58,609 matches
-
să aștepte. Ea înfuleca în timp ce se îmbrăca sau din mers, strigând la bunica dacă, eventual, mai dorea o felie de pâine. Cana ei cu ceai rămânea, mereu, plină pe jumătate. Nu avea timp de pierdut cu lucruri mărunte, lipsite de importanță. Nu reușea să înțeleagă cum puteau să stea verii ei la masă cu șervetele pe genunchi, ținând coatele regulamentar pe lângă corp și să soarbă, agale și cu talent, din cănița cu lapte. Puf! Lapte! Ce oroare! Se întreba, cu naivitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Emoțiile, grijile, panica, îi zăpăceau pe toți, laolaltă. În sfârșit, se sting luminile și se ridică cortina. Urlete de bucurie, tropăieli, aplauze frenetice în sală. Pe scenă pășesc prezentatorii, cei mai buni elevi din școală. Ea e moțată, afectată de importanța momentului, îngrozitor de țeapănă și vorbește mâțâit, încet, cu vocale prelungi, dând ochii peste cap. El, sugrumat de cravata prea strânsă, încătușat în costumul ca de mire, uită ce trebuie să spună. Schimbă ocheade cu prietenii din sală care fluieră, râd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai frumoasă. Nimic nu-i venise mai bine și n-o făcuse mai splendidă ca acea combinație alb-albastru-roșu. Căpușorul ei inelat și galben, ascuns sub basca albă așezată șmecherește pe o parte, nu se asortase nicicând mai armonios. Convinsă de importanța costumului de pionier, fetița afișa o verticalitate mândră și zvealtă, lăsându-și ființa exaltată de o trăire fără pereche, încrezătoare că nimeni nu mai era ca ea. De partea cealaltă, în ochii Sandei, priveliștea de turmă în care toate oile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ghemuit pe locul în care fusese uitat. În noaptea aceea Luana a scris frenetic. Personajul avea un chip, iar scriitoarea sufletul marcat de puternice impresii. CAPITOLUL III Din nou, aplauze! Intră la liceu cu nouă. Un examen ușor a cărui importanță nu o recunoscuse niciodată. O luptă din joacă pe care o câștigase. Termină romanul în fugă. Cu profesorii de liceu nu era de glumit. Distanți și la obiect, ei intrară în miezul problemei încă din prima zi. Dirigintele, profesor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Educat, atent și sensibil, Marc o cuceri pe Luana. Dansară împreună iar a doua zi o invită la plimbare. Tulburată de frumusețea naturii, Luana își pierdu verva obișnuită și aproape că uită să vorbească. Era năucită de armonia culorilor, de importanța neașteptată care i se acorda. Băiatul se parfumase, se îmbrăcase cu grijă și se străduia să poarte o conversație cât mai interesantă, în ciuda emoțiilor pe care le încerca. Nu era un băiat frumos dar nici urât. Oferea Luanei o atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Vandei care strigă, înduioșată: "Foarte frumos. Bravo, Luana! Bravo, Ema!" Poeziile interpretate făcură aceeași impresie bună dar cel mai fermecător fu Dan. Deși Luana își dăduse sufletul la repetiții, încercând să-l facă să simtă emoția creației, dulceața graiului și importanța cuvântului iar băiatul lăsase impresia că habar n-are despre ce i se vorbește, acum se depășise pe sine. Andei i se umeziră ochii. Îi fu recunoscătoare Luanei pentru clipele unice pe care i le oferea. Sanda își privea fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
leagănă și se împiedică mai tare, cu atât e mai aproape de personaj. Ema întruchipează un Charlot rotofei și nostim care-și învârte cu sârg bastonul, gata să-i pocnească pe ceilalți. Toți cântă fals dar asta nu mai are nici o importanță, atât sunt de frumoși, de reali, de fermecători. Pantalonii negri sunt prinși cu bretele. Hainele de la costum au mânecile întoarse de câteva ori. În picioare, câte o pereche de șosete cu vârfurile întoarse, în care se sufocă, înghesuite, ghemotoace de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
toropi căldura, ori când Marc, într-o clipă de curaj și tandrețe, îi prinse ușor mâna într-a lui. Adormi în timp ce autocarul alerga nebunește, legănându-i visele. Că așa era el ori nu intuise corect pretențiile fetei, n-avea nici o importanță. Esențial era faptul că Marc se pricepea, al naibii de bine, s-o plictisească. Luana îi acorda, cu mărinimie, de două ori pe săptămână, șaizeci de minute de plimbare. Își povesteau fel de fel de nimicuri după care băiatul o săruta ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tare se mai săturase de singurătate. Luana trăia într-o familie de catolici în care religia, poruncile bisericii și ale Domnului erau principiile după care se ghidau. Bica îl iubea pe Dumnezeu. De foarte mici insuflase nepoților această iubire și importanța rugăciunii, dincolo de poezia rostirii. Ea era dialogul cu Dumnezeu, speranța și crezul tău. Luanei îi venea greu să vorbească despre religie. O percepea cu sufletul, reprezenta elementul cel mai intim al ei și n-ar fi știut ce cuvinte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lecția. Rămase perplex văzând că banca lui e goală. Căută în jur atent dar nimic nu i se păru în neregulă. Repetă gestul de câteva ori, în vreme ce "mesajele" Luanei continuau să curgă. Începând cu trimestrul al doilea, materiile considerate fără importanță limbile străine, obiectele de specialitate, desenul, chiar și educația fizică au fost înlocuite, neoficial, din ce în ce mai des, cu fizica și matematica. Cum Luana dorea să dea la filologie avu o discuție cu dirigintele și-l rugă s-o mediteze la franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
distracția favorită de duminică a tinerilor din sat. Au dansat în cerc, retrași, ferindu-se de aglomerație. Luana nu se așteptase ca Renar să stăpânească ritmul atât de bine. Ar fi jurat că va sta deoparte analizând, plin de o importanță critică, mișcările celorlalți. La primul blues a invitat-o la dans, serios și galant și privind-o în ochi și-a cerut iertare. Te rog să mă scuzi pentru tot ce am spus azi. N-am mai întâlnit fete ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se distreze cât mai bine. Sub impulsul copleșitorului sentiment de vină, aflând că el nu avea nici un aranjament, fata îl invită să petreacă împreună cu musafirii ei. Marc se grăbi să accepte. Pentru serbare Luana pregătise o poezie. Ceva lipsit de importanță, la îndemnul dirigintei. În timp ce aștepta să intre în scenă, un tânăr cu chitara agățată de gât trecu pe lângă ea, se așeză pe un scaun și începu să cânte. Era în vogă Cenaclul Flacăra și întregul tineret fredona cântecele acestuia. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
era plină de oameni și-apoi n-am fost singură. Bica încercă s-o convingă că are o anumită vârstă și că nu-i mai stă bine să întârzie pe străzi. Acum era domnișoară și trebuia să dea mai multă importanță la ceea ce făcea. Relațiile ei cu băieții necesitau o atenție deosebită și un comportament mai matur. Luana se zburli. Ce relații cu băieții, Bico? Care băieți? Nu ies decât cu verii mei. Concluzia era că Luana crescuse și că băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
unul din ei ieși la suprafață cu o forță dezarmantă. Bărbatul nu putea accepta că un mascul în putere, ca el, nu e în stare să facă ceea ce omenirea făcea de când lumea. Degeaba încerca familia Darie să-l convingă de importanța ajutorului unui specialit. Ștefan rămânea pe poziție. Nu va merge, niciodată, la doctor, să-și pună viața sentimentală pe tapet. Dacă Luana voia să facă asta el era de acord. Controlul medical al doamnei Escu avu loc într-o dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în lungile zile de singurătate, cum de nu văzuse toate astea până acum. Era fericit că se deșteptase, înainte de a fi prea târziu. Faptul că Luana își strângea lucrurile, fără să-l privească, fără nici un cuvânt, uitând cu desăvârșire de importanța zilei, îi dărâma toate planurile. Se uita la ea prostit, neștiind ce să spună. Cu sufletul strâns, femeia îi simțea privirea înfiptă în ceafă dar nu știa cum să-și înfrâneze purtarea aberantă, de prost gust și nici cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
coborî pleoapele, de teamă ca imaginea lui să nu-i ardă sufletul și să-l lase pustiit pentru vecie. Întrebă: Ce-ai mai făcut? El surâse amar: Mă lupt să supraviețuiesc. Nu financiar, desigur. Acum banii nu mai au nici o importanță, nici un scop. Mă epuizez într-o activitate intensă doar să uit. Fără tine... Tăcu și ea simți că mila pentru el o va face să izbucnească în plâns. Mă bate gândul să renunț la afaceri, să-mi deschid un cabinet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
indiferență dezarmante. Își salută șefa și îi zâmbi, lăsând-o cu gura căscată. Intuia că se petrece ceva neînțeles dar nu-i păsa. Simțea o poftă de mâncare teribilă și o oarecare durere de cap, căreia nu-i dădea nici o importanță. Radu își luase liber două zile și ea bănui că el își strânge lucrurile și se mută la Rebeca. În lipsa unui sentiment real de gelozie, ea gândi că n-ar fi rău să se joace puțin cu cei doi. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Aștepta să i se ceară un sfat, ori o părere, s-o vadă că încearcă să-și pună ordine în idei. Doamna Noia se încăpățâna să tacă și Iuliana se simțea mâhnită de această prietenie căreia Luana nu-i acorda importanța cuvenită. În a patra zi au ieșit la plimbare, în ciuda noroiului care li se lipea de ghete. Copiii au alergat ca bezmeticii, chiuind și urlând din tot pieptul. Deși se murdăreau ca purceii, Iuliana îi lăsă să-și facă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în momentul în care își ridică rochia, apoi piciorul și lovi, în plin, chipul drăgălaș al Rebecăi. Aceasta ateriză, ca o minge de fotbal, în cadrul ușii pe care bărbatul o deschisese cu câteva secunde mai înainte. N-a mai dat importanță strigătelor și insultelor celei pe care Bariu se străduia s-o adune de jos. Și-a cuprins capul cu brațele și-a rămas așa, până la întoarcerea șefului ei. Doamnă Noia, vino la mine! O aștepta cu o privire de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Acolo, În pat, cu perna pe față, tot mai auzea mormăitul surd al lui Karl. De parcă ar fi fost vinovată prin asociere, În curând și muzica pe care o asculta Karl Începuse să-l enerveze. N-avea nici un fel de importanță ce se cânta. Când Îl vedea pe Karl Îndreptându se spre patefon Îi Înțepenea spinarea. Altădată, viorile Îl umpluseră de emoție, acum sunetele lor Îi păreau aspre, țipătoare, iar vocile cântăreților de operă, care Îl amuzaseră cândva, i se păreau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
chipul unei zeități, nasul, o parte din buze și dintr-un obraz, destul ca să-i transmită sensul unei seninătăți desăvârșite. Privește În jur și-i dă drumul În rucsac. Ghidul din partea locului nu zice nimic, pentru că asta n are nici o importanță În ochii lui, la urma urmelor nu-i decât o piatră, nu-i așa? Pe deasupra, Îi este frică de individul ăsta alb, așa că nu zice nici pâs. Geologul ia piatra cu el În Statele Unite. Ține tare mult la piatra aia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pentru că de-abia sosiseși și trebuia să fii informat, pasă-mi-te ca să poți ajuta țara asta să se ajute pe sine. Asta mi-ai spus. Doamne, ce proastă am fost! Dacă n-am fi fost... Oh, n-are nici o importanță. E o nebunie. Ce fel de informații secrete ai despre Din? Pur și simplu nu pot să cred că ar reprezenta o primejdie pentru cineva. Nu pot să-ți spun Margaret, dar trebuie să mă crezi. Te rog. Transmite-mi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zi când Îl cunoscuse pe Adam. — Încerc Întruna. Adam simțea că poate vorbi deschis, erau atât de departe de Margaret, de Karl sau de oricare dintre cuno ștințele lui, Încât i se părea că orice-ar fi spus era fără importanță. Dar nu-mi amintesc nimic. Doar așa, În general, mai mare decât mine, ceva mai Înalt și mi se pare că era curajos. Apoi a plecat. știu asta, dar nu mi-o aduc aminte. Erați foarte apropiați, nu-i așa
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În voia soartei și să speri că te duce la tot ce ți-ai dorit vreodată. Adam a Întins iar mâna spre ușă, a deschis-o și s-a grăbit să iasă. Îngrijitorul era tot acolo. Nu mai avea nici o importanță, era, În sfârșit, liber, În stare să se miște repede și fără frică. Făcuse ce i se ceruse, acum avea să-și Înceapă Noua Viață, cea care-l va duce În cele din urmă spre Johan, spre trecut și spre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
luase pe Walter s-a apucat să fredoneze ce se cânta la gramofon, de parcă nu s-ar fi petrecut nimic. Eu m-am ridicat și le am zis: Trebuie să facem ceva. Walter e prietenul nostru. Naționalitatea n-are nici o importanță, În Bali, el e unul de-al nostru. Casa noastră e aici. Trebuie să ne apărăm! Iar oamenii ăștia, oamenii ăștia pe care i-am numit prieteni, tot ce-au fost În stare să spună a fost că nu trebuie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]