12,854 matches
-
suportă constant cenzura omenescului. În ultima analiză, amândoi discută deosebirile dintre „noesă” și „noemă” (în termeni husserlieni), simplu spus, între cunoașterea intelectuală și cea artistică, între filosofie și poezie, forme ale spiritului care „prind” același „lucru”: „un unic”, vibrant și, implicit, liric. Poezia o face „prin mijloace unice”: „arătându-se, ea trece cu o grație regească pe lângă toate cârjele medierilor”. Efectul celor două cunoașteri e dobândirea „sării pământului”, înțelepciunea. Înțelepciunea procură „ceea ce, de când lumea, căutăm” - bucuria: „bucuria iradiantă, bucuria genuină, bucuria
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
pe bună dreptate, lipsa unei monografii științifice, de dată recentă, despre Anticrist în scrierile Părinților din primele secole. Lucrarea de față se străduiește, între altele, să răspundă acestei dorințe a cercetătorului italian, încercând totodată să propună o abordare istorică și implicit teologică a personajului. Iată care sunt, pe scurt, etapele pe care le vom parcurge. În primul capitol vom prezenta „preistoria” creștină a mitului Anticristului, de la Evanghelia după Marcu la scrierile lui Iustin, dascălul lui Irineu. Scopul capitolului va fi exclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cunoscuseră deja un Mesia, pe Isus. Prin urmare, miza textului este în primul rând teologică, atât evreii, cât și creștinii revendicând ideea de mesianitate însă în termeni diferiți. Evreii așteaptă un mesia omenesc, un eliberator politic, restaurator al templului și implicit al demnității poporului ales, în timp ce creștinii, al căror Mesia a venit deja, așteaptă întoarcerea sa în slavă, în pacea cerească. Mesia creștin este Dumnezeu însuși care s‑a făcut om, lucru inadmisibil pentru iudaismul tradițional, inclusiv pentru Bar Kokhba și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
simultane înseamnă, deodată, relativizarea principiului divin, singurul veșnic și universal. Aporia nu‑i este necunoscută lui Origen, care se vede obligat, în De principiis, să postuleze speranța convertirii diavolului, formulând, o dată cu aceasta, celebra ipoteză a apocatastazei. Admițând veșnicia iadului, recunoaștem implicit o neputință din partea lui Dumnezeu în a combate răul, fapt evident absurd din punctul de vedere al unei religii monoteiste. După această lungă paranteză etică și metafizică, în capitolul 28 Irineu reia tema Judecății și a Anticristului. Punctul de legătură
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
distrusă niciodată (Dan. 2,44) și să se facă el însuși munte (Dan. 2,35) și cetate a sfinților umplând tot pământul” (II, 13, 2). Dispariția Imperiului Roman, ultimul mare imperiu al lumii, marchează dispariția „pământescului” ca principiu teologic și implicit politic. „Încetează cele pământești și încep cele cerești.” Eshatonul va aduce deci o schimbare de ordin ontologic în configurarea lumii: „Când cele trei fiare vor fi înlocuite [...] și când o singură fiară, ajunsă la vârful puterii sale, va fi nimicită
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și la Pseudo‑Hipolit (De consummatione mundi), legată de întruparea diavolului. În calitate de creatură, el nu poate realiza decât o pseudoîntrupare. Religiile dualiste admit în mod natural o asemenea idee, nu însă și creștinismul monoteist. A crede în întruparea diavolului înseamnă, implicit, a crede în egalitatea acestuia cu Dumnezeu, ca principiu ontologic autonom. În Urcarea la cer..., Nero devine, așadar, nici mai mult nici mai puțin decât întruparea principiului răului absolut. Comentariul la Apocalipsă al lui Victorin de Poetovio Introducere Victorin, episcop
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
desolatio eius (21,20) nu se poate referi decât la evenimentul concret al distrugerii templului din Ierusalim de către Titus. De asemenea, versetul Cum uideritis haec fieri, scitote quoniam prope est regnum Dei se referă neîndoielnic la a doua parusie (și implicit la sfârșitul lumii). Dar acestea sunt mai degrabă excepții, dat fiind că cea mai mare parte a versetelor nu posedă nici un indiciu intrinsec clar. În cazul acestora, se impune găsit un „indiciu de fidelitate”. Recitind atent fragmentele sinoptice, Augustin ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se impun cu forța și au câștig de cauză. Nestorie este condamnat, iar împăratul Theodosie al II‑lea cere depunerea sa. Doi ani mai târziu (433), Theodoret redactează un „Act de conciliere”, dar nu îl semnează, pentru a nu subscrie implicit la condamnarea prietenului său, Nestorie. Cristologia lui poartă numele de diofizism, întrucât separă cele două firi, umană si divină, în Cristos. Adversarii săi l‑au acuzat sistematic, dar pe nedrept, de a fi distins două „persoane” în Cristos (altfel spus
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dacia de la o margine la cealaltă ca să facă cunoștință cu adevărata limbă română”. El îndeamnă la elaborarea de studii de „istorie națională și literatură poporană în care românismul este adânc sculptat cu obiceiuri, datine și costume”. Deviza lui Hasdeu și, implicit, a societății susține „înflorirea patriei” și exercită o puternică influență asupra intelectualilor. Ca urmare a abnegației și devotamentului cu care membrii asociației se angajează la slujirea limbii române și a istoriei țării, este atras și Mihai Eminescu. Până în septembrie 1871
SOCIETATEA ROMANISMUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289769_a_291098]
-
ceilalți sunt pentru mine obiecte”, după cum, pentru alții, „prezența mea este obiectivitate”. Această relație de obiectivitate este relația fundamentală a celuilalt față de mine, existența lui rămânând pur conjucturală (J.P. Sartreă. Prezența Faptul de a fi prezent este legat, În mod implicit, de a fi În Realitatea Lumii, sau/și de a fi evocat În Lume Persoana poate fi prezentă pentru sine și cu sine, sau poate fi prezentă pentru ceilalți și cu ceilalți. A fi prezent se realizează prin actul de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
plan sufletesc interior, el aspiră permanent către un altul, către o altă persoană În care să se regăsească, cu care să se completeze și prin care să-și compenseze singurătatea. Pentru mine, celălalt Înseamnă ieșirea din izolare și, În mod implicit, din singurătate. „A-fi-cu-celălalt” semnifică „a-fi-Împreună”, a comunica. Orice raport al meu cu altul este o Întâlnire, o coprezență. Datorită acestei coprezențe, eu simt și știu că sunt privit, că celălalt mă simte și mă ascultă la rândul său, trăind, ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dimensiune naturii sale, pe lângă cea sufletească, și anume dimensiunea morală. Impunând legile sale omului, cetatea Îl va educa În spiritul său, civilizându-l. Interiorizarea de către om a acestor legi ale cetății, resimțite ca o obligație, va fi urmată În mod implicit de răspunderea individului În fața cetății și a semenilor săi. Din acest moment apar și Încep să funcționeze normele morale care reprezintă latura spiritual-umană a datoriilor și răspunderilor persoanei față de cetate și față de semenii săi. Dacă legile cetății normează viața indivizilor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pe care le va lua aceasta. Din punct de vedere psihologic, agresorul proiectează asupra victimei, la Întâmplare sau premeditat, propriile sale probleme sufletești, morale sau sociale pentru a se elibera. Actul agresiv, prejudiciul, este o formă de descărcare proiectivă, dar, implicit, și de compensare a propriilor probleme (frustrări, carențe, statut de marginalizare, complexe de inferioritate etc.Ă. Acest act moral este de factură pulsional-agresivă și, prin aceasta, el este În mod automat Însoțit de o plăcere perversă a celui care-l
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
comunicabil și, prin urmare, transmisibil, putând a fi Înțeles de ceilalți, manifestat printr-o stare de dezolare, tristețe, inactivitate, mimică ștearsă, privire abătută, voce stinsă, verbalism tematic legat de acțiunea care a declanșat regretul. bă Un aspect interior, incomunicabil și, implicit, netransmisibil, care rămâne de neînțeles pentru ceilalți, Întrucât este o experiență sufletească strict personală și interioară a individului respectiv, care este trăită de către acesta În planul intrapsihic al conștiinței sale morale. În cazul regretului, atenția individului este dominată de acțiunea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Întrucât nu pot trece indiferent pe lângă ele. Memoria mea le va conserva, iar uitarea, poate chiar mai importantă decât prima, le va șterge din mintea mea. Uitarea este Însăși condiția echilibrului meu interior sufletesc și moral, un echilibru consolator și, implicit, conservator. Există Însă altceva care este permanent prezent deasupra mea, ceva care mă privește, mă judecă și Îmi spune sau care mă pedepsește Încă din timpul vieții pentru ce nu am făcut sau pentru ce am făcut greșit sau rău
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Fără Îndoială, tocmai defectele artei vindecării practicate de medicii alopați au fost cele care l-au determinat pe nemuritorul Hahnemann 20 să Îmbrățișeze și să răspândească doctrina lui similia similibus curantur 21. Nimic nu poate fi mai irațional decât aderarea implicită la un sistem anume, fără ca acesta să fi fost examinat În prealabil; personal mărturisesc că nu mă declar un adept al sistemului lui Hahnemann fără a-l fi testat și certificat mai Întâi (Jurare in verba magistri). Pe parcursul acestei lucrări
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
secoli XVIII e XIX, Napoli, 1984, și Bernard Le Calloc’h, Csoma de Kőrös VII, n. 19. Lafont (La présence française, p.491) semnalează lucrarea manuscrisă a lui G. Amalfatino, Favolosa Vita del General Avitabile (48 p., f.d.). Dincolo de romantismul implicit al situației, trebuie reținut faptul că un articol din Calcutta Monthly Journal (martie 1832) vorbea despre atitudinea dură a tinerilor ofițeri față de indigeni (ceea ce Lafont nu evită să noteze, La présence..., p. 494). 95. Despre epoca lui Ranjit Singh și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
alegerea viitorului sex. Caracteristic din punct de vedere fiziologic, după cum stabilește tradiția, e amestecul dintre spermă și sânge: În proporție majoritară, lichidul seminal conferă genul masculin; contrar, nou-născutul va fi o fată. Însă În Jaiminiyasa®hit³ distincția nu apare decât implicit (vezi contribuția Sandrei Smets, „Le développement embryonnaire selon la Jaiminiyasa®hit³ du BrahmañĂapur³ña. Étude sur l’intertextualité”, Mélanges Arion Roșu, În particular n.29). Iar echilibrul perfect - o regăsire tehnică, prin urmare, a mitologemului- dă naștere unui hermafrodit. Aceste chestiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
au mai fost Încheiate 2, deși la biblioteca Regenstein din Chicago e posibil să se afle Încă multe amănunte care, citite cu atenție și cu pricepere de un istoric al religiilor, pot lumina rădăcinile acestui abandon 3. Stoicismul sau resemnarea implicită din atitudinea lui conduc, freatic, la asumarea altor raporturi, vom vedea, cu anumite premise teozofice, și de aici la descoperirea fantasticului compus din personaje sau evenimente reale e un drum direct, pe care Eliade Îl parcurge. Doamna Zerlendi Întreba: „Cunoașteți
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
un „document” asupra nivelului general de cultură. Interpretând numărul firav de repondenți, „performanțele pe grupuri de profesie” (au dominat politicienii), „ce se citește” și „cum se judecă”, concluzia era că testul a dovedit „anarhia culturală în care ne zbatem” și implicit misiunea uriașă ce revenea „muncii intelectuale”, întru maturizarea mentalului public. Ambiția redactorului revistei, în direcția creșterii nivelului de cultură politică și intelectuală, e neobosită. La pagina întâi, teoretică, Camil Petrescu, în postură de ideolog, sociolog și politolog, semnează toate editorialele
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
a literaturii optzeciste. Se recomandă o cale mai conformistă și explicit „angajată”, deci cu adevărat minoră și retrogradă sub aspect literar și se conchide că „publicul are nevoie de o literatură cu un spirit mai combativ, patriotic” etc., ceea ce înseamnă implicit o întoarcere la formula literaturii de propagandă. Totuși, la rubrica „Se anunță o nouă carte” este oferit, în septembrie 1982, un amplu fragment din romanul Playback de Stelian Tănase, în serial sunt găzduite pagini de memorialistică ale lui Vlad Mușatescu
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
înțelepciunea, dreptatea și binele triumfă într-un final sărbătoresc. Principala morală a cărții este că nu trebuie să se acționeze pripit în nici o împrejurare, ci să se chibzuiască adânc înainte de a se lua o hotărâre importantă. Există și un sens implicit, mai larg, privitor la puterea și importanța „literaturii”, a meșteșugului de a folosi cuvântul și de a-l mânui ca pe o armă sau ca pe un scut. În procesul de îndelungată și amplă circulație, Sindipa a înglobat elemente din
SINDIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289697_a_291026]
-
asemenea aserțiuni, cartea a stârnit în epocă discuții aprinse. Anterior prin elaborare (1929-1931), Orașul cu salcâmi este un roman poetic, cu modelul îndepărtat în Paul et Virginie de Bernardin de Saint-Pierre, și cucerește prin farmec liric. Cu toate că omogenitatea construcției și, implicit, a tonalității interioare e prejudiciată prin introducerea unor episoade realiste cu tentă critică, nu lipsite de expresivitate, dar proprii altui tip de literatură, emoția procurată de situațiile, mult mai numeroase, ce dau scrierii caracterul individualizant, liric, rămâne covârșitoare. Raportabil - și
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
Ararat. Revoltați la început, ei se obișnuiesc până la urmă atât de bine cu situația, încât nu mai vor să o curme. „Jocul de-a vacanța”, în care s-au lăsat antrenați, fiind, prin definiție, un „joc de-a uitarea”, devine implicit „jocul de-a fericirea”. În limbajul lui Ilarie Voronca, piesa ar fi un „petit manuel du petit bonheur”. Literar, se încadrează în teatrul pseudocomic de factură lirico-metaforică, în esență devenind o metaforă a instalării lucide în vis. Un adevărat „vis
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
bisăptămânal între 6 ianuarie 1906 și 18 iunie 1910. Este scrisă integral de George Panu, care își publică aici, în foiletoane, începând cu numărul 4/1901, seria Amintiri de la Junimea din Iași. De altfel, tonul acestor texte, ca și atitudinea implicită a celorlalte intervenții vor stârni interesul cititorilor, atrași atât de stilul polemic, cât și de noutatea punctelor de vedere exprimate. Încă din Precuvântare George Panu afirmă: „Ceea ce m-a decis ca să scot această mică revistă este că simțesc necesitatea de
SAPTAMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289484_a_290813]