamnă! Cum să nu vă servesc?... Pun bani de la mine și vă aduc bonul de la casă. Mi-am luat angajamentul să o servesc, deși știu ce va fi la magazin. Grămadă spontană ca la jocul de rugby sau ca în fotbalul american, ori ca la vinerea neagră luată de la americani în ultima vreme ca pe o nouă modă. Bătălie pentru un loc în frunte, deoarece se scoate o cantitate limitată și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
împotriva ei... — Am vrut să mă apuc de comerț stradal, știi, cu rulote d’alea, ca în Occident. Cu mici, cîrnați, chestii d’astea, de le plac românilor... Ei bine, nu se poate ! Adică se poate, dar, pe lîngă o grămadă de aprobări și de taxe, trebuie să ai la rulotă WC și duș. Nemții n-au. M-am interesat, am găsit un tip de rulotă care avea și un mic WC și un soi de duș, doar că la noi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mine mă trage curentu’ ! O dată mi s-a umflat și o ureche din cauza asta...” îmi revin în minte zeci și zeci de scene din auto buzele de navetiști din timpul comunismului, cu treizeci de grade afară și oameni claie peste grămadă înăuntru, cărora le curgea sudoarea șiroaie. Dar n-ar fi deschis unul un geam ! Iar dacă, Doamne ferește, cuiva i-ar fi trecut prin cap o asemenea inițiativă revoluționară, din cincizeci de guri asudate izbucnea același strigăt de luptă : „Trageeee !...”. Pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
garantez că erau „autentice” toate, adică cei de la care le-am luat chiar le-au făcut cu mîna lor, în gospodăria lor și de la vitele lor. Și, în plus, erau bune rău ! Acum, cît timp toate astea stau claie peste grămadă la digerat, eu am răgaz să mă gîndesc la soarta lor îndoielnică. Eu barem știu ce am băgat în gură, căci îi cunosc direct și personal de vreo doi-trei ani pe toți producătorii de la care am cumpărat. Nu știu însă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
au dreptate să fie enervați pe vînzătorii de iluzii tradiționale, dar nu asta e cea mai mare problemă a lor. Micii producători care de-abia se ridică, pe cont propriu, din țărănimea noastră falimentată riscă însă să fie compromiși la grămadă sau chiar scoși de pe piață înainte chiar de a intra cu adevărat. Iar aceasta este una dintre cele mai mari probleme ale întregii noastre țări. De ce ? Pentru că România este un caz cu totul aparte - și dramatic - în peisajul european : sîntem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să fure, dar noi îl vom împiedica, mama lui ! Acest „mama lui !” din legile și dispozițiile noastre este cel care îmi dă permanent fiori pe șira spinării. Cei dinaintea noastră au profitat și s-au făcut profesori peste noapte, la grămadă, mama lor ! Așa este, unii chiar așa au făcut. Vom introduce acum niște criterii care nu vor mai permite așa ceva ! Foarte bine și asta, doar că aceste criterii au la rîndul lor niște „efecte colaterale” cel puțin la fel de neplăcute : tot
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
networking sau Radio Frequency Identification (RFID) pînă la cotidienele carduri. Într-un registru deja mult mai oldies but goldies, m-am cutremurat zilele trecute cînd, căutînd pe Google un interviu recent al meu, am dat peste un curs postat la grămadă sub numele meu, din care nu am recunoscut mare lucru și pe care nu l-am autorizat niciodată. Evident, nici nu aș fi avut cum... Ceea ce nu m-a împiedicat să mă rușinez și să mă revolt în același timp
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
atestă prezența unei sinteze proteice bogate, prin cantitatea mare de ARN (predominent ribosomal). Din ultrastructura citoplasmică, sunt de reținut următoarele particularități: -mitocondriile sunt adesea mai mici, cu criste reduse (imagini de tuburi); -formațiuni membranare fenestrate analoge membranei nucleare, dispuse în grămezi izolate; -modificări ale dispunerii aparatului Golgi; -existența unor polisomi giganți; -prezența de incluziuni lipidice ceva mai numeroase, dar fără caracter patognomonic. 3. Nucleul. Modificările nucleare sunt, din punct de vedere anatomo-patologic, cele mai importante pentru diagnosticul pozitiv în cancer, mai
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
caracteristici ale celulelor neoplazice: mobilitatea (prin pseudopode); pierdera inhibiției de contact (la contactul celulelor normale cultivate, cu cele vecine, atât mișcările, cât și diviziunile, se opresc, celulele dispunându-se în structuri uniforme - celule tumorale cresc haotic, una peste alta, în grămezi). pierderea adezivității de elementele celulare înconjurătoare, făcând ușoară antrenarea celulelor tumorale în curentul sangvin sau limfatic. Cel puțin ultimele două proprietăți par să fie datorate unor caractere speciale ale membranei plasmatice, care la celulele neoplazice ar fi lipsite de unii
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
aici: cine și când l-a văzut primul pe Isus? Unde a apărut Isus mai mult, în Galileea sau Ierusalim, sau câte puțin ici și colo? Deși aceste întrebări nu sunt chiar atât de dificile, așa cum pretind unii, există o grămadă de probleme când încercăm să le punem în ordine. Vă mai exemplific printr-o situație sau problemă asemănătoare, datând de la mijlocul secolului al XX-lea, care ilustrează cu ce fel de subiect avem de-a face. Pe 25 octombrie 1946
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
trupul era sau nu acolo. Prin această afirmație Schillebeeckx a încetat pur și simplu să raționeze istoric despre primul secol și a devenit un autor de scrieri fantastice din secolul al XX-lea. Oamenii simpli din primul secol știau o grămadă de lucruri despre mințile umplute de lumină și aveau la îndemână un limbaj pentru a vorbi despre asta: psalmii, tradițiile de spiritualitate. Dar toate acestea nu aveau nimic de a face cu cineva care a înviat din morți. Deseori unii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de un zgomot surd, spintecat de țipetele femeilor și de zornăitul sticlelor răsturnate făcute țăndări. Cuprinși de panica spațiului închis, ne-am călcat în picioare ca să năvălim mai repede afară. Zgâlțâielile au durat câteva minute bune, transformând străzi întregi în grămezi de moloz și fiare strâmbe. Chiar la ieșire, un tramvai deraiat intrase într-un magazin de mobilă, făcând vitrinele praf. După o oră cutremurul a reînceput, ceva mai slab ca prima dată. Cine a mai avut curajul să intre în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a Scării Unu era marele transformator, cu țevile lui curbe și fațada sa de beton, pe care o țin minte numai acoperită cu scrisul mare, colorat, al Mendebilului. Cred că transformatorul ăsta era stricat, pentru că a rămas acolo abandonat o grămadă de vreme. Timp de vreo lună de zile acesta a fost locul nostru de joacă. Nu ne mai stătea mintea decât la poveștile Mendebilului, a căror continuare o așteptam de pe o zi pe alta. Când nu avea chef să continue
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Rămase un timp așa, arătând direct spre pieptul fantasmei, apoi se ridică de pe pat și întinse degetul până se atinse ușor de degetul chipului din oglindă. Cu un gest grăbit, își scoase rochia și o aruncă pe covor. Găsi în grămada de țoale o rochiță de vară, foarte înflorată, pe nuanțe liliachii stinse, croită simplu, cu pieptar ca de sarafan și două breteluțe pe umeri. O încercă, dar, deși îi venea bine, nu se potrivea cu capul acela de mare doamnă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
uneori fructele lucioase, iar casele cenușii aveau pereții uzi. Mirosea puternic, nostalgic a fum de prin curțile cu grilaje de fier forjat. Ea purta o haină de ploaie dintr-un material lucios, galben-citron și se distra împrăștiind cu vârful pantofului grămezile de frunze uscate. Atunci mi-a povestit, cu o expresie pe jumătate copilărească, pe jumătate afectată, despre "prietenul ei de la facultatea de matematică", acel Silviu care avea să fie coșmarul meu timp de luni de zile . Dar în acea după-amiază
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
s-a părut că te-ai mai trezit nițel, altfel nu te-aș fi lăsat să pleci." Țin minte cum am ieșit în aerul înghețat, de ianuarie, cum am așteptat troleibuzul în stație și cum, când a venit, am căzut grămadă în zăpadă, încercînd să mă prind de bara mașinii. Acasă nu era, din fericire, nimeni. M-am trântit pe pat în uniforma de elev și am adormit. M-am trezit pe întuneric și la început m-am speriat. Apoi mi-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apucat într-o seară să-i scriu. I-am scris șaisprezece pagini și m-am dus să-i pun eu însumi scrisoarea în cutia din holul casei. Nu mai intrasem în holul acela cu trepte de piatră albă de o grămadă de vreme. Traseul nostru, strada Venerei, unde atelierele leproase începuseră să fie demolate, Moșilor, unde de asemenea se lucra ceva, apoi Eminescu, Toamnei, Viitor, pe unde o conduceam spre casă în iarnă și pe unde mă întorceam apoi cu mîmile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
destulă vreme. Sânt înveninat, deși mult mai calm decât acum câteva zile. Tu... tu taci. Nu știu ce gândești. Becul din tavan luminează violent odaia asta halucinantă: vrafurile de cărți, măsuța cu coșulețul cu mere, gobelinurile. Pe fotoliu, țoalele noastre, claie peste grămadă. "Ce subțire ești, ca o fetiță" - spui până la urmă. Și apoi, fără legătură: "Ai observat ce am pe gît?" Te ridici iar, până ce fața îți ajunge în dreptul feței mele. Îți privesc gâtul ușor ridat. Gâtul femeii îi arată cel mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de multe ori nimeream chiar în spatele vatmanului, care în acele tramvaie n-avea cutiuța lui de tablă și geam ca acum, ci stătea pur și simplu pe un scaun din care ieșea buretele, în partea din față a tramvaiului, la grămadă cu călătorii; îmi plăcea să mă uit cum sucește și învîrtește de manivela nichelată, terminată cu o mare bilă metalică, pe care o clănțănea de-a lungul plăcii aurii. Pe placă scria ceva în nemțește, în vagoane, scaunele erau din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
loc, rotindu-se-n sens invers, dar mai ales mirosul acela, pe care-l simt și-acum, ne purtau într-o lume fără legături cu cea reală. Desigur, Marcel se imagina într-un camion de război, vânând la nemți cu grămada. Din când în când apăsa pe pedalele din podea, care declanșau, spunea el, mitraliera. Dar eu, mișcând înainte și înapoi tija cu bilă de ebonită la capăt, eram departe de fanteziile astea; îmi închipuiam că aș putea trăi toată viața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mea, pe care n-o s-o uit niciodată, a fost Ester. M-am mai întîlnit cu ea acum vreo doi ani. Treceam pe Magheru, prin dreptul restaurantului Grădinița, când mă oprește o femeie cât un cal, cu vulpile pe ea grămadă, cu o pălărie cu voaletă vernil și cu un buchețel liliachiu în mâna cu mănușă de ață. N-am recunoscut-o la început, dar privind-o mai bine i-am văzut trăsăturile acelea greu de confundat, buzele subțiri și reliefate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la propriu, fără pereche. Imaginea ei a trecut prin gardul din spatele curții și s-a pierdut la orizont, sub norii înșelători. Ester și Garoafa, îmbătrînind, și-au accentuat trăsăturile neamului lor. Ester s-a făcut mare și roșie, cu blănurile grămadă pe ea, cu pălării sofisticate, iar după cincizeci de ani s-a îngrășat monstruos. Dinții i s-au dezgolit ca la cai între buzele asiatice, o aluniță i-a apărut lângă nară. A devenit un hoit dezgustător după linia a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
stomacuri, dând unul într-altul. Cu parcuri și statui de bronz înnegrit, popor de omuleți tuciurii, din ce în ce mai mici pe măsură ce urcam. Cu cartiere muncitorești, ca niște prăjituri din care nu ai mușca. Bucureștiul cu triaje CFR pline de stive de cherestea, grămezi de cărbuni și mormane de țevi, profile și pompe ruginite, șpan și magneți. Cu gări cu ceasuri rotunde și locomotive cu aburi, gări mirosind mereu a cocs, usturoi și păcură, gări din care se preling șine încălecate, dispărând pe sub viaducte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
coborât pentru câteva minute în grota lui Rolando. Aceeași lumină albăstruie se răsfrângea pe pereți, dar, când l-am văzut pe "prietenul nostru", cum începuserăm să-l numim, am amuțit: parcă trecuseră mii de ani. Din uriașul schelet rămăseseră doar grămezi de țărână. Oasele bazinului mai răzbăteau totuși, sfărâmate, din praful murdar, alături de bucăți de țeastă, sferturi de maxilar, resturi de vertebre. Timpul șuierase pe deasupra lui cu o viteză și o furie de necrezut. Am ieșit abătute din acest osuar și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în sfârșit, pe la cinci și ceva, vecinii care rânjeau pe la ferestre și balcoane putură să audă primele note cacofonice scoase de orgă sub apăsarea degetelor stângace ale arhitectului. Din fericire, fiind amplificat de o stație care costase și ea o grămadă de bani, volumul sunetului putea fi reglat după dorință, astfel că vecinii nu se supărară văzând că arhitectul, original, nu mai catadicsea să iasă din cabina sa cu claviatură nici după lăsarea nopții, emițând în surdină sunete peste sunete, fascinat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]