40,230 matches
-
în traistă... Să nu faci ce face popa, să faci ce zice popa, și altele... Acum, după problematica dispariție, întrunindu-se marile, luminatele, bărboasele capete, este bine să fie admiși, printre ele, și lingviștii de vază, cei ce studiază zicerile grele, românești, să le ia serios în discuție, să stabilească de unde pornesc ele. Mai cu seamă că noi acordăm oamenilor Bisericii rolul de excelenți vorbitori ai limbii române. Parlamentul să învețe!... Vorbe în pustiu, însă. Să luăm glumeața observație pe care
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
lor... să nu faci ce face popa, să faci ce zice popa - repetiția, în sine, frumoasă, să-ți intre bine în cap, vasăzică... Iar doamna, uscățivă, plutind de atâta experiență, care, de fapt, ușurează, - imită comic situația, buzunarele popii atârnând grele de atâta căpătuială, cu burdihanul uite-așa, revărsându-se, cu obrajii umflați... să nu faci ce face popa... să faci, zice, ce zice popa - și doamna, ca o veritabilă actriță, își suge la maximum fălcile, ca și inexistente. Dacă toate
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
de apărare față de infecții; scăderea progresivă a pH-ului și scăderea concentrației bicarbonatului seric, precum și scăderea capacității rinichiului de a excreta acizi; scăderea capacității de termoreglare; scăderea capacității de efort aerobic; scăderea ratei metabolismului bazal și a sintezei de lanțuri grele de miozină în mușchiul striat; și lista poate continua. Un declin fiziologic progresiv care duce la scăderea rezervelor funcționale se întâlnește în cadrul îmbătrânirii, dar acest declin este accelerat la pacienții fragili, la care mecanismele de adaptare încep să cedeze. Unii
Revista Medicală Română by Mihai-Viorel Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/92290_a_92785]
-
că turbarea e un semn de putere, Austria și-a dat numele de Austro-ungariă, ca doară-doară mica pocitură să se mai liniștească (aplause). Dar momentul nascerii n-a sosit încă. Când va sosi, o s-o vedem atuncea! Este o sarcină grea pentru biata Austriă. Faimoasă prin aventurele sale galante de altădată: "felix Austria nubet", ea își plânge acuma râsul nu de astăvară, ca fata din basmul românesc, ci râsul de mai mulți secoli. Dânsa sufere, și sufere cu atât mai mult
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
obiectuală și de voluptățile vizuale pe care le stimulează, albumul Baba , această expoziție încremenită, aruncă în jur o lumină palidă, de amurg în plină zi. Și dacă stai să asculți cu luare aminte, din paginile sale scrise și din materia grea a culorilor răzbat, paradoxal, și marile elanuri whitmaniene și sonoritățile stinse ale ecleziastului. O analiză conformistă și sumară a operei lui Corneliu Baba ar fi tentată să invoce aproape mecanic modelele autoritare ale picturii spaniole și flamande, să perceapă construcția
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
Faulkner sau îi citeam pe marii poeți, dar nu ne raportam în mod concret la modelele lor de oameni care creează, de Homo Faber, de oameni care, efectiv, se consacrau producerii de texte literare. Nu, e o muncă teribil de grea, una care-ți promite, 90 la sută, să nu-ți aducă niciun fel de satisfacții, numai supraviețuirea, eventual. Dar în același timp este și un pariu teribil în momentul în care realizezi exigențele, cînd realizezi ce comportă în spatele lui un
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
în ce privește modul de a filma. În mod cert, ceva îi separă pe tinerii cineaști de felul de a face film al maturilor, majoritatea acestora eșuînd trist după Revoluție, și, poate cel mai bun exemplu de ratare completă, susținută cu bani grei de CNC este nemuritorul Sergiu Nicolaescu. Alții au mai încercat să miște ceva, precum Radu Mihăileanu cu Cel mai iubit dintre pămînteni (1993) sau Nicolae Mărgineanu cu Undeva în est (1991), însă nici unul nu a reușit să capteze singurul lucru
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9279_a_10604]
-
îndoiesc, de "boierii minții" - Dobrescu transformă inteligent furtul textual într-o afacere de cursă lungă, cu eroi și cu victime de toate rangurile valorice. Ne întâlnim, nu o dată, în acest volum inițial din cele patru promise, cu nume într-adevăr grele: de la cronicarii Ureche și Costin la eruditul Cantemir, la poliglotul Nicolae Milescu (a cărui celebră călătorie în China se dovedește una aproape turistică), la istoricul Bălcescu, la logicianul Maiorescu sau la botanistul Dimitrie Brândză. Pe scurt, o întreagă istorie culturală
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
Marina Constantinescu Uneori, după absențe puțin mai lungi din țară, acomodarea devine tot mai grea. Așa mi se pare în ultimii ani. Haosul de aici, lipsa unui sistem, a legilor ferme, lipsa acută de civilizație, dialog și predispoziția spre anarhie, minciună, urît, aplecarea spre distrucție și prea puțin spre construcție, miștocăreala nesfîrșită, zgomotul infernal pe
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
fiecăruia, eșecul destinului personal dispar într-o secundă în rafala gloanțelor. Șobolani în viață și dincolo de ea. Cuceritor în acest spectacol este jocul actorilor. Pariul regizorului Theodor Cristian Popescu. Deși de calibre și cu experiențe diferite, cei cinci sînt la fel de grei pe scenă, la cîțiva metri de spectatori. Asta mi se pare, iarăși, o performanță. Monica Ristea este una dintre actrițele care mai poartă, cu smerenie, spiritul întîlnirii cu Harag, cel puțin în montarea lui testamentară cu "Livada de vișini". Pricep
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
cu înfocare. Era pe la Capșa. Niște băbuțe boceau. Tancheta trecu pe lângă ele duduind. La un semn, cortegiul opri. Aici avu loc (în vis) o minune... " Mortul" se ridică de la brâu în sus, proptit pe șezut, jumate scos afară din racla grea de nuc armenesc, și cuvântă înaintea mulțimii îndurerate. Buzele însă nu i se mișcau. Semn că lucra un aparat. Era, clar, o înregistrare de pe timpuri, voce mai tânără: "Dragi cetățeni, scumpi mineri, vreau să vă aduc un prietenesc omagiu celor
Vise de noapte by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9295_a_10620]
-
crăp/ mă îngrijorează,/ci nevastă-mea/singură cu grămăjoara aia de nimic./ aș vrea să știe că/ pentru toate nopțile/ în care am dormit împreună/ chiar și cele mai inutile certuri/ au fost lucruri/ întotdeauna splendide/ și că cele mai grele/ cuvinte/ pe care m-am temut/ să i le spun/ pot fi acum spuse:/ te/ iubesc"(confesiune). Sau o simili-epigramă, lejeră și simpatică, pentru descrețirea tuturor frunților misogine: "conform unor studii științifice/ durează 325 de ani/ până când moare și/ ultima
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
forma unei cărți nou-nouțe (iar aceasta nu fără a publica, în răstimp, câteva opuri). Cu egală seninătate, dedică un studiu consistent unei reviste interbelice, parcurgând minuțios număr de număr, detașând perioadele strălucite de cele pur și simplu survivante, izolând numele grele de colaboratorii ocazionali, adnotând geografic lista publicațiilor străine cu care avangardiștii de la Contimporanul au menținut relații cel puțin amicale, vorbind despre ideologii și politici în termenii cu mult mai judicioși ai opțiunii estetice de fond. E limpede că Paul Cernat
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
de ceas. Era o zi de septembrie minunată. Soarele strălucea dând peisajului un ton auriu, blând. Băgă de seamă că pilotul îi făcea semn către ce se afla în mijlocul lor, și pricepu că era vorba de sacoșa ei neagră destul de grea care dezechilibra aparatul, nefiind așezată chiar în mijloc, ceea ce o făcu s-o mute spre centrul aparatului, care se echilibră deodată, dovadă cât de fragil era. Era totul de lemn. Concentrându-se, simți chiar că miroase a lemn vechi și
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
redat cu o incomparabilă măiestrie, este cutremurător de veridic. Tratate mai pictural, corpul și îmbrăcămintea adaugă acestor imagini o puternică impresie de materialitate. Bătrînul turc Hagi Jusup, prăbușit pe scaun picior peste picior, cu haina-i ponosită căzînd în falduri grele, ni se înfățișează ca o structură masivă și monumentală. Portretele moșneagului, cu privirea lui profund umană pierdută în zare sau întoarsă îngîndurată spre noi, îi evocă, prin forță și prin adîncimea sensibilității, pe cerșetorii-patriarhi ai lui Rembrandt.
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
printre norii de sulf, în cazanele clocotitoare conaționali despre care ai fi jurat că n-ar avea ce căuta acolo te va mira doar o fracțiune de secundă. Trăgând cu ochiul dintr-un cerc în altul, văzând la și mai grea chinuire cete de adversari politici, nu-ți va fi mai bine, este chiar posibil să ajungi la concluzia că există o anumită exagerare în tratamentul care li se aplică - și nu numai lor. Dacă, într-o străfulgerare, îți va trece
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
înaintașii, dintre care nu puțini foarte instruiți. Nu cred, pur și simplu, că marilor vinovați, sceleraților, criminalilor, li se rezervă chinuri fizice - nici la foc deschis, nici la peste patru mii de metri sub Polul Nord, lângă drapelul rus, sub ghețari. Grele pedepse personalizate celor ce și-au chinuit, ucis, batjocorit, exploatat semenii, pedepse morale, însă... Când ar fi vorba de mine, Infernul ar putea fi o călătorie cu troleibuzul, pe timp de caniculă, la înghesuială, în picioare, călătorie stopată de un
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
Și e la adresa comunismului. Mamă, vin turcii! Dacă am spune că Idei în dialog nu e o revistă pentru gustul facil al publicului larg, nu am face decît să spunem o banalitate. Dacă însă am spune că e o revista grea, am spune de data aceasta o minciună. Idei în dialog nu e nici grea și nici facilă. E mai degrabă foarte consistentă și foarte serioasă. Și cu toate acestea nu e o revistă de specialitate al cărei conținut să-și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9345_a_10670]
-
nu e o revistă pentru gustul facil al publicului larg, nu am face decît să spunem o banalitate. Dacă însă am spune că e o revista grea, am spune de data aceasta o minciună. Idei în dialog nu e nici grea și nici facilă. E mai degrabă foarte consistentă și foarte serioasă. Și cu toate acestea nu e o revistă de specialitate al cărei conținut să-și sperie cititorii pînă la a-i reduce la numărul unei secte culturale. Pentru iubitorii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9345_a_10670]
-
subțiri de bambus, rasă-n cap și sugrumată într-un smoking verde -, o nebunie de lungancă!; învîrtea la glezna mîinii brățări de jad și coriandru, degetele ei lungi-prelungi îmbujorau ditamai inelele de-atîta anatomie divină și păgînă totodată; uneori exhiba fustalane grele, zglobii, negre, hachițoase: o duioșie comică se instalase în preajma sufletului ei copilin, nesfîrșit de crud și tandru; era însăși Fiica generalului!)... Cînd a auzit că o iubesc, a început să rîdă măreț, în hohote zdrobitoare, cu spume, cu crăci, de-
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
stabilise definitiv cu vreo douăzeci și cinci de ani în urmă, adică în 1965, și unde a și murit la puțin timp după ce s-a constatat oficial că nu este apt pentru a se înoarce în țară, via Academia Română. Au trecut ani grei de la aceste întîmplări, s-au schimbat multe guverne și destui miniștri, dar Ion Vlad nu s-a mai întors acasă nici măcar ca artist. Este greu de spus acum dacă vina este una originară și ține de aceeași angajare politică și
S.O.S., Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9388_a_10713]
-
care este echivalentul în ani de închisoare al faptelor sale. Lup singuratic - chiar dacă mereu s-au aflat în jurul lui destui membri ai haitei -, el a descoperit de multă vreme că nu se poate baza decât pe propriile forțe. În clipele grele, l-au trădat chiar și cei mai vocali dintre susținători și l-au atacat mulți dintre cei care îi datorează cariera. Cu tot acest pedigree lugubru în spate, Iliescu a încercat să fie mereu cu un pas înaintea acuzatorilor. A
Lugubrul pedigree by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9392_a_10717]
-
la rosturile ei firești și primii ani postbelici au fost de frenetică și inconștientă sărbătoare. Apoi, după abdicarea Regelui Mihai, la 30 decembrie 1947, totul a basculat într-un coșmar inimaginabil. Părinții le-au fost arestați, schingiuiți, condamnați la ani grei de închisoare pentru crime de nimeni știute. Averile le-au fost confiscate, au fost dați afară din casele construite prin truda mai multor generații, au fost excluși din școli, iar problemele de dosar îi puneau adesea în imposibilitatea de a
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
trebui să retrăiesc acea perioadă aș retrăi-o la fel, dar nici asta, și nici întâmplarea că n-am avut decât de pierdut, nu-mi micșorează păcatul de a-mi fi deturnat destinul. Pentru că sinuciderea este unul dintre cele mai grele păcate, iar eu m-am sinucis cu bună știință în plină maturitate creatoare, iar faptul că s-a dovedit doar o sinucidere provizorie nu constituie o scuză, ci un noroc. Nu știu dacă masochismul evident care a stat la baza
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
nu este o fire robustă și optimistă). Dar și greșește grav ca atunci când îl face pe Chiril reacționar (p. 451), determinân-du-l să protesteze vehement și făcându-l pe anchetator să retracteze învinuirea (p. 452). Securistul îi pune întrebarea cea mai grea atunci când îl întreabă, pe ocolite, de ce a scris ceea ce a scris în acel caiet: Nu intrăm acum în amănunte, de ce ai scris dumneata caietul ăsta, cine l-a mai citit, sau dacă te-ai gândit vreodată să-l încredințezi cuiva
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]