4,781 matches
-
îmi zice, oi îmi strînge, Cum îmi trage, oi întoarce. Grăia zeul Dumnezeu: -Bată-vă focul de oi, Că de cînd sunt eu la voi Am albit la cap ca voi». Sàrea miala d-ocheșea, Sàrea-n vînt, Sàrea-n pămînt Și din grai așa grăià: «Nu ne, Doamne, blestemà. Numai, Doamne, îți alege, Nouă sute de oi șute, Și vreo zece berbecei Și Te du la tîrg cu ei. Îți fă, Doamne, un covor, De-nalt cît e statul Tău, De larg cît e
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
documente folclorice, în Descolindatul, pe tema stării de veghe în așteptarea solului divin. O colindă, tot din colecția lui Sabin Drăgoi, transpune, în termeni proprii speciei, varianta carpatică a legendei lui Telepinus. O redăm în întregime, în forme arhaice de grai, pentru marea ei raritate: Sub cel roșu răsărit, Florile dalbe, ler de măru, Greu e Domnu adormitu, Sub un spin mîndru-nfloritu. De cînd Domnu-a d-adormitu, Florile l-au năpăditu, Rugăciuni nu s-au făcutu, Nici în cer, nici în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
un spin mîndru-nfloritu. De cînd Domnu-a d-adormitu, Florile l-au năpăditu, Rugăciuni nu s-au făcutu, Nici în cer, nici în pămîntu. Vine-un stol de golumbei Cu glasul de feciorei; Jos în pom ei se lăsau, Și din grai așa grăiau: «- Scoală, scoală acest domn bunu, Că de cînd ai adormitu, Florile te-au năpăditu, Rugăciuni nu s-au făcutu, Nici în cer, nici în pămîntu». Nu-l putură deșteptare. Vine-un stol de turturele, Cu glasul de feciorele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
dilematică, sensibilizată de cauzalități și de principii, o plasau pe celebra și misterioasa preoteasă într-un spațiu care favoriza răspunsuri probabile, cel mult să-l scoată în față pe „ori-ori”, mesajele Mioarei erau formulate cu claritate cutremurătoare, direct prin „viu grai” și în chip univoc, fără fisuri și intenții de răstălmăcire. Era glasul sever al destinului, nu al norocului. Nu oricine era capabil să-l recepteze, pentru că venea de departe și necesita îndelungă inițiere. Oricum, ambele meseriașe în ale cultului înțelegerii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mitologice inițiată de Al. Odobescu și de Sperantia. Au avut spor, deocamdată, alte orientări, cea folcloristico-dialectală a lui Ovid Densusianu, pentru că valorifica realități de interes mai presant în vreme, păstoritul carpatic, înzestrarea poetică a grupurilor de profesioniști, fenomenele poetice în graiurile regionale; cea filologică a lui D. Caracostea, autorul identificînd în problematica morții forme de circulație locală; spre deosebire de Meșterul Manole, text destinat să ilustreze o arie motivică mai întinsă. Și e firesc să fie așa. Ne aflăm în preajma Marii Uniri și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
doua, Zamfira, purta pe fiecare braț câte un prunc, unul oacheș, băiatul ei, altul mai slăbuț, mai delicat, abia ținându-i-se de cămașă, Constantin, căutând pieptul blând unde-și găsea căldură și alinare. Bătrânul Preda Brâncoveanul le urma fără grai, în mâini cu două icoane cu ferecătură de argint; el de fapt era stăpânul casei, tatăl lui Pavel, căruia toți îi spuneau Papa, dar vederea seimenilor răsculați îi zdrobise toată puterea de împotrivire. Își aducea aminte cum, în urmă cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
biserică. Pas cu pas, fără să i să pară grea coroana făcută din aurul rudarilor din susul Oltului, înainta domnița Maria, cu fruntea senină, cu ochii țintă. Cine ar fi îndrăznit să spună că nu împlinise încă cincisprezece ani? Fără grai o priveau patriarhul și domnul, arhimandriții și marii boieri, fiecare gândind că, dacă prin farmec s-ar fi oprit o clipă totul, ca la semnul degetului unei zâne, și dacă zâna ar fi întrebat-o: „Cu cine te măriți, domniță
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și le întărește credința. Simțea o oboseală cumplită în toate mădularele iar predica i se părea un fel de cântec de leagăn pentru Stanca lui. Asculta cu nesaț fiecare cuvânt și se minuna întrebându-se de unde o fi deprins mitropolitul graiul acesta românesc atât de dulce. Și predica îi învăluia în continuare ca o apă lină pe toți cei aflați acolo: — „Și adevărat, cât este de dulce această adormire și cu cât este mai dorită decât adormirea cea firească, de toate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a fost construită prin voința și cu ajutorul lui Petru Voievod, având ca element predominant pridvorul, care de data aceasta, este construit deschis. Este una din primele biserici din Moldova cu pictură exterioară. Frescele reprezintă o lecție de istorie scrisă În graiul artei, Într-o vreme când cartea tipărită Încă nu exista. Pătrunși de toate cele văzute și auzite timp de două zile, elevii se reîntorc acasă. In comuna Ruginoasa se află palatul lui Al. I. Cuza, restaurat cu câțiva ani În
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
emoționale de către ascultător a mesajului artistic. Interraportarea și condiționarea reciprocă a elementelor componente ale limbajului muzical au generat evidențierea și particularizarea fiecăruia în parte în cadrul discursului muzical. Structura limbajului muzical este reprezentată din elemente vii, deoarece în ele este sintetizat graiul muzical al omului, bogate, deoarece prin ele oamenii și-au exprimat ideile și sentimentele, variate, întrucât toate culturile și-au format și dezvoltat pe parcursul istoriei structuri proprii și inepuizabile, transmise fiind prin veacuri, fie luate, selectate, îmbogățite și extinse. 2
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
Dacă românii ar trebui să scrie azi epitaful lui Don Quijote, l-ar scrie la București așa cum se scrie la Madrid 86. Ce să mai spunem despre prezența în limba română a anumitor cuvinte pe care le regăsim de asemenea în graiul loren? Dar să scurtăm citatele și să ne mulțumim cu a spune că nimeni n-a știut mai bine decât poporul român să pună în practică această axiomă: "Limba e arma cea mai sigură pentru a stabili o dominație durabilă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
dase nume de Curcani Un hâtru bun de glume, Noi am schimbat lângă Balcani Porecla în renume! Din câmp, de-acasă, de la plug Plecat-am astă vară Ca să scăpăm de turci, de jug Sărmana, scumpa țară. Așa ne spuse-n graiul său Sergentul Mătrăgună, Și noi ne-am dus cu Dumnezeu, Ne-am dus cu voie bună.” SERGENTUL (fragmente) Vasile Alecsandri Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui Venea un om cu jale zicând în gândul lui: „Mai lungă-mi
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
de andrea în arc, și în zbor sbârnâitor o lasă să se ducă. Se umple de zvon tot plaiul Carpatin, calul alb se avântă ca o rachetă. Viteaza amazoană cu sânge mușatin, o mândră bistrițeană prințesa Margareta comandă seniorii în grai latin, strângând cu brațe tari arbaleta. În amurg când trofeele erau suficiente, având alături pe voievodul Costea, prințesa rostea rugăciuni de bogdaproste și mulțumire, avântându-și alaiul către cetatea de scaun. -Vezi gorganul acela mare de acolo-arătă prințesa lui Costea
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mutasem de curând Într-o garsonieră, repartizată de la serviciu, când primesc de la ea un telefon: - Știi, am fost „măritată” și m- am „dezmăritat”! Avea o voce la telefon de autoironie, Îmi imaginam zâmbetul ei de dincolo de telefon... Am rămas fără grai. După ce mi-am revenit, am continuat: - Cum vine asta, dragă? Nu ne-ai spus nimic de cununia civilă, ai făcut pasul În secret? - Nu a fost nimic legitim, a fost doar o perioadă de acomodare! Nu pot să-ți spun
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și a somat-o să-i dea geanta. Nu a schițat niciun gest. Țiganul i-a smuls geanta și a fugit iar ea a rămas cu cheile În mână, Înmărmurită. N-a apucat nici măcar să strige “hoții”, nu mai avea grai și cînd s-a uitat În spate, hoțul dispăruse. Pe stradă era puțină lume care văzuse scena, dar nimeni nu s-a băgat. A chemat poliția. S-au făcut cercetari. Nici până În ziua de astăzi nu a fost găsit hoțul
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
se întâlnise la teatru, absolut întâmplător, cu o fostă colegă de liceu a Verei, care o îmbrățișă furtunos. Formidabil, nu ne-am văzut de un veac ! La care Manole, livid, se răsucise pe câlcâie : „De când anume ?“. Colega înțepeni, pierzându-și graiul, dar îl regăsi : „Noi chiar o zi dacă nu ne vedem, ni se pare un veac !“. Vera adăugă : „Îți dai seama în ce situație am fost pusă !“. Desigur : a doua zi dimineața, Manole cerceta, minuțios, condica de program suplimentar. Cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și se ducea tocmai pe front... ― Urâtă țară aveți, muscale! zise deodată caporalul, întorcîndu-se spre gropari și uitîndu-se cu necaz la țăranul care se oprește să răsufle. Auzi?...Țara... locurile... niet frumos! adăugă apoi, arătând cu mâna ținutul și stîlcindu-și graiul spre a se face mai înțeles. Țăranul holbă ochii, nedumerit, cu un zâmbet umil, bolborosind ceva pe rusește. ― Nu pricepe ăsta, don' căprar, limba noastră, zice atunci un soldat, îndreptîndu-se din șale. ― Nici nu-i vina lor că țara-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o scrisoare, chiar doamna Bologa, căci era tot din Parva, cunoștea pe "domnișorul" din leagăn și lăsase acasă cinci copii. Întâlnind pe urmă ochii ordonanței, furia locotenentului se topi într-un val de rușine. Își dădu seama, îndată, că numai graiul românesc l-a scos din țâțâni, fiindcă a venit ca o mustrare peste gândurile lui răvășite de imputări. Îi pîru rău că s-a înfuriat și în părerea aceasta de rău simți mulțumire de sine și înălțare. Se sculă, făcu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
negreșit acolo de unde au venit ei... Apoi, cutremurîndu-se ca de frig, se apropie de sublocotenentul captiv și zise românește, cu un început de zâmbet în colțurile buzelor supte: ― Acuma ai căzut prins, trebuie să... Prizonierul nu se miră deloc auzind graiul românesc; întoarse niște ochi furioși spre Bologa și îi curmă vorba cu ură: ― Aici vă purtați cu prizonierii ca niște sălbatici. O brută de ofițer m-a lovit cu un par peste șale pentru că n-am putut și n-am
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
încît se apucă cu mâinile de masă, simțind că altfel s-ar prăbuși. ― Don' locotenent, trăiți, v-am așteptat cu masa toată ziua, zise Petre de lângă sobă, crezând că stăpânul său așteaptă să înceapă el vorba. Bologa se cutremură, parcă graiul ordonanței i-ar fi înțepat tocmai nervii bolnavi. Se uită la el totuși ca la un necunoscut și în același timp mirîndu-se că a fost în odaie și nu l-a văzut. Vru să-l întrebe ceva, dar pe când i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mîna-n păru-i blond și des, De pe-umeri haina-i luneca ușor - Vedeai rotundul braț pîn-subsuori. Părea c-așteaptă de a fi cuprinsă, De-a-și simți inima bătând cu dor, Ca buza ei de-a mea să fie-atinsă, Ca graiul ei să tremure ușor, Să văd privirea veselă și plânsă, Să aud glasu-ntunecat de-amor Și la ureche dulce să-i repet Cântul, ce-n gândul meu se mișcă-ncet. O, îmi șoptește numa-n dulci cuvinte Neînțelese, pline de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
eco ușor 140Petrece cu-amor, Cu dulcea vibrare de strune, Ce spune. Și toată viața lui, tot ce-a cules Din unde, din munte, din vale, 145Tot sufletu-i june, tot scumpu-i eres Alunecă-n cîntecu-i moale Ș-al coardelor grai, Frumos ca din rai, Amestecă-n vorbe de miere, 150Durere: Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc - stele li scapără-n cale, Apele plâng clar isvorînd în fântâne - Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce mut-duios-uimit Lucește-un gând de aur de-asupra-mi în zenit? Un om se naște - un înger o stea din cer aprinde Și pe pământ coboară în corpul lui de lut, A gândurilor aripi în om el le întinde Și pune graiul dulce în pieptul lui cel mut. O candelă a vieții, de cer steaua depinde Și îmblă scriind soartea a omului născut. Când moare a lui suflet aripele și-a-ntins Și renturnînd în ceruri pe drum steaua a stins. Dar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
așteaptă c-o cunună. Tu, timp, nu poți cununa în degete s-o sfermi Căci zugrăvir-atîta de bine saci de viermi. O, regi, ce puși pe tronuri de Dumnezeu sunteți Să plătiți balerine și țiitori s-aveți, O, diplomați cu graiul politicos și sec, Lumea cea pingelită o duceți de urechi. Îmi place axiomul cel tacit, ființi spurcate: Popoarele există spre a fi înșelate. {EminescuOpIV 222} ANTROPOMORFISM În poiata tăinuită ca-n umbroasă zăhăstrie, Trăia puica cea moțată cu penetul de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cumpănesc ș-o scriu. Când unii țese haina vremei, Ceilalți a vremii coji adun-: Viață unii dau problemei, Ceilalți gîndirei o supun. Dar pace este între dînșii: 10Ce unii fac iau alți aminte, Căci până azi domnește-ntr-înșii A cărții tale graiuri sfinte. N-a intrat viermele-ndoielii, Copil e ochiul lor când vede, Căința văd urmând greșelii, Căci omul tot în tine crede. Al răului geniu arate-mi Un om din viță pământească, Ce-ar fi-ncercat ale lui patemi Naintea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]