KorAP: Find »[drukola/base=indicativ & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...123 124 125 ...153 >

3,808 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

incontestabile atât pentru această ierarhizare, cât și pentru realizarea discretă a categoriilor de mod, timp și aspect. Proiectarea unei grup discret MOODP se susține prin contrastul dintre indicativul prezent și subjonctivul prezent. A se observa, în primul rând, contrastul dintre indicativ și subjoctiv la persoana a III-a singular, care este sistematic (opoziția indicativ/subjonctiv se neutralizează doar în cazul unor verbe cu radical terminat în vocală, de tipul a bea, a ști: bea / să bea, știe / să știe): (64) (el

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
doar în cazul unor verbe cu radical terminat în vocală, de tipul a bea, a ști: bea / să bea, știe / să știe): (64) (el) merge / (el să) meargă În al doilea rând, sincretismul 3SG≡ 3PL este generalizat la subjonctiv, spre deosebire de indicativ, unde relațiile sincretice sunt depedente de clasa flexionară: (65) conjugarea V: hotărî conjugarea I: mânca INDICATIV SUBJONCTIV INDICATIV SUBJONCTIV 1SG: hotărăsc (să) hotărăsc mănânc (să) mănânc 2SG: hotărăști (să) hotărăști mănânci (să) mănânci 3SG: hotărăște (să) hotărască mănâncă (să) mănânce

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
mănânce 1PL: hotărâm (să) hotărâm măncâm (să) mâncăm 2PL: hotărâți (să) hotărâți mâncați (să) mâncați 3PL: hotărăsc (să) hotărască mănâncă (să) mănânce 1SG ≡ 3PL 3SG ≡ 3PL 3SG ≡ 3PL 3SG ≡ 3PL Rezultate asemănătoare derivă și din comparația indicativ / subjonctiv / imperativ: (66) INDICATIV/SUBJONCTIV IMPERATIV 2SG (să) hotărăști hotărăște! Utilizarea de mărci flexionare diferite și relațiile de sincretism diferite indică prezența unei proiecții de mod discrete în domeniul flexionar. Este important de reținut că, în afară de diferența flexionară de mod, celelalte categorii gramaticale sunt

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
prezent). Existența unor proiecții discrete de aspect și de timp se dovedește prin aceeași metodă (păstrând specificarea de mod și timp constantă pentru identificarea diferențelor aspectuale și, respectiv, specificarea de mod și aspect constantă pentru identificare diferențelor de timp). La indicativ, distincțiile aspectuale nu sunt sistematic marcate prin flective; în schimb, distincția perfectum / infectum (temă perfectivă / imperfectivă) s-a păstrat din latină pentru unele clase de verbe, fiind vizibilă atunci când comparăm mai-mult-ca-perfectul sau perfectul simplu cu imperfectul sau prezentul: mers- vs

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Categoria timpului se realizează deci prin mijloace discrete nonsincretice, proiectarea unui Grup al Timpului (TP) independent fiind întemeiată. În concluzie, considerăm că proiectarea în grupuri distincte a categoriilor de mod, timp și aspect se justifică pe considerente empirice; trăsături precum [indicativ / subjonctiv] / [trecut / prezent] / [perfectiv / imperfectiv] se valorizează prin morfeme diferite în centre funcționale diferite. În acord cu Principiul oglinzii formulat de Baker (1985) și cu cartografierea domeniului funcțional verbal realizată de Cinque (1999), ierarhia proiecțiilor funcționale este dată în oglindă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
română și italiană - varietăți caracterizate prin diferențe în nivelul deplasării verbului (deplasare înaltă, la MOOD, în română vs deplasare medie, la T, în italiană) - rezidă în instanțierea diferită a categoriei de mod în aceste două varietăți: dacă analizăm paradigmele de indicativ, subjonctiv și condițional din aceste două varietăți, observăm că în italiană (77a) există paradigme sintetice pentru toate cele trei moduri, iar gradul de sincretism este foarte redus, pe când în română (77b), cu excepția persoanei a III-a singular și plural, subjonctivul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
din aceste două varietăți, observăm că în italiană (77a) există paradigme sintetice pentru toate cele trei moduri, iar gradul de sincretism este foarte redus, pe când în română (77b), cu excepția persoanei a III-a singular și plural, subjonctivul este sincretic cu indicativul, iar condiționalul se realizează analitic. (77) a. Ro. lucra INDICATIV SUBJONCTIV CONDIȚIONAL 1SG (să) lucrez aș lucra 2SG (să) lucrezi ai lucra 3SG lucrează (să) lucreze ar lucra 1PL (să) lucrăm am lucra 2PL (să) lucrați ați lucra 3PL lucrează

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
romanice susțin ideea că valorizarea trăsăturilor verbale se realizează prin procesul de ACORD; reluând comparația dintre română și italiană, este clar că în ambele limbi forma verbală sintetică intră în relație cu centrul MOOD0, valorizând trăsătura interpretabilă [iMood] [] ca [iMood] [Indicativ] / [iMood] [Subjonctiv] etc., însă doar în română procesul de ACORD se asociază cu deplasarea verbului sintetic la proiecția MOOD, ca efect al instanțierii paradigmatice sărace a acestei categorii în română 3.1.2.4 Derivarea formelor sintetice românești În derivarea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
V0 și urma argumentului intern, se deplasează în [Spec, VOICEP], pe marginea fazei lexicale inferioare, configurație care îi asigură vizibilitatea pentru a stabili relații de ACORD cu centre din faza superioară. În exemplul (79), verbul citește este specificat pentru mod (indicativ), timp (prezent), aspect (imperfectiv - formele de prezent sunt imperfective din punct de vedere aspectual 44). Reprezentarea (80) surprinde etapa în care VP este deplasat în [Spec, VOICEP] și se angajează în relații de ACORD cu centrele flexionare, valorizând trăsăturile interpretabile

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1968) tipologia trăsăturilor lexicalizate de română, rezultat care ne va permite să identificăm mai exact proiecțiile discrete din câmpurile sintactice de mod, timp și aspect; pentru moment, trăsături aspectuale ca perfectiv / imperfectiv, temporale ca prezent / non-prezent și de mod ca indicativ / subjonctiv/imperativ, bine delimitate ca opoziții în gramatica structurală, apar a fi extrem de relevante 3.1.3 Derivarea structurilor analitice 3.1.3.1 Nivelul deplasării verbului în structurile analitice Structurile analitice prezintă aceleași trăsături ca formele sintetice din punctul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
soluția înțelegerii acestei disparități stă în natura auxiliarelor. Dacă analizăm distribuția auxiliarului avoir din franceză, observăm că franceza prezintă un grad mai mare de analitism, iar auxiliarul își schimbă forma în funcție de mod și de timp: (88) a. j'ai mangé (indicativ, perfect compus, 1SG) b. j'avais mangé (indicativ, mai-mult-ca-perfect, 1SG) c. j'aurai mangé (indicativ, viitor anterior, 1SG) d. (que) j'aie mangé (subjonctiv, perfect, 1SG) e. j'aurais mangé (condițional, perfect, 1SG) (franceză) În structurile în care apare auxiliarul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Dacă analizăm distribuția auxiliarului avoir din franceză, observăm că franceza prezintă un grad mai mare de analitism, iar auxiliarul își schimbă forma în funcție de mod și de timp: (88) a. j'ai mangé (indicativ, perfect compus, 1SG) b. j'avais mangé (indicativ, mai-mult-ca-perfect, 1SG) c. j'aurai mangé (indicativ, viitor anterior, 1SG) d. (que) j'aie mangé (subjonctiv, perfect, 1SG) e. j'aurais mangé (condițional, perfect, 1SG) (franceză) În structurile în care apare auxiliarul avoir, se observă că forma verbului lexical rămâne

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
observăm că franceza prezintă un grad mai mare de analitism, iar auxiliarul își schimbă forma în funcție de mod și de timp: (88) a. j'ai mangé (indicativ, perfect compus, 1SG) b. j'avais mangé (indicativ, mai-mult-ca-perfect, 1SG) c. j'aurai mangé (indicativ, viitor anterior, 1SG) d. (que) j'aie mangé (subjonctiv, perfect, 1SG) e. j'aurais mangé (condițional, perfect, 1SG) (franceză) În structurile în care apare auxiliarul avoir, se observă că forma verbului lexical rămâne constantă (mangé), iar auxilarul se schimbă în funcție de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
observăm că, de fapt, distribuția lor este constrânsă de mod și modalitate, nu de timp (sau aspect); astfel, toate auxiliarele românești sunt în mod unic specificate pentru mod și/sau modalitate: - spre deosebire de corespondentul său din franceză (avoir), care apare la indicativ, subjonctiv și condițional, auxiliarul românesc avea apare doar la modul indicativ, modalitatea realis (perfect compus); - auxiliarul de "viitor" (voi, vei etc.) apare doar la modul indicativ, modalitatea irrealis (viitor propriu-zis, viitor anterior); - auxiliarul de "condițional" (aș, ai etc.) apare doar

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
lipsesc chiar morfemele care marchează valorile gramaticale verbale; cu alte cuvinte, auxiliarul este redus la o parte din rădăcină (vizibilă în structura unora dintre formele sintetice ale verbului plin) plus morfemele de persoană. (94) a avea ca verb lexical a. Indicativ prezent a-m av-e-m a-i av-e-ți ar-e a-u b. imperfect av-ea-m av-ea-m av-ea-i av-ea-ți av-ea-ø av-ea-u c. mai-mult-ca-perfect av(-)u-sese-m av(-)u-sese-m av(-)u-sese-i av(-)u-sese-ți av(-)u-sese-ø av(-)u-sese-ø d. Subjonctiv prezent (să) a-m avem a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
imperfect av-ea-m av-ea-m av-ea-i av-ea-ți av-ea-ø av-ea-u c. mai-mult-ca-perfect av(-)u-sese-m av(-)u-sese-m av(-)u-sese-i av(-)u-sese-ți av(-)u-sese-ø av(-)u-sese-ø d. Subjonctiv prezent (să) a-m avem a-i av-eți aib-ă aib-ă (95) a avea ca auxiliar în structura indicativului perfect compus a-m a-m a-i a-ți ar-e a-u În al doilea rând, auxiliarul de perfect compus (în română) își are originea în formele de prezent ale verbului latinesc habere în structuri posesive (lat. Habeo epistulas

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în inscripțiile latine din Dacia Setul de trăsături ale verbului latinesc habere din structuri posesive reanalizate ulterior diferă de setul de trăsături ale auxiliarului a avea din structura perfectului compus: (97) Seturi de trăsături lat. habere rom. auxiliarul a avea [+indicativ] [+indicativ] [+prezent] [+structură tematică] Reanaliza verbului habere ca auxiliar este un tip obișnuit de gramaticalizare care respectă operațiile sintactice specifice acestui proces (Roberts și Roussou 2003), identificate în general în formarea auxiliarelor romanice (Ledgeway 2012: 121-129): - slăbire semantică / pierdere de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
inscripțiile latine din Dacia Setul de trăsături ale verbului latinesc habere din structuri posesive reanalizate ulterior diferă de setul de trăsături ale auxiliarului a avea din structura perfectului compus: (97) Seturi de trăsături lat. habere rom. auxiliarul a avea [+indicativ] [+indicativ] [+prezent] [+structură tematică] Reanaliza verbului habere ca auxiliar este un tip obișnuit de gramaticalizare care respectă operațiile sintactice specifice acestui proces (Roberts și Roussou 2003), identificate în general în formarea auxiliarelor romanice (Ledgeway 2012: 121-129): - slăbire semantică / pierdere de trăsături

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
contrânse cu formele finite (§III.3.5). În schimb, în româna veche, opțiunea la V-la-C cu forme finite apare mult mai frecvent, și nu doar la imperativ și la imprecațiile condiționale și subjonctivale, fiind în mod liber disponibilă și la indicativ(iarla subjonctiv și la condițional în contexteîn care trăsătura [+directiv] nu cauzează deplasarea V-la-C).Prin aplicarea testelor sintactice discutate în analiza altor limbi romanice vechi, vom conchide că structurile la V-la-C reprezintă instanțierea unei gramatici V2 reziduale (cu deplasare la

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de complementizator al lui să. În primul rând, trebuie menționat că să în ipostază de complementizator care selectează subjonctivul coexistă cu să conjuncție condițională. Cele două variante ale lui să sunt ușor de deosebit: să conjuncție condițională selectează verbe la indicativ (viitor (38), perfect compus (39), prezent (40) etc.) și condițional (41)), iar distribuția propozițiilor cu să condițional este tipică pentru construcțiile condiționale, pe când să subjonctival selectează verbe la subjonctiv și respectă distribuția generală a subjonctivului. A se observa și nonadiacența

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
cel mai bine sintaxa perioadei investigate (Stan 2013), suprapunându-se cu mare fidelitate pe o statistică ce aduce laolaltă texte din stiluri diferite și supuse influenței exercitate de diverse texte / modele străine. Tabelul 1 - Poziția auxiliarului (ocurențe) față de verbul lexical (indicativ, perfect compus; indicativ, viitor) Secolul Text Perfectul compus Viitor Total Total V-AUX + AUX +V V-AUX AUX-V Total V-AUX AUX-V Total V-AUX (inversiuni) AUX-V (structuri neinversate) Sec. 16 CCat.1560 1 11 12 1

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
sintaxa perioadei investigate (Stan 2013), suprapunându-se cu mare fidelitate pe o statistică ce aduce laolaltă texte din stiluri diferite și supuse influenței exercitate de diverse texte / modele străine. Tabelul 1 - Poziția auxiliarului (ocurențe) față de verbul lexical (indicativ, perfect compus; indicativ, viitor) Secolul Text Perfectul compus Viitor Total Total V-AUX + AUX +V V-AUX AUX-V Total V-AUX AUX-V Total V-AUX (inversiuni) AUX-V (structuri neinversate) Sec. 16 CCat.1560 1 11 12 1 12 13 2

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
12 276 288 1 19 20 13 295 308 NL.~1750-66 (20 p.) 6 254 260 1 27 28 7 281 288 TOTAL 116 1401 1517 83 548 631 199 1949 2148 Tabelul 2 - Poziția auxiliarului (statistică) față de verbul lexical (indicativ, perfect compus; indicativ, viitor) Secolul Text raportare la: Perfectul compus Viitor Total Total V-AUX + AUX +V V-AUX AUX-V Total perfect compus V-AUX AUX-V Total viitor V-AUX inversiuni AUX-V structuri neinversate Sec. 16 CCat

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1 19 20 13 295 308 NL.~1750-66 (20 p.) 6 254 260 1 27 28 7 281 288 TOTAL 116 1401 1517 83 548 631 199 1949 2148 Tabelul 2 - Poziția auxiliarului (statistică) față de verbul lexical (indicativ, perfect compus; indicativ, viitor) Secolul Text raportare la: Perfectul compus Viitor Total Total V-AUX + AUX +V V-AUX AUX-V Total perfect compus V-AUX AUX-V Total viitor V-AUX inversiuni AUX-V structuri neinversate Sec. 16 CCat.1560 total 4

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Corola-journal/Journalistic/12624_a_13949

Rodica Zafiu Spre deosebire de celelalte limbi romanice, româna diferențiază conjunctivul de indicativ într-un mod foarte clar, prin conjuncția specifică să, opusă în subordonare lui că (știu să aștept - știu că aștept). Formele propriu-zise ale verbului, cu desinențele lor, sînt specifice doar la persoana a III-a (așteaptă / aștepte). Probabil că asemenea

"Știe să vorbește" by Rodica Zafiu (2004) [Corola-journal/Journalistic/12624_a_13949]