3,144 matches
-
nouă concepție despre moarte, una profund distonantă cu orientarea materialistă, care a tronat despotic timp de peste patru veacuri, sub sceptrul paradigmei galileo-newtoniano carteziene. Neîndoielnic, restructurările în plan teoretic produc și importante dislocări atitudinale, ori, în problema morții, asemenea metamorfoze sunt imperative. Spunem acest lucru întrucât sentimentul cel mai comun este cel de frică terifiantă, cu adânci rădăcini arhetipale, care în momentele de cumpănă existențială, cu pericol vital, se poate calibra sub forma unei adevărate experiențe traumatice. Sentimentul este explicabil, dat fiind
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
numesc ele: separări, pierderi, boli, suferințe. Sunt modalitățile prin care „fragila trestie gânditoare”învață lecțiile supraviețuirii și ale nepermanenței. Ele însă nu sunt complete decât atunci când poate descifra sensul lor mai înalt. în acest scop, recuperarea dimensiunii lui spirituale devine imperativă, căci n-ar trebui să existe nici un ateu în tranșeele dure ale vieții. Pe această cale poate înțelege adevărul profund despre sine și viață. Și, mai presus de orice, va ști că singura moarte adevărată este numai uitarea. Reziliența Antonovsky
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
societatis validus ordo est Omul acest zoon politicon a apărut ca atare, s-a aflat dintotdeauna și va rămâne astfel în colectivitate, oricât de restrânsă ar fi aceasta; stabilirea și menținerea de relații între membrii componenți ai acesteia, rămâne nu imperativă, ci, pur și simplu, inexorabilă. Exixtența societății umane, democrația, precum și afirmarea și promovarea drepturilor omului nu pot fi concepute și cu atât mai puțin, garantate, în afara ordinii de drept, fără domnia dreptului și realizarea justiției; gradul de dezvoltare a societății
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de aceleași mecanisme de constrângere pe care le are dreptul intern; el este creat prin consensul statelor suverane și exprimă convergența voințelor acestora 5. În dreptul internațional exisă două categorii de norme: norme supletive, unde voința părților este decisivă, și normele imperative, care impun respectul cu strictețe al unor prevederi de la care nu sunt admise derogări norme de jus cogens. După cum s-a arătat într-o monografie consacrată acestui subiect, "Sunt considerate norme imperative, în primul rând, principiile fundamentale al dreptului internațional
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
supletive, unde voința părților este decisivă, și normele imperative, care impun respectul cu strictețe al unor prevederi de la care nu sunt admise derogări norme de jus cogens. După cum s-a arătat într-o monografie consacrată acestui subiect, "Sunt considerate norme imperative, în primul rând, principiile fundamentale al dreptului internațional, cum sunt nerecurgerea la forță și la amenințarea cu forța, egalitatea suverană, neintervenția în afacerile interne, dreptul popoarelor de a dispune de ele însele, pacta sunt servanda. Statele nu pot deroga de la
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
criterii pentru alegerea între alternative 5. Ele vizează alegeri virtuale care pot fi distincte de opțiunile preferențiale actualizate. Valoarea nu vizează starea de fapt, ci starea de drept; prin ea trecem de la dorit la dezirabil, de la constatări indicative la semnificații imperative și practice pentru conștiință și conduită (norme de acțiune); Din acest motiv, valorile umane sunt chintesența numeroaselor criterii ce operează în variate sfere, cum ar fi relațiile sociale, economice, politice, viața culturală. Indiferent dacă sunt profesate sau operaționale, ele derivă
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
în cadrul procedurii de executare silită (urmărire asupra bunurilor), cele de-al doilea privesc bunuri care sunt produsul săvârșirii unor infracțiuni sau contravenții ori corpus delicti sau urmăresc realizarea unor garanții reale mobiliare. Câtă vreme pretutindeni sunt supuse unor reglementări naționale imperative și preponderent procedurale, de plano sunt exclusive de conflicte de legi și ocolite totodată și de reglementările convenționale de drept substanțial uniform, competența aparținând a priori și invariabil legii locale ca lege de aplicare imediată (nemijlocită), necesară, teritorială (loi de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
directivele, deciziile ș.a.) au valoare esențială (sine qua non) pentru societatea românească (viața social-economică, politică, democrația, bunăstarea și prosperitatea), iar cunoașterea și înțelegerea acestora de către factorii de conducere din România, dar și de către orice cetățean al societății noastre, ca fiind imperativă un datum de la care se pornește procedăm la publicarea unei scurte prezentări a Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană. Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană este documentul politico-juridic care va marca întreaga dezvoltare a societății românești. Cunoașterea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
30, alin.1 că: "bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților". Acest regim, introdus prin Codul familiei din 1954, este unic, legal, imuabil și obligatoriu. Pentru a se sublinia caracterul imperativ al prevederilor legale cu privire la caracterul unic și obligatoriu al regimului comunității de bunuri, în art.30, alin.2 C.fam. se prevede că orice convenție ce se abate de la aceste prevederi legale este lovită de nulitate absolută. Prin derogare de la
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
fapt a soților, căsătoria există și, prin urmare, toate bunurile dobândite în această perioadă sunt bunuri comune ale soților 12. A admite soluția contrară înseamnă a da posibilitatea soților ca prin voința lor să înlăture aplicarea dispozițiilor legale, cu caracter imperativ, privitoare la bunurile comune, ceea ce legea interzice cu desăvârșire în chiar alin. (2) al art. 30 C. fam. 4. Natura juridică a comunității de bunuri Cu toate că imediat după adoptarea Codului familiei, atât în literatura de specialitate, cât și în practica
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Oslo, www.jus.uio.no. 5 Acest punct de vedere a fost susținut, cu argumente, în literatura română de profesorii Ion M. Anghel, Raluca Miga-Beșteliu, Dumitru Mazilu, Dumitra Popescu, Gheorghe Moca, Adrian Năstase, Marțian Niciu ș.a. 6 Ion Diaconu, Normele imperative în dreptul internațional jus cogens, Editura Academiei Române, București, 1977, pag.157. 7 Vezi Ion Diaconu, op.cit., pag.161. 8 Pierre-Marie Dupuy, Droit international public, 7-e edition, Précis Dalloz, Paris, 2004, pag.1, 2. 9 Jean Combacau, Serge Sur, Droit international public
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
sau mai precis, "patrimoniu juridic comunitar". În legătură cu principiul respectării acquis-ului comunitar, în avizul Comisiei Europene din 19 ianuarie 1972 privind cererile de aderare ale Danemarcei, Irlandei, Norvegiei și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord se afirmă, printre altele, "că aderarea la Comunități implică recunoașterea caracterului imperativ al acestor reguli, a căror respectare este indispensabilă pentru garantarea eficacității și unității dreptului comunitar..." De asemenea, în avizul cu privire la cererile de aderare ale Greciei, Spaniei și Portugaliei, Comisia Europeană a subliniat faptul că acquis-ul comunitar implică și o condiție
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
pe tradiția local] și oral], la una bazat] pe un text revelat, a c]rui p]strare și notare, în limba arab], a creat condițiile propice pentru nașterea unei noi culturi islamice, bazate pe Coran și care includea și extindea imperativul monoteist reflectat în iudaism și în creștinism. Cel de-al doilea „început” a fost influențat, într-o anumit] m]sur], de traducerea în limba arab] și de studiul operelor filosofice, a medicinei și a științelor antice (într-o m]sur
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
independent cunoscut că „etică lui Kant”. Unii susțin c] aceste critici nu se aplic] eticii kantiene, alții cred c] ele constituie motive suficiente pentru respingerea poziției lui Kant. 1) Formalismul. Cea mai cunoscut] acuz] adus] eticii kantiene este învinuirea c] imperativul categoric nu are de fapt substanț], este trivial sau pur formal și nu formuleaz] nici un principiu al datoriei. Acuză a fost susținut] de c]tre Hegel, J.S. Mill și de c]tre mulți autori contemporani. Din perspectiv] kantian], condiția pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai peste tot. Cîndva, Uniunea Artiștilor Plastici, deși supusă presiunilor propagandistice, reușea, cît se putea, să se implice în programul monumental, temperînd zelurile interesate ale artizanilor și activiștilor. Nu ar fi defel rău să o facă și acum, competent și imperativ, obligînd administrațiile să se supună rigorilor morale și stilistice. Arta de for public ar putea, astfel, să se sustragă, prob și demn, "condamnării" lui Lessing. 17 februarie Ca unul ce mă aflu zilnic la volan, trebuie să-mi recunosc mica
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în ultimii ani se constată o tendință de creștere. Având în vedere perioada scurtă ce a mai rămas până în 2013, se impune o accelerare substanțială a vitezei de absorbție. Nevoile majore de dezvoltare a României în contextul economic actual fac imperativă realizarea unui grad cât mai înalt de absorbție a fondurilor nerambursabile, precum și a utilizării eficiente a acestora, generatoare de impact semnificativ la nivel național, regional și local. În perioada de referință (2007-2010) au fost depuse 19.371 proiecte, fiind aprobate
Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Ioan Ciochină Barbu, Constantin Sălceanu, Andy Puşcă, Angelica Roşu () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2361]
-
În intervențiile abrupte ale "ereticului" în blugi e și indignare și amărăciune. Exploziile lui verbale mărturiseau o sfîșiere adîncă, de unde stă să izbucnească un strigăt de deznădejde. Cearta sporește în intensitate, iritarea crește, cînd, deodată, se aud în perete ciocănituri imperative, tot mai insistente ciocănituri. Sub această teroare fonică, nervozitatea celor de față, pătrunsă de fiori de teamă, deviază în anxietate. Spațiul concretitudinii care îi conține este agresat, în crescendo, de irațional. E drept că mai devreme un delegat al comitetului
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
a omorât rățușca', dar nu și în: Egbert knew the truth 'Egbert știa adevărul', This bag contained the money ' Geanta conținea bani'. Prezența ergativului este asociată cu anumite fenomene: ● verbele active care au un subiect ergativ pot apărea în structuri imperative: Read the book! Citește cartea!', Kill the duckling! 'Omoară rățușca!', dar nu și: *Know the truth! 'Cunoaște adevărul!', *Contain the money! 'Conține bani!'; ● verbele active cu subiect ergativ sunt compatibile cu aspectul progresiv: Egbert is reading the book 'Egbert citește
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
murit'), dar nu și o structură tranzitivă cu subiect nonergativ (*Egbert knew the truth 'Egbert știa adevărul'). Anderson (1971: 42) arată că verbele die 'a muri' și kill 'a omorî' au trăsături comune, cu excepția capacității de a apărea în structuri imperative. Această diferență este determinată de cazul (profund) diferit al subiectului: ergativ, pentru kill, și nominativ, pentru die. Într-un anumit punct al analizei sale, în care se ocupă de relația dintre tranzitivitate și direcție, Anderson ajunge la concluzia că structurile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nedefinit; numele predicativ nu este referențial, nu poate ocupa poziția de subiect (*Un inteligent este Pierre), proprietatea pe care o redă este susceptibilă de gradare (cel mai/foarte inteligent, cel mai bun/foarte bun prieten); poate apărea într-o structură imperativă (Fii inteligent!); (b) propoziții de identificare (Cet homme est Alfredo Funoll 'Acest om este Alfredo Funoll'), care au, în mod prototipic, un subiect pronominal deictic și un nume predicativ realizat printr-un nume propriu, printr-o expresie nominală definită sau
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a da', 'a ordona'); (b) verbele intranzitive care cuprind prefixe pentru Sa (tipul 'a pleca', 'a continua'); (c) verbele "calității" ('a-și aminti', 'a uita', 'a minți'), care cuprind prefixe pentru So. Numai primele două clase pot apărea în structuri imperative. GUGU-YALANJI Limbă australiană vorbită în nordul ținutului Queensland. Partiție acuzativ/ergativ determinată de semantica nominalelor. Limbă fără pivot sintactic, dar care are atât structuri pasive, cât și structuri antipasive. GUIPUZCOANO Dialect al BASCEI. GUMBAYNGGIR Limbă australiană, vorbită în sudul New
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în Peru, vestul Braziliei și Bolivia. Partiție foarte complicată. PÄRI Limbă africană din familia nilo-sahariană, vorbită în Sudan. Câteva trăsături ergative. În anumite construcții, verbul conține informații despre A, niciodată însă despre S sau O. Nominativul este marcat în structurile imperative și în majoritatea propozițiilor subordonate. E posibil ca sistemul ergativ din propozițiile principale să se fi dezvoltat dintr-un sistem nemarcat. Topică SV (pentru intranzitive)/ OVA (pentru tranzitive). Cazul absolutiv cu realizare zero e folosit pentru S și O, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
2, 3.2. 19 Dixon (1994: 63) discută situația unor limbi în care nominativul este marcat: limbile din familia nord-africană cushitic; limbile berber, vorbite în Maroc și în Algeria; limba africană ergativă päri, în care nominativul e marcat în structurile imperative și în cele mai multe dintre propozițiile subordonate; limba shokleng, din familia sud-americană jê, în care nominativul e marcat pentru forma activă. 20 Comentând această situație existentă în unele limbi, Lazard (2001: 281) propune o tripartiție a limbilor, care să prezinte o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
executare a contractului etc. Clauzele specifice nu trebuie să anihileze vreuna dintre clauzele obligatorii, întrucât dacă se întâmplă acest lucru, clauzele specifice nu mai produc efecte (se anulează). Atât cele obligatorii, cât și cele specifice pot fi: − ajustabile; − imperative. Clauzele imperative nu pot fi ajustate, iar cele ajustabile pot fi adaptate în funcție de tipul contractului și de oferta declarată câștigătoare; iar AC trebuie să precizeze care dintre acestea sunt obligatorii și care pot fi ajustate. Prin act adițional la un contract se
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
sine. Acești pacienți nu posedă abilități sociale într-un domeniu oarecare, dar absența afirmării de sine nu este decât partea ascunsă a aisbergului. Ei au, mai ales, o problemă în legătură cu stima de sine însoțită de scheme cognitive perturbate, mai degrabă imperative: „Sunt un zero, nu valorez nimic, sunt inferior”. Piramida încrederii în sine evidențiază faptul că afirmarea de sine afectează competențele relaționale, încrederea în sine pe cele personale și stima de sine, opinia globală pe care o avem în legătură cu propria noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]