9,802 matches
-
și că diferite grupuri de status au natalități diferite, astfel încât structura socială a părinților reprezentată de copiii lor tinde să sporească importanța cantitativă a grupurilor cu fertilitate mare, de cele mai multe ori a celor mai săraci și mai puțin educați. Modalitatea ideală de calcul al mobilității constă în înregistrarea datelor plecând de la generația părinților, dar aceasta este o procedură mult mai complicată și costisitoare. Cu toate aceste limite, analizele de mai sus oferă, în opinia mea, o imagine destul de bună a evoluției
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
chiar și atunci când organizația s-ar spune că deține inițiativa, adoptând o atitudine de tip prospectiv pentru generarea unor idei noi, a unor produse sau afaceri. Presupunând că prelucrarea informației pentru analiză și interpretare se va face într-un mod ideal, calitatea întregului proces va depinde de calitatea informației de intrare. Aceasta devine decisivă pentru succesul întregului proces de cercetare. Ca și în cazul a numeroase elemente metodologice și instrumentare din management, în colectarea informațiilor nu există proceduri sau „rețete” general
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
să le îndeplinească pentru a fi considerată adecvată și utilizabilă într-o cercetare considerată ca fiind un demers de tip analitic-rațional. Însă practica managementului strategic arată că se operează cu o informație cu un număr redus de atribute față de modelul ideal, în principal datorită faptului că factorul timp apare ca o restricție. Dacă s-ar face abstracție de faptul că există o limită de timp a cercetării, atunci s-ar putea aștepta până când informația dobândește caracteristicile dorite. Realitatea arată că în
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
determinist. 6. Analiza acțiunilor corelate: se analizează posibilele acțiuni corelate ale diferiților factori, evaluându-se modul de variație al parametrilor organizației. Identificarea unor modele de variație cu posibilitatea de a fi folosite în construirea unor prognoze ar reprezenta o situație ideală. 7. Realizarea tabloului final de sinteză: se completează caroiajul matricei subsisteme (medii) - niveluri de analiză pentru a avea o imagine a factorilor mediului înconjurător general și a influențelor acestora. Această imagine a matricei poate sugera că o anumită diferențiere a
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
cea mai mare atenție pentru conservare. Folosirea lor neatentă sau extravagantă este un act de violență, iar atât timp cât nonviolența completă nu poate fi atinsă pe acest Pământ, pe cale de consecință, este datoria inevitabilă pentru fiecare om de a Ținti ca ideal nonviolența În tot ceea ce face.”<footnote Schumacher, F. (September, 1989), Small Is Beautiful: Economics as if People Mattered, Harper Perennial. footnote> 2.3.6. Concluzie Criza actuală este o oportunitate de a regândi paradigma dezvoltării. Putem spune că este evident
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
tiraniei Celor Treizeci și a democrației ateniene (Scrisoarea a VII-a, 324c-325c) 2. Numai unirea necesară dintre filosofie și politică ar putea îndrepta statul (Scrisoarea a VII-a, 325c 6-326b 4) 3. Străvechea Atenă ca model și incarnare a statului ideal (Timaios, 23d-24d) 4. Asimilarea omului politic cu un păstor de animale (Omul politic, 267d-267e) 5. Formele de guvernare (Omul politic, 291d-292a) 6. Formele legale și cele ilegale (Omul politic, 300e-301c, 302c-303b) 7. Instaurarea violentă a cetății bune (Omul politic, 293c-293e
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Conținuturile didactice (II) (Legile, 809e-810c) e) Educația literară (Legile, 810e-811b) 27. Formele de guvernare și ierarhia lor (Legile, 709d-711a) 28. Guvernarea perfectă: mitul epocii lui Cronos (Legile, 713b-714b) 39. Întemeierea sacrală a statului (Legile, 738b-738d) 30. Statul totalitar ca stat ideal în Legile a) Stabilirea numărului de locuitori și împărțirea pământului în loturi (Legile, 737c-738b) b) Comunitatea bunurilor (Legile, 739a-40c) c) Legile proprietății (Legile, 740a-740c) (Legile, 741b-741c) d) Interdicția posesiei banilor (Legile, 742a-742c) e) Pragul sărăciei și limita bogăției: (Legile, 744d-745a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
scutite de calamități mai înainte ca adevărații filozofi, în toată puterea cuvântului, să preia puterea de stat sau ca tagma conducătorilor de stat, printr-o minune divină, să devină adepta Filozofiei. 3. Străvechea Atenă ca model și incarnare a statului ideal (Timaios, 23d-24d) Iar preotul îi răspunse: „Cu mare plăcere, Solon, am să-ți spun, atât din respect pentru tine și pentru cetatea ta cât și, nu mai puțin, pentru a aduce cuvenita cinstire zeiței care a fost amânduror cetăților noastre
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
altare și temple înzestrate fiecare cu un teritoriu sacru; de acestea toate, legislatorul nu se va atinge câtuși de puțin, iar fiecărei clase de cetățeni îi va desemna un zeu, un daimon sau un erou. 30. Statul totalitar ca stat ideal în Legile a) Stabilirea numărului de locuitori și împărțirea pământului în loturi (737c-738b) În ce chip, așadar, s-ar putea face o împărțire dreaptă? În primul rând, e necesar să se stabilească la cât trebuie să se ridice numărul total
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să traverseze timpul prezent în căutarea viitorului: este vorba despre ideologi, filozofi, „ingineri sociali” ori, la limită, despre revoluționari de diferite tipuri și înarmați cu felurite teorii legitimatoare. Ca și în cazul coloniștilor geografiei, și acești colonizatori ai unor republici ideale văd noul pe care ei înșiși se străduiesc să-l confecționeze, să-l predice și să-l instaureze mai puțin ca pe o noutate absolută, cât mai degrabă ca pe o restaurare și o restituire a vechiului, plasat într-un
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
realitate” a teoriilor cu semnificație politică ale lui Platon. La noi, Constantin Noica a afirmat răspicat: „Un lucru ar trebui să fie recunoscut de către cititorul care va străbate întregul dialog: Platon nu-și propune în el să ofere un tip ideal de stat, ci un tip ideal de om”. Și: „dialogul a fost scris pentru om, iar nu pentru omul politic...”. O viziune la fel de radicală îl definește și pe Valentin Mureșan, care, în Comentariul său la Republica, scrie: „Pe scurt, interpretarea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ale lui Platon. La noi, Constantin Noica a afirmat răspicat: „Un lucru ar trebui să fie recunoscut de către cititorul care va străbate întregul dialog: Platon nu-și propune în el să ofere un tip ideal de stat, ci un tip ideal de om”. Și: „dialogul a fost scris pentru om, iar nu pentru omul politic...”. O viziune la fel de radicală îl definește și pe Valentin Mureșan, care, în Comentariul său la Republica, scrie: „Pe scurt, interpretarea pe care o propun e aceea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Or, cum dezbaterea dialectică cu Protarchos și sofistul Thrasymachos nu conduce la o înțelegere adecvată a conceptului, Socrate propune o metodă diferită, aparent fără a schimba scopul de ansamblu urmărit: edificarea cu mintea (ori în chip rațional) a unei Cetăți ideale, deoarece Cetatea și sufletul omenesc sunt realități omoloage, așa cum o sugerează analogia cu textul identic, scris cu caractere mari, respectiv mici. Astfel se va putea vedea ce este dreptatea și cum apare ea, deopotrivă în Cetate și în suflet, și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
urma să înlocuiască pe cea veche „religia populară”. La un secol și ceva după, Platon răstoarnă relația dintre termenii problemei: el vizează o reformă politică susținută metafizic, întemeiată pe elementul central al metafizicii sale, teoria ideilor. O nouă cetate, „cetatea ideală”, în fond „cetatea filosofilor”, perfectă în toate articulațiile sale, urma să se substituie vechii cetăți, „cetatea reală”, populară, a maselor, crestată de imperfecțiuni de tot felul. Diferența ce se poate constata trecând de la Pitagora la Platon, oferă dovada cea mai
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
niște simple aparențe care imită singura existență reală, cea a Ideilor. Potrivit cu doctrina despre Idei, lucrurile se raportează la Ideea supremă a Binelui, ca niște aparențe față de adevărata realitate, determinându-se pe sine ca niște copii imperfecte ale unui model ideal. De o degradare corespunzătoare suferă și cunoașterea omenească. Ceea ce se consideră în mod uzual știința se înfățișează doar ca o cunoaștere a unor „umbre”, aparențe ale realității și nu a esențelor, a adevăratei realități. Cunoașterea omenească se mișcă într-un
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
o cercetare comparativă va arăta că, dacă se acceptă imaginea tiraniei, așa cum o prezintă Platon, ca fiind foarte asemănătoare cu ceea ce este numit totalitarism, reiese cu destulă ușurință superficialitatea acuzei de totalitarism asupra lui Platon, având în vedere că regimul ideal descris în Republica se opune cu evidență tiraniei, considerată cea mai decăzută formă de guvernământ. * Spre deosebire de alte dialoguri, Republica este considerată ca având o mai mare pondere în considerarea perspectivei filosofice a operei lui Platon. Indiscutabil însă, Republica se numără
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
asemenea liniilor care converg înspre un centru sau, în termeni mai concreți, că există un principiu conform căruia viața umană poate fi astfel organizată încât să rezulte o societate dreaptă compusă din oameni drepți. O asemenea societate ar fi evident ideală, în sensul că ar oferi un standard de perfecțiune prin care toate societățile existente ar putea fi măsurate conform gradelor în care se aseamănă sau nu cu aceasta. La fel cum lumea vizibilă imită, după posibilități, creatorul, lumea inteligibilă, și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în mod periodic partea cea mai mare a populației pentru a o obliga la o îmbunătățire care va duce însă la o nouă perioadă involutivă. Păstrând metoda dialectică, folosită aici într-o modalitate constructivă, Platon construiește un model al omului ideal și al cetății ideale. Însă în registrul încercării de a ierarhiza cele două categorii, omul și cetatea, politicul sau eticul, apar greutăți majore de care textul platonician nu duce lipsă în interpretări. Astfel, nici chiar din dialog nu reiese clar
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cea mai mare a populației pentru a o obliga la o îmbunătățire care va duce însă la o nouă perioadă involutivă. Păstrând metoda dialectică, folosită aici într-o modalitate constructivă, Platon construiește un model al omului ideal și al cetății ideale. Însă în registrul încercării de a ierarhiza cele două categorii, omul și cetatea, politicul sau eticul, apar greutăți majore de care textul platonician nu duce lipsă în interpretări. Astfel, nici chiar din dialog nu reiese clar, eventual chiar există auto-contraziceri
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cuvânt al lui Platon, căuta să definească dreptatea ca una dintre virtuțile cardinale, iar virtuțile fiind considerate un fel de stări ale sufletului, căutarea dreptății va coincide cu descrierea sufletului și cu replica lui la scală mai mare, a regimului ideal. La fel cum statul ideal din Republica este format din trei clase - filosofii, gardienii și producătorii, și sufletul va fi descris în mod analogic constituit din trei atitudini psihologice: partea rațională (care are ca principală „pornire” cea înspre înțelepciune, care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să definească dreptatea ca una dintre virtuțile cardinale, iar virtuțile fiind considerate un fel de stări ale sufletului, căutarea dreptății va coincide cu descrierea sufletului și cu replica lui la scală mai mare, a regimului ideal. La fel cum statul ideal din Republica este format din trei clase - filosofii, gardienii și producătorii, și sufletul va fi descris în mod analogic constituit din trei atitudini psihologice: partea rațională (care are ca principală „pornire” cea înspre înțelepciune, care armonizează și echilibrează), cea pasională
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
organizator devine „onorabil” sau „convenție”. Și în fine, atitudinile apetitive, cele mai lipsite de valoare, caută doar satisfacerea materială a dorințelor corpului, lucru posibil prin mijloace bănești. * Prin extrapolarea localului la universal, Platon va generaliza principiul oikeiopragiei la nivelul cetății ideale. Astfel, cetățenii acesteia vor urma un program paideic comun în prima fază, în ideea creării unui sentiment de solidaritate, ca apoi fiecare dintre aceștia să urmeze acea specializare care îi este cea mai potrivită pentru a aduce cât mai multe
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
urma un program paideic comun în prima fază, în ideea creării unui sentiment de solidaritate, ca apoi fiecare dintre aceștia să urmeze acea specializare care îi este cea mai potrivită pentru a aduce cât mai multe foloase întregii comunități. Societatea ideală trebuie să fie compusă din cele trei clase (filosofii, gardienii și artizanii) care însă trebuie supuse unor programe de control social, generale dar și specifice fiecărei clase, cum ar fi mitul raselor metalice, controlul marital și al reproducerii, eugenia, ș.a.
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
era suficientă pentru o înțelegere la fel de clară a cetății nedreptății și a omului cu totul nedrept. Numai după prezentarea întregului tablou posibilitatea alegerii dintre dreptate și nedreptate este cu adevărat dată. Acest demers însă impune presupunerea că o atare cetate ideală este posibilă. Dacă nici până acum nu s-a renunțat la ideea posibilității unei cetăți a dreptății reale, ca formă de organizare socială a ființelor umane, în momentul în care Socrate se orientează spre analiza nedreptății, susține cu o și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
conformă cu ideea că lucrurile cele mai bune sunt și cele mai vechi, credință susținută de către Platon și în legătură cu progresul istoric care, în mod inevitabil, va duce la degradare. Cetățile de tip inferior sunt de fapt forme degradate ale cetății ideale, „fragmente impure ale cetății pure” care împreună formau totalul perfect, fără fisuri. Degradarea presupune depărtarea de forma inițială prin pierderea a tot mai multe caracteristici ale dreptății prezente în forma originală, perfectă. Astfel, de la forma ideală, cetatea descrisă de Platon
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]