8,822 matches
-
un conținut identic, prin aceea că trimit către chihlimbar, cele două foi de hârtie și înscrisurile de pe ele diferă. În același fel, indiferent cât de multe foi ar fi, cu ce fel de cerneală sau cu ce caractere ar fi imprimat C12H20O, tot la chihlimbar vor trimite. Așadar, se poate observa cum nici acest al doilea contraargument înaintat de Claude Panaccio împotriva identității formale nu se susține. Eroarea fundamentală din spatele acestui al doilea argument stă în tratarea identității nu că identitate
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cîlți (care se poate înpalma) către poarta adversă apărată de un batman. Acesta trebuie să intercepteze mingea aruncată de adversar și să o respingă cît mai departe cu putință; din acest motiv, "bîta" este folosită cu ambele mîini pentru a imprima forță loviturii. După această operație, el aleargă pînă la poarta adversă unde se află un coechipier de-al său. În acest moment, coechipierul (întocmai ca la ștafetă) aleargă spre poarta proprie. Care este miza jocului? "Aruncătorii" (bowlers) din fiecare echipă
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
vegetali neabsorbiți. Regimul alimentar afectează în mică măsură compoziția masei fecale deoarece aceasta are în mare parte origine nealimentară. b. Gazele intestinale Gazele intestinale cuprind hidrogen, metan, bioxid de carbon și azot, care sunt inodore; mirosul neplăcut al gazelor îl imprimă amoniacul, hidrogenul sulfurat, indolul, scatolul, mercaptanul. Gazele intestinale provin din următoarele surse: aerul înghițit; formare la nivel intestinal prin neutralizarea acizilor și metabolismul microbian; difuziune din sânge în lumenul intestinal (în proporție redusă). Dintre gazele amintite, hidrogenul rezultă din fermentația
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
insuficient concentrate pentru a putea rezista presiunii asimilatoare a altor populații devenite majoritare. Toponimele atestate în aceste spații marchează prezența lor acolo, din ce în ce mai restrînsă și mai diluată de trecerea timpului. Conviețuirea, în teritoriul nord-dunărean, a romînilor cu alte popoare a „imprimat“ dovezi grăitoare în numele de locuri. Astfel, slavii sunt reprezentați în toponimia romînească printr-o mulțime de nume diverse onomasiologic și lingvistic: Bîrza (< sl. brǔzǔ „repede“), Cerna (< sl. črǔnǔ, „negru“), Crasna (< sl. Krasînǔ, „frumos“), Dîmbovița (< bg. dobǔ, „stejar“), Ialomița (< sl. jalovica
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vegetali neabsorbiți. Regimul alimentar afectează în mică măsură compoziția masei fecale deoarece aceasta are în mare parte origine nealimentară. b. Gazele intestinale Gazele intestinale cuprind hidrogen, metan, bioxid de carbon și azot, care sunt inodore; mirosul neplăcut al gazelor îl imprimă amoniacul, hidrogenul sulfurat, indolul, scatolul, mercaptanul. Gazele intestinale provin din următoarele surse: aerul înghițit; formare la nivel intestinal prin neutralizarea acizilor și metabolismul microbian; difuziune din sânge în lumenul intestinal (în proporție redusă). Dintre gazele amintite, hidrogenul rezultă din fermentația
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
egressus Hungarorum „prima ieșire (manifestare, ridicare, apariție) a ungurilor”, iar pe Arpad și luptele maghiarilor sub conducerea acestuia pentru cucerirea Panoniei ca secundus egressus Hungarorum. Autorul exultă la gândul că aceste „izbucniri” războinice și cuceritoare, de obârșie hunică, au fost imprimate „smeritelor neamuri fino-ugrice” care, „ocupate cu vânătoarea și pescuitul”, ar fi rămas prea puțin cunoscute în istorie dacă nu ar fi optat pentru „rudenia și obârșia strălucitoare hunică (= turcică)” (p. 10). Tocmai prin această obârșie, crede autorul, maghiarii au intrat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și alunițe ca și în pruncie, deși toate celulele ei s-au împrospătat în curgerea timpului” (p. 174). S. Pușcariu urmează calea deja stabilită în conformitate cu care continuitatea latină română în sud-estul Europei este însoțită de două fenomene cărora el le imprimă unele accente personale. Este vorba 1) de schimbările interne produse în această continuitate de „evoluțiile firești la care este supusă orice limbă în dezvoltarea ei” și 2) de „împrumuturile” nelatine adăugate continuității pe parcursul istoriei, împrumuturi care nu afectează fonetic și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fenomenele studiate de el sunt elemente simple care aruncă o lumină nouă asupra problemei personalității umane. Foarte actuală este definiția pe care o dă personalității umane: "Personalitatea este un complex inextricabil de senzații, de idei, de voliții, de sentimente care imprimă eului nostru modul său de a gândi, de a acționa, de a se transforma" (Gruber, 1993, p. 397). Consideră că în toate circumstanțele vieții există două moduri, cu totul opuse, de a se comporta față de persoanele și de lucrurile exterioare
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
în care se afirmă Herofil (sec. IV - III), cel mai vestit anatomist al antichității, medicina consolidându-și statutul de știință. Ca și Alexandru cel Mare, Ptolemeu I și după el, Ptolemeu II, încurajează științele, artele, medicina. Astronomi, fizicieni, matematicieni, naturaliști imprimă un orizont mai obiectiv vieții, direcționând medicina spre cercetare, experimentare, confruntare de soluții, lăsând mai în urmă filosofarea și preocupându-se mai mult de realitatea funcțională a organismului uman. În edificiul politico-militar al energicului cuceritor și ctitor al cetății repede
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
importante, la care recurg toți credincioșii, paralel cu leacurile naturiste ale preoților și călugărilor terapeuți. Ideea creștină exercită astfel o influență determinantă asupra dezvoltării medicinei: ea dă o înaltă stimă vieții oamenilor, o concepție de egalitarism și milă pentru aproapele, imprimând tuturor credincioșilor în Christos sacrificii, în scopul ameliorării suferințelor celor bolnavi. Pe măsură ce culturalizarea omenirii devine realitate generalizată și cercetarea se aprofundează, povestea „nopții Evului Mediu“ întreținută de raționaliști, atei și de toți adversarii creștinismului pierde teren, făcând loc aspectelor pozitive
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
făcea cunoscută pe continent și mai departe. Urmează dezvoltarea universităților din Bologna (1109), Paris (1150), Neapole (1225), Toulouse (1229), Cambridge (1257), Padova (1228), Roma (1303), Praga (1348), Cracovia (1364), Viena (1365), Heidelberg (1386). Între ele, cea din Montpellier (1186) a imprimat un rol deosebit, chiar dacă nu ca școala din Salerno, dar tot ca ea manifestând un anume liberalism hippocratic. Prin poziție în sudul Franței, aproape de țărmul mediteranean, aici s-au oprit învățați și doritori de învățătură de toate neamurile: hispano-arabo-evrei, central-
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
emite particule, intrând în circuit și radiumterapia, sau curiterapia. Dezvoltarea rapidă a radiologiei, radioscopiei, radiobiologiei a înlesnit progresul radiografierii cu aparatură tot mai perfecționată până la tehnicile tomografice și mai recent, a comunicării la distanță a imaginilor amplificate, sonorizate, sau chiar imprimate pe benzi magnetice, care pot fi explorate repetat ca o videocasetă. Terapeutul este astfel protejat de iradiere. Dealtfel, riscurile s-au redus simțitor și pentru pacienți. Aparatura, materialele, tehnicile s-au perfecționat în ritm rapid. Astfel medicii ajung la o
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
biochimie, direcție consolidată de Emanoil Riegler și Constantin Bacaloglu la Iași, de Anibal Teohari, Daniel Danielopolu și N. Gh. Lupu la București și de Iuliu Hațieganu la Cluj. Disciplinele evoluează și se ramifică prin aprofundarea cercetărilor. Gheorghe Tudoranu la Iași imprimă patologiei interne un caracter pregnant clinic. Această transformare duce la ramificarea specializărilor, astfel la Cluj, Ioan Goia înființează prima catedră de semiologie și se conturează noi specialități precum gastroenterologia, cardiologia ș.a. O activitate remarcabilă în acest domeniu au adus Ion
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
convins de concepția anatomo-clinică a școlii franceze, specializat în laboratorul de anatomie patologică a lui V. Babeș, demonstrează că un clinician trebuie să fie totodată un bun anatomopatolog, adevăr care se reflectă în activitatea de savant și dascăl care a imprimat această concepție școlii medicale ieșene. Polarizează clinicienii timpului în jurul Societății anatomo-clinice pe care o înființează în 1922, iar în 1929 publică tratatul de referință în domeniu Clinici medicale. În balneologia și fizioterapia românească se disting Tuduri Saabner autor al cărții
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
stimularea nervilor simpatici și parasimpatici au sensuri, mecanisme și durate diferite. Stimularea parasimpaticului colinergic determină la nivelul unor organe efecte inhibitorii, iar din partea altora, răspunsuri excitatorii. La fel, simpaticul adrenergic apare uneori stimulator, alteori inhibitor. Sensul reacțiilor vegetative simpatico-parasimpatice este imprimat atât de mediatorii chimici eliberați și receptorii membranari asupra cărora aceștia acționează, cât și de particularitățile fizico-chimice și metabolice ale celulelor efectoare din teritoriul respectiv. În paragraful anterior s-a arătat că efectele de un tip sau altul ale stimulării
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
efectele de un tip sau altul ale stimulării simpatico-parasimpatice au la bază procese neuro-umorale complexe, de eliberare fie a acetilcolinei, fie a catecolaminelor ca primi mesageri, dublate de acțiunea lor asupra organelor efectoare prin intermediul receptorilor membranari colinergici și adrenergici. Aceștia imprimă, în ultimă instanță, sensul răspunsurilor induse de stimularea simpatică și parasimpatică la nivelul diverselor țesuturi și organe. În timp ce sistemul nervos simpatic intensifică activitatea organelor implicate în reacțiile catabolice eliberatoare de energie de tip ergotrop, parasimpaticul activează funcțiile viscerelor participante la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fricos, își trimite ginerele la moarte fără să fie neapărat cu adevărat rău. Este demn de dispreț, dar nu odios. Respectând punctul de vedere al lui Aristotel, un personaj de martiriu nu ar putea intra în universul tragic, pentru că el imprimă în sufletul spectatorului milă, și nu teamă. Or, după cum arată Corneille în Discurs despre Tragedie, Polyeucte a cunoscut din partea publicului o primire entuziastă. "Excluderea unor persoane complet virtuoase care ajung în nenorocire expulzează martirii din teatrul nostru. Polyeucte a reușit
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
semețe și amenințătoare nu sunt separate decât printr-un periculos și îngust ocean. Completați prin gândul domniilor voastre imperfecțiunile noastre; împărțiți un om într-o mie, și creați o armată imaginară. Imaginați-vă, când vorbim de cai, că vedeți cum își imprimă mândrele potcoave în pământul răscolit. Căci gândirea domniilor voastre trebuie să-i împodobească aici pe regii noștri și să-i transporte dintr-un loc în altul, străbătând timpurile și acumulând isprăvile a mai multor ani într-o oră măsurată de clepsidră
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
stau cu toții gata să plesnească, plini de viață și de expresivitate, pentru a prefera să desenăm un cadavru grecesc sau roman, să-i colorăm obrajii livizi, să-i îmbrăcăm membrele reci, să-l ridicăm în picioare, clătinându-se, și să imprimăm ochiului său lipsit de strălucire, limbii sale înghețate, brațelor sale înțepenite, privirea, idiomul și gesturile care sunt așteptate pe scândurile scenei? Cum se mai abuzează de manechin!" În Noul Eseu despre arta dramatică, Mercier narează o anecdotă ce are drept
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fără să observi degradarea umbrelor și a culorilor. Personajul nu mai are contrapondere, el pare să se miște singur, acționează fără un motiv bine determinat, se vede oarecum antrenat de o putere irezistibilă: mâna poetului, asemenea celei a fatalității, îi imprimă toate mișcările. Într-adevăr, trăsături provenite de la mii de indivizi sunt înghesuite în același timp pe capul unuia singur; sunt fragmente din care îi este format caracterul, și unitatea morală nu se mai face simțită. Caracterul personajului nu se dezvoltă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aspecte parțiale, diseminaea "semnului" caragialian în literatura autohtonă nu a fost analizată exhaustiv până la apariția acestui volum. Fără a înlătura prezența "semnului", Loredana Ilie îi diminuează imprecizia semantică, integrându-l în conceptul operațional de "caragialism" "o relație sintetizatoare"-, menită să imprime noțiunii trăsăturile constitutive și maleabilitatea unui precept tehnic. În consecință, atribuie "caragialismului" o dublă definiție globală. Sub aspect sincronic, imaginarul caragialian are structura unui mănunchi de constituienți textuali, dizolvați în substanța reprezentării scenice și narative, la confluența ariei tematice cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literaturii au dezvăluit conotațiile ideologice ale noțiunii. Simțul comicului și întoarcerea la Caragiale spre absurd sunt motivate prin formație intelectuală, structură caracterială și predispoziții ereditare. "Neam de comedian valah", Caragiale a fost înzestrat cu "simțul comicului", cu aptitudinea de a imprima unui gest aleatoriu, unui incident oarecare, unei fizionomii sau intenționalități artistice semnificație comică, printr-o "răsturnare axiologică", în direcția minimalizării, ori a supralicitării valorice a insignifiantului. Asociat cu reiterarea ridicolului, instinctul comic exprimă distanțare, răceală afectivă, atitudine critică, spirit justițiar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale, considerată etalon valoric, și se opresc la sfârșitul secolului anterior. Distorsiunile politice impuse de ideologia comunistă interpretării creației caragialiene nu sunt ocolite. Sub impactul luptei de clasă, modurile comice au fost disociate de gratuitatea consubstanțială și li s-a imprimat "combativitatea" de clasă, prin "utilizarea imperativă a invectivei, apostrofei și a polemicii incisive". Schimbarea era necesară pentru a distruge atât formele civilizației autohtone, dar și pentru a "demasca" dușmanii "vechi și noi" ai proletariatului. "Urmele genealogice" ale creației lui Caragiale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Simionescu au ei înșiși un precursor în Caragiale. Prin omologii interferente și reproductive, toți trei au asimilat tipologia și intuițiile textualiste ale maestrului: "mozaicarea discursului, fărâmițarea ficțiunii, indeterminarea, ambiguizarea". Privirea globală asupra absurdului comic caragialian îi permite Loredanei Ilie să imprime o imagine valorizatoare dramei Năpasta, descalificată valoric de Paul Zarifopol, în eseul Publicul și arta lui Caragiale. Defectele amendate de critic sunt întoarse în trăsături particulare ale farsei tragice moderne. Sugestivă, demonstrația dezvăluie intuiție critică. Restabilirea dreptății printr-o nedreptate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sesizat comentează Loredana Ilie prezența unui "dadaism avant la léttre" în "tehnica zig-zag-ului", astfel denumită după titlul rubricii recurente din "Ghimpele", "Claponul", "Moftul român". Caragiale pune cuvintele în libertate, cum va proceda peste trei decenii Tristan Tzara. Asociațiile verbale aleatorii imprimă personajelor o structură caracterială zigzagată, prefigurând antieroul farselor tragice din Cântăreața cheală, Scaunele, Tabloul. De tehnica avangardistă "ține și tehnica dicteului automat" intuită de G. Călinescu "în stenogramele dialogului la judecătorie", dar și în redactarea sub formă de telegrame ludice
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]