3,545 matches
-
tata care duce cu căruța marfă la târgul de la Puiești” spuse flăcăul și vru să iasă. Fu oprit de bunicăsa care îl întrebă dacă a fost la hora tocmită la Cursești Vale. − Am auzit că ai fost și tu la hora lui David. Ia spune, ai chitit vreo fată de prin părțile noastre, ca taică-tu? glumi bunica Elena; − Am fost eu la mai multe jocuri și la Gârceni și la Lipova și la Armășoaia. Eu am plecat, sărut mâna, bunico
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
sărbători multe, cu obiceiuri și datini, atât de fermecătoare și frumoase! Răsunau ulițele satului de glasurile copiilor și chiar și ale maturilor care, pe echipe, mergeau cu colindul, cu steaua, cu plugușorul, cu sorcova, cu Jieni și haiduci și cu hora cu scrânciob din centrul satului. Curat prin case, cu suflete și inimi curate, satul meu natal petrecea de minune și se bucura intens de aceste sărbători și de datinile sfinte și frumoase care ne veneau de atât de departe!... Ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
-l ocrotisem. Familia, rudele apropiate, învățătorii și preotul satului și cât mai mulți prieteni și apropiați știau că: „Un domn de la Moldova l-a ajutat mult pe Nicu al lor”, astfel că, în momentul sosirii mele la Cârțișoara tocmai când hora satului era în toi, cei prezenți au remarcat prezența unui străin printre dânșii. Am făcut cunoștință cu tineretul de vârsta mea aflat acolo ca la horă, bucurându-mă de căldura primirii lor. Din ziua următoare, având ca ghid pe Nicu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe Nicu al lor”, astfel că, în momentul sosirii mele la Cârțișoara tocmai când hora satului era în toi, cei prezenți au remarcat prezența unui străin printre dânșii. Am făcut cunoștință cu tineretul de vârsta mea aflat acolo ca la horă, bucurându-mă de căldura primirii lor. Din ziua următoare, având ca ghid pe Nicu din Cârțișoara, am făcut cunoștință cu învățătorii satului - viitorii mei colegi - cu preotul și notabilitățile satului și o serie de oameni din acele locuri. Nici chiar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nu îmi găsesc locul! Hotărăsc să mă duc la Cârțișoara Făgărașilor, la familia lui Nicolae Stoica, protejatul meu din primele clase de normală făcute la Bârlad. Potrivesc în așa fel, de ajung la Cârțișoara tot la 15 august, sărbătoare, când hora satului era în toi. Sunt găzduit cu aceeași ospitalitate și dragoste în familia lui Nicu Stoica, conșcolarul de la Bârlad, în acel moment transferat la Normala din Sibiu. Reîntâlnesc vechi prieteni și cunoscuți din anii anteriori, la aceeași horă cu mândre
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
sărbătoare, când hora satului era în toi. Sunt găzduit cu aceeași ospitalitate și dragoste în familia lui Nicu Stoica, conșcolarul de la Bârlad, în acel moment transferat la Normala din Sibiu. Reîntâlnesc vechi prieteni și cunoscuți din anii anteriori, la aceeași horă cu mândre fete și feciori inimoși, dar mult îngrijorați de situația internațională și mai ales de soarta Transilvaniei. Mă asociez grupului de tineri frumoși ca însăși Tinerețea! Spre seară grupul se retrage fiind invitat la o mică petrecere în Streza
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de executat și masă... În timp ce luam cunoștință de acele ordine, un agent intră în popotă și raportează că rușii au pătruns într-o anumită zonă. Gata cu ordinele și masa, fiecare trece în dispozitivul de apărare încredințat! Se încinge o horă, o adevărată sarabandă a schimburilor de focuri dintre noi și adversari. După două ore lucrurile se liniștesc. Eu cu oamenii mei din „Gura lupului” nu aveam probleme. Glumesc cu ei și le spun că e destul de bine chiar și aici
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
aproape patru ani de război la 20-21 de ani cât avea atunci. A supraviețuit din această confruntare, în timp ce fratele lui, Victor, puțin mai în vârstă, cădea jertfă în iunie 1944 pe frontul de la Iași. Parcă-l văd și acum ce hore mândre mai conducea și ce chiuituri ale lui însoțeau acele minunate hore ardelenești. Mama lor, buna mea gazdă, lelea Maria, așa cum îi spuneam când m-a primit ca musafir în casa veche, bătrânească, nu și-a mai revenit din durere
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
A supraviețuit din această confruntare, în timp ce fratele lui, Victor, puțin mai în vârstă, cădea jertfă în iunie 1944 pe frontul de la Iași. Parcă-l văd și acum ce hore mândre mai conducea și ce chiuituri ale lui însoțeau acele minunate hore ardelenești. Mama lor, buna mea gazdă, lelea Maria, așa cum îi spuneam când m-a primit ca musafir în casa veche, bătrânească, nu și-a mai revenit din durere și la câțiva ani după aceea a părăsit lumea aceasta plină de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ne-a permis să lăsăm privirile să zburde în voie, peisajul fiind impresionant. Formațiunile stâncoase puteau fi interpretate de fiecare, în funcție de imaginația și starea sufletească avute. Personaje fantastice sau realiste, supradimensionate, înfricoșătoare sau vesele, toate mi se înfățișau într-o horă a pietrei șlefuite în urmă, cu câte milioane sau miliarde de ani? de apa unei mări sau a unui ocean atotstăpânitor. Privind în jos, aglomerările așezărilor din împrejurimi deveneau din ce în ce mai mici, unele semănând cu pânze de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a mobilizat, totul a fost organizat și aranjat astfel încât nici nu am realizat când ne-am trezit în plin chef cu lăutarii cântând sub unul din cele două șoproane. Vin la căldare, mici, musafiri și vechi și noi, sârbe și hore, tot ce se poate face la o astfel de adunare unde toată lumea putea răsufla, în sfârșit, liniștită, căci - vorba lui Shakespeare - totul e bine când se termină cu bine. Marți, 9 iulie Ne-am lins rănile cu toții după orgia din
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cu texte ale unor acorduri și programe de colaborare culturală și ale unor acțiuni în derulare. Era interesant să călătorești dintr-o țară în alta, de la un continent la altul, să urmărești cum ideile și frumosul se înlănțuie într-o horă colorată în jurul lumii. În acea perioadă, România se mai afla în faza "benignă" a relațiilor culturale cu "țările capitaliste", baza juridică existentă, respectiv acordurile și programele de colaborare în vigoare oferind o gamă largă și variată de posibilități pentru schimburi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tărgi. Fuseseră atrași în această nebunie generală până și polițiștii și pompierii și chiar și deținuții din pușcărie, care fuseseră și ei angrenați în jocuri de volei, baschet, minifotbal, box și haltere. În piața centrală a orașului se formase o "horă" cu mii de persoane, ce se învârteau în sunetul mai multor orchestre ce cântau fiecare altă melodie, iar cel care ținea, cum se spune, "hangul" nu era nimeni altul decât Senhor Prefeito. Brazilienii definesc hâtru o atare scenă prin "confusao
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
intitulat Arme, arme. Sub titlul Fiii României, marșul s-a cântat la reprezentațiile de gală în cinstea căderii Plevnei. Soldaților români le-a mai închinat cântecele Moartea vitează și Oșteanul român, pe versuri populare. O remarcabilă autenticitate artistică o demonstrează Hora de la Plevna pe versuri de Vasile Alecsandri, Stejarul și cornul pe versuri populare, Ca un glob de aur pe versuri de Dimitrie Bolintineanu. Gavriil Musicescu a armonizat melodii populare și a publicat recenzii și studii muzicale, articole în legătură cu valoarea folclorului
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
ofilită de multele nașteri și de grijile pentru copii, pentru soț, pentru frate. Doamne! Ce bucurie! Ce chiote! Oamenii au ieșit de prin codri, de prin ascunzișuri. Ne îmbrățișam om cu om... Norodul, pe uliță, bea și cântă; cântările și horele se țin lanț, ziua și noaptea... De atunci, unii s-au trezit doar ca să bea iar... Aista-i nărav binecuvântat la Nunta din Cana Galileei, mormăie Mihail. Săracii, îi căinează Ștefan, după așa o spaimă... Atâta bucurie au și ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
uitat să râdă. Dar, dincolo de lacrimi, e și puțină bucurie... Negrilă! Dă cep la butiile cu Cotnar din ăl mai vechi, să se împărtășească cu toții, după pofta inimii! Trei zile și trei nopți să nu tacă alăutele! Să nu stea horele! Prostimea și boierimea, cu Vodă, împreună, să se veselească! Măcar odată! Înfierbântat, Ștefan aruncă de pe el cabanița și rămâne într-o cămașă albă, largă, de mătase. Se târăște pe trepte și-și culcă fruntea în poala Doamnei Maria, care, ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Domn s-a cam întrecut din "împărtășanie". Ștefane, șăzi binișor... Se uită lumea la noi... Să ne veselim! De aceea, după ospăț, te îmbraci cât mai simplu, fără podoabe. Coborâm în târg și ciocnim și cu poporul Sucevei. Încingem o horă, de la vlădică la opincă. Eu? Ce să caut acolo în cârd cu prostimea? șoptește ea înțepată. Maria, ești "Doamna țării"! șoptește Ștefan cu reproș. Ești "Doamna lor". Trebuie să înveți odată să devii "prima moldoveancă a țării". Știu. Trebuie. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
caut acolo în cârd cu prostimea? șoptește ea înțepată. Maria, ești "Doamna țării"! șoptește Ștefan cu reproș. Ești "Doamna lor". Trebuie să înveți odată să devii "prima moldoveancă a țării". Știu. Trebuie. Mi-ai mai spus-o... Când intri în horă, joci Doamnă, joci, spune Ștefan cu iritare în glas. Am obosit, Ștefane. Mă doare capul... E ora mea de rugăciune. Îngăduie să mă retrag. Și se ridică, urmată de Sora, de jupânese. Ștefan oftează ușor, se înclină, o ia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aceeași corabie" prea bine o știu... Turcii le dau și lor târcoale la hotare. De cade Moldova, la rând urmează Ungaria, Polonia și mai departe... Mateiaș e prea deștept să nu înțeleagă că ne paște același destin. Când intri în horă, vrai, nu vrai joci! De aceea vor veni!... Ei! aiasta a fost! Destul am pus țara la cale. Deseară, când vă rugați la icoană, amintiți-i Domnului că "Vin turcii!!". Mâine, în zori, pe Direptate, întreceri de luptă cu spada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-nvățat. E un călăreț neîntrecut. În Poiana Zânelor, erau florile precum un covor. Și chiar sunt zâne, acolo, în poiană? face a se minuna Ștefan. Sunt! Da' nu s-arată decât în miez de noapte cu lună plină, când încing hora în jurul lacului, povestește ea cu însuflețire. Ce spui? Da! Zânele-s bune... Sunt și iele, însă. Măcar că-s frumoase, ele sunt rele-foc! Dansează goale înveșmântate în raze de lună...De le vede vreun flăcău, îl smintesc de rămâne năuc pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
turcimea, dacă Doamne ferește -, va fi înfrântă Moldova". Iată adevărata, viteaza și prea cavalereasca Polonie! ridică glasul cu însuflețire Ștefan. Mai cu seamă episcopul Dlugosz. Tot tu, bunule Pater? Cum aș putea să-ți mulțumesc? Cazimir se teme să intre în horă, spune Vlaicu. A nu alege nimic, a sta cu brațele încrucișate e, totuși, a alege. Lașitatea. Crede el că Mahomed, în marșul său triumfal spre inima Europei, se va împiedica într-un bătrân neputincios? Cazimir o să-și muște mâinile când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
jalnic, prelung, a pustiu... E miezul nopții! În cetate, peste tot e liniște! vestește străjerul din turn. Și, ca un ecou, îi răspunde alt străjer, din alt turn: "Peste tot e liniște!"... Un fluturaș de noapte a încins o nesăbuită horă aeriană în jurul unei flăcări de la o lumânare a sfeșnicului de pe masă... Bagă de seamă! strigă Ștefan alarmat întinzând mâna. Prea târziu. Aripioarele sunt scrum și trupul fluturașului se îneacă în băltița de ceară topită... "Aiasta vrea să fie un semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Anul 1959 începuse promițător: centenarul Unirii Principatelor Române se sărbătorise cu oarecare amploare și patos, „de sus” fuseseră suspendate unele interdicții privitoare la manifestarea simțămintelor naționale. La Ateneu, într-un „bis”, Ion Voicu și-a luat îndrăzneala de a cânta Hora Unirii, iar seara, pe 24, din Piața Sf. Gheorghe, unde mă aflam, am putut zări jerbele unor focuri de artificii. Coarda sentimentului patriotic a vibrat în sufletul meu. 1959 nu și-a respectat însă promisiunile: a fost un an dur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
eu, și copiii ne-o puneam în 44: n-ar fi fost bine să fi rămas pentru totdeauna la Bichigi? Poate. Războiul n-a stins pofta de viață a oamenilor. În fiecare duminică, după slujba de la biserică se mergea la horă. Am mers și eu așa, pentru spectacol. Băieții jucau frumos dar prea îndârjit,oarecum nepotrivit cu starea de armonie pe care trebuia s-o ai la dansul de perechi. De vină era pârdalnica de pălincă din care, înfierbântați de mișcare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
rânduri și negăsindu-le m-am bucurat să văd că irișii ochilor au căpătat blândețe, gesturile au devenit mai așezate. La sfârșit, când au apărut și cele două sticle mau înconjurat flăcăii. - Sărut mâna, doamnă învățătoare. Să mai veniți la Horă. Războiul împotriva tifosului exantematic a mers până în 1945, prin iulie. Așa, printre multele întâmplări, am reușit să am și niște ore, o inspecție pentru gradul I la care a venit domnul Petre Alexandru, de la Minister. Se vede că, nod cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]