3,613 matches
-
prezidențiale, dar a fost respinsă deoarece dosarul lui nu îndeplinea condițiile de formă și fond prevăzute de lege. În 2007, Ion Coja a fost dat în judecată de către Federația Comunităților Evreiești din România (FCER) și Asociația Evreilor Români Victime ale Holocaustului (AERVH) pentru negarea Holocaustului, dar plângerea a fost respinsă. Ion Coja a publicat o serie de romane și piese de teatru. În 1979 primește premiul Academiei Române pentru piesa de teatru "Credința". Opera face o apologie a rolului jucat de Brătieni
Ion Coja () [Corola-website/Science/305320_a_306649]
-
respinsă deoarece dosarul lui nu îndeplinea condițiile de formă și fond prevăzute de lege. În 2007, Ion Coja a fost dat în judecată de către Federația Comunităților Evreiești din România (FCER) și Asociația Evreilor Români Victime ale Holocaustului (AERVH) pentru negarea Holocaustului, dar plângerea a fost respinsă. Ion Coja a publicat o serie de romane și piese de teatru. În 1979 primește premiul Academiei Române pentru piesa de teatru "Credința". Opera face o apologie a rolului jucat de Brătieni și Carol I în
Ion Coja () [Corola-website/Science/305320_a_306649]
-
ca senator. După 1990 a continuat să publice numeroase cărți, în care și-a exprimat rezervele față de „noua intelectualitate”, de după 1990, pe care a acuzat-o de continuitate cu mediile intelectuale din anii '50, pro-sovietice. Dintre aceste cărți merită amintite "„Holocaustul culturii române, 1944-1989”" și "„Enciclopedia valorilor reprimate”" (în colaborare cu Ilie Bădescu). Înainte de deces, avea în pregătire o carte intitulată „"Cominternul după Comintern"”, prin care a vrut să demonstreze că, de fapt, mentalitatea și metodele acestei organizații de tristă amintire
Mihai Ungheanu () [Corola-website/Science/305337_a_306666]
-
lumină pozitivă Mișcarea legionară. Înainte de Revoluția din 1989 a fost membru al Partidului Comunist Român, pentru ca în legislatura 2000-2004 să fie ales senator de , pe listele partidului Partidul România Mare. Din postura de parlamentar, a introdus un amendament prin care Holocaustul era definit drept „exterminarea sistematică, în masă, a populației evreiești din Europa, organizată de către autoritățile naziste”, ceea ce reprezenta o disculpare a statului român. s-a născut la data de 6 iunie 1939 în comuna Sihlea (județul Vrancea). După absolvirea studiilor
Gheorghe Buzatu () [Corola-website/Science/305343_a_306672]
-
note ș.a. A coordonat timp de mai mulți ani cu colecția „Românii în istoria universală”, care a ajuns la peste 160 de volume. În iulie 2001, Buzatu a organizat la București, împreună cu lingvistul Ion Coja, un simpozion cu titlul edificator: „Holocaust în România?”, cu care ocazie și-a lansat „Liga pentru Combaterea Anti-Românismului LICAR”, devenind președintele ei. Tot în anul 2001 el a publicat cartea elevului său, deputatul PRM Vlad Hogea, "Naționalistul", o culegere de articole care apăruseră în revista „România
Gheorghe Buzatu () [Corola-website/Science/305343_a_306672]
-
ocazie și-a lansat „Liga pentru Combaterea Anti-Românismului LICAR”, devenind președintele ei. Tot în anul 2001 el a publicat cartea elevului său, deputatul PRM Vlad Hogea, "Naționalistul", o culegere de articole care apăruseră în revista „România Mare”, printre care „Care Holocaust?”, „Acești evrei care ne conduc viața” etc. România de după 1989 văzuse inundarea librăriilor cu scrieri virulent-xenofobe, antisemite, naziste și neonaziste, ca „Mein Kampf”, „Protocoalele înțelepților Sionului” etc., deci "Naționalistul" ar fi putut trece neobservat dacă Buzatu nu s-ar fi
Gheorghe Buzatu () [Corola-website/Science/305343_a_306672]
-
România în pace!...”". Ulterior, C.V.Tudor și Vlad Hogea, au negat că ar fi fost xenofobi sau antisemiți. Buzatu nu s-a dezis. La sfârșitul lui iunie 2002, Gheorghe Buzatu a decis să submineze simpozionul organizat de Academia Română cu subiectul „Holocaustul și implicațiile sale pentru România” cu conferința "„«Holocaustul roșu» care a produs milioane de victime în toată lumea”", ca o diversiune, o tentativă de diluare și de deviere de la subiect, poziție care a trezit o anumită rezonanță în discursul lui Răzvan
Gheorghe Buzatu () [Corola-website/Science/305343_a_306672]
-
Hogea, au negat că ar fi fost xenofobi sau antisemiți. Buzatu nu s-a dezis. La sfârșitul lui iunie 2002, Gheorghe Buzatu a decis să submineze simpozionul organizat de Academia Română cu subiectul „Holocaustul și implicațiile sale pentru România” cu conferința "„«Holocaustul roșu» care a produs milioane de victime în toată lumea”", ca o diversiune, o tentativă de diluare și de deviere de la subiect, poziție care a trezit o anumită rezonanță în discursul lui Răzvan Theodorescu, dar a fost contracarată de istoricul Florin
Gheorghe Buzatu () [Corola-website/Science/305343_a_306672]
-
în discursul lui Răzvan Theodorescu, dar a fost contracarată de istoricul Florin Constantiniu. Decorarea în 2004 de către Iliescu a lui Vadim Tudor și Gheorghe Buzatu cu Steaua României a avut ca efect că Elie Wiesel, președintele Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România, a returnat decorația sa.
Gheorghe Buzatu () [Corola-website/Science/305343_a_306672]
-
în istoria relațiilor dintre Sud-Est și Occident. Fiu al istoricului Dionisie M. Pippidi și nepotul prin mamă al lui Nicolae Iorga, este editor al operei bunicului său. a contribuit atât la elaborarea Raportului Elie Wiesel privitor la participarea României la Holocaust, cât și la elaborarea Raportul Tismăneanu, pe baza căruia a fost condamnat regimului comunist din România. În calitate de publicist, Pippidi scrie din 1990 în Revista 22. În revista culturală Dilema Veche ține rubrica "SOS București", în care luptă pentru conservarea patrimoniului
Andrei Pippidi () [Corola-website/Science/313026_a_314355]
-
a fost laureata a Premiilor Israel (1999) și EMET (2007). s-a nascut că Marika Jakobovits, la Timișoara, în România într-o familie evreiască din pătură mijlocie. Deoarece, cu câteva excepții, evreii timișoreni nu au fost deportați spre exterminare în timpul Holocaustului, familia ei a supraviețuit anilor celui de-al doilea război mondial și ai regimului fascist în România. După studii liceale la gimnaziul evreiesc și la liceul clasic din orașul natal, a emigrat în Israel în anul 1950. A invatat ebraica
Myriam Yardeni () [Corola-website/Science/314598_a_315927]
-
lui Calvin, iar pe de altă parte, pe numeroasele paralelisme între destinele celor două minorități, ca de pildă expunerea la prigoane. Această orientare și-a găsit expresia în vremea Revoluției franceze, în timpul Afacerii Dreyfus și de asemenea în cursul perioadei Holocaustului, cănd locuitorii târgușorului Le Chambon-sur-Lignon au salvat 5000 de evrei din Cevennes și Languedoc-Roussillon. Cartea a fost tradusă în franceză și publicată în 2003 în editură Champion. În ultimii ani ai vieții Myriam Yardeni a lucrat la o cercetare („Leș
Myriam Yardeni () [Corola-website/Science/314598_a_315927]
-
de teatru din cartierul natal. La sfârșitul lunii aprilie au început pregătirile pentru Eurovision. In acest răstimp, vizitând fostul lagăr de concentrare nazist de la Dachau, lângă München, Ofra Haza a făcut cunoștință cu o pereche de evrei israelieni, supraviețuitori ai Holocaustului din Europa. Soțul i-a spus cântăreței: „Am fost deținut în acest lagăr, și acum îl vizitez prima dată de când m-am eliberat. Ți-am auzit cântecul. Sâmbătă seara, când ai să-l cânți pentru întreaga Europă, să-ți aduci
Ofra Haza () [Corola-website/Science/314689_a_316018]
-
În albumele internaționale pe care le-a înregistrat Ofra Haza s-a străduit să sublinieze și aspecte din trecutul evreilor din Yemen și din lume, ca de pildă albumul "Trains of No Return" (Trenuri fără întoarcere) dedicat evreilor pieriți în Holocaust (Shoah), de asemenea cântece (ca acelea din albumul „Kiriya” ) închinate evreilor yemeniți și celor etiopieni și care evocă greutățile pe care le au întâmpinat în calea emigrării în Israel. La 15 iulie 1997 Ofra Haza s-a măritat cu omul
Ofra Haza () [Corola-website/Science/314689_a_316018]
-
cinci ani a început să învețe capitole din Talmud. În 1938 a plecat la Telz (Telšiai), în Lituania, pentru a studia acolo într-o yeshivă renumită. În 1939, în împrejurările începerii celui de-al doilea război mondial și a perioadei Holocaustului, a părăsit Europa în 1939 și s-a alăturat tatălui său la New York, în sinagoga sa, numită "Kehilat Yaakov" ("Comuniatea lui Iacob") din West 79th Street, Upper West Side, NY. După moartea tatălui său în 1967, împreună cu fratele său, Eli
Shlomo Carlebach () [Corola-website/Science/313988_a_315317]
-
cu spiritul New Age din anii 1990, a propovăduit o învățătură care accepta moștenirea culturală a tuturor curentelor iudaice ortodoxe aminitite, inclusiv scrierile cabalistice, scrierile rabinului Mordehai Iosef Leiner din Ishbitz, ale lui Kalonymus Kalman Shapira din Piasetzno (perit în Holocaust) și ale altora. A fost apropiat de conducătorii habadnici și de alți lideri hasidici, precum rabinul din Bobov și rabinul din Amshinov. A efectuat turneuri inclusiv în India și Extremul Orient, iar unele dintre melodiile sale au fost adoptate de
Shlomo Carlebach () [Corola-website/Science/313988_a_315317]
-
Rezistența evreiască din timpul Holocaustului a fost rezistența evreilor împotriva Germaniei Naziste în perioada de dinainte și din timpul celui de-al doilea război mondial. Datorită bunei organizări polițienești și a uriașei puteri militare ale Germaniei Naziste și ale sprijinitorilor ei, evreii nu au reușit
Rezistența evreiască în timpul Holocaustului () [Corola-website/Science/314043_a_315372]
-
format în Anglia guvernul olandez în exil. Ocupația germană a început în mod oficial pe 17 mai 1940. Aveau să mai treacă aproape cinci ani până la eliberarea țării. În timpul ocupației, 300.000 de olandezi au căzut victime ale războiului sau Holocaustului.
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
(în , nume la naștere Erwin (Aharon) Appelfeld; ) este un scriitor israelian. a supraviețuit Holocaustului, dar și-a pierdut mama din fragedă copilărie. A câștigat premii literare prestigioase în Israel, Franța și Germania. Erwin (Aharon) Appelfeld s-a născut în 1932 într-o familie de evrei în comuna Jadova (Stara Jadova) din Județul Storojineț din
Aharon Appelfeld () [Corola-website/Science/313288_a_314617]
-
din cadrul Universității Ben Gurion. Appelfeld este membru al Academiei limbii ebraice. Povestirile lui Appelfeld se petrec în parte în estul Europei, și în parte în Israel, câteva - în Italia. Multe din scrierile sale reflectă trăirile sale de copil în vremea Holocaustului sau ca tânăr supraviețuitor al Holocaustului în anii de început ai Statului Israel. Deși multe din cărțile sale nu se ocupă cu evenimentele Holocaustului înseși, ci mai mult cu descrierea întâmplărilor dinaintea catastrofei, mai ales a situației evreilor europeni în
Aharon Appelfeld () [Corola-website/Science/313288_a_314617]
-
membru al Academiei limbii ebraice. Povestirile lui Appelfeld se petrec în parte în estul Europei, și în parte în Israel, câteva - în Italia. Multe din scrierile sale reflectă trăirile sale de copil în vremea Holocaustului sau ca tânăr supraviețuitor al Holocaustului în anii de început ai Statului Israel. Deși multe din cărțile sale nu se ocupă cu evenimentele Holocaustului înseși, ci mai mult cu descrierea întâmplărilor dinaintea catastrofei, mai ales a situației evreilor europeni în ajunul Celui de-al Doilea Război
Aharon Appelfeld () [Corola-website/Science/313288_a_314617]
-
în Israel, câteva - în Italia. Multe din scrierile sale reflectă trăirile sale de copil în vremea Holocaustului sau ca tânăr supraviețuitor al Holocaustului în anii de început ai Statului Israel. Deși multe din cărțile sale nu se ocupă cu evenimentele Holocaustului înseși, ci mai mult cu descrierea întâmplărilor dinaintea catastrofei, mai ales a situației evreilor europeni în ajunul Celui de-al Doilea Război Mondial și a invaziei Germaniei naziste în Uniunea Sovietică, aceștia fiind frământați între tradiția părintească de care sunt
Aharon Appelfeld () [Corola-website/Science/313288_a_314617]
-
de pe Muntele Sion, de către un militar englez aflat în rândurile taberei arabe. A plecat pentru o vreme în SUA, unde și-a tratat și rana la spitalul Mount Sinai din New York. A fost profund marcat de soarta semenilor săi în Holocaust, mai ales când, în 1948 - 1949 a participat ca membru al echipajului unui vapor, la organizarea emigrării în Palestina a supraviețuitorilor lagărelor de concentrare naziste. Mai apoi, Kaniuk a studiat pictura la Academia de arte Betzalel din Ierusalim și, cu
Yoram Kaniuk () [Corola-website/Science/313289_a_314618]
-
din Polonia ocupată de naziști în Lituania, apoi prin Rusia, la Shanghai în Chină , Japonia și în sfârșit în SUA. O mare parte din hasidimi în schimb au avut soarta majorității evreilor din Polonia și Ucraina și au pierit în Holocaust. Unul din aceștia, vestitul cantor Azriel David Fastag din Varșovia, care a fost deportat și ucis la Treblinka. a reușit, după legendă, să însuflețească la un moment dat pe cei aflați cu el în vagonul de vite ferecat ce-i
Hasidimii Modzitz () [Corola-website/Science/313970_a_315299]
-
Premiul de stat al Israelului pentru literatură. Pe propria placă funerară Tzila Goldberg a cerut să fie scrise cuvintele "Mama lui Lea Goldberg". O cercetătoare de la Universitatea din Haifa, dr.Ifat Weiss, a găsit că tatăl scriitoarei a murit în Holocaust. Primul rând din ultima strofă a poeziei ei, „Copacul”, este înscris pe monumentul Flăcării veșnice de la intrarea principală în Parlamentul israelian - Knesset -„Dimineața se va înălța prin sângele lor”.(Ubedamam haboker yaalé") Potrivit cu spiritul timpului, poezia lui Lea Goldberg e
Lea Goldberg () [Corola-website/Science/314790_a_316119]