5,035 matches
-
depistându-i atracția fatală ce se conturează în apropierile și vorbele lui tot mai încărcate erotic. Un eros paradoxal ce sporea cu cât aura femeii era mai vlăguită de ireversibila condamnare. Evoluția bărbatului de la un fel de cinism morocănos la indiferență curtenitoare și apoi la iubire irepresibilă, dăruire de sine și alteritatea făcătoare de minuni convinge, fiind o probă indubitabilă a talentului și științei autoarei de a construi caractere. Adagio, această mișcare muzicală de încetinire a motoarelor vitale, de amplitudine a
Un bărbat și o femeie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8443_a_9768]
-
am aflat și cui i se datorează posibilitatea financiară a angajării lui temporary pentru elevii liceului de Coregrafie - lui Răzvan Mazilu și inrfiativei acestuia, unice în România, de a ajuta școlile de coregrafie din toată țara. Într-o perioadă de indiferență aproape totală a autorităților, dar în bună parte și a majorității membrilor breslei pentru nevoile generale ale dansului, gestul lui Răzvan Mazilu, repetat de trei ani, acela de a da mari recitaluri de dans, pe scena Operei Nafionale din București
Partea plină a paharului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7602_a_8927]
-
înseamnă, aici și acum, că nu mai avem o morală. Reperele au dispărut, îndatoririle dispar și moștenim vidul". Conform aceluiași, "epoca noastră nu restabilește domnia Ťvechii moraleť , ci, dimpotrivă, iese din ea", fapt învederat în extensia unor atitudini de "apatie, indiferență, dezertare, substituirea principiului seducției principiului convingerii, generalizarea manierei umoristice". Cu alte cuvinte putem vorbi despre o maladie generalizată a obștii moderne, stigmatizată de o drastică relativizare a valorilor, care se plasează, după cum arată Jean Baudrillard, într-o regiune "a celei
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
care păreau atât de deștepți, de amuzanți și ingenioși cât timp îi vedeam la bar și atât de insignifianți dup-aia, alteori nu-mi făceam probleme. Când îi cunoscusem pe Marcos și pe Jaime mă găseam într-o etapă de indiferență sentimentală, în care n-aveam nevoie de nimeni, nu mă interesa decât să pictez și să mă distrez, totuși, seara aceea fusese altfel. Îl admiram pe Marcos, fumasem mult și am simțit că-l iubeam.
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
nu știu de ce aceia care ne urăsc sunt mulți, și, din păcate, în posturi de răspundere." E.T.A., evident exagerează. Oare nu erau prea tineri la 30 de ani, spre a atrage atâtea "uri" și "invidii"? Se plâng de "zidul indiferenței" (deși unele cărți, spuneam, erau reeditate), se consideră antipatizați, prigoniți, înconjurați, pur și simplu de "niște fiare". Autoarea Jurnalului devine, cum vedem, apocaliptică, înclinând bine spre pesimism și mizantropie. O cronică negativă a lui Cornel Regman, critic având reputația într-
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
de o înrudire spirituală. Poeta are o permanentă sete de poezie. Nu poate trăi nici o clipă prozaic, nu se împacă deloc cu condiția de prizoniera a vietii de fiecare zi. Ea consideră o "înmlăstinare", o "împotmolire în neputința" împăcarea cu "indiferență zilelor puștii". Cu ardoarea cu care un credincios își spune rugăciunea, Crisula Ștefănescu compune versuri, sperând că ele să se încarce de poezie. Și miracolul se produce. Situație mai rar întâlnită, dorința de poezie precede poezia. Poeta stăpânește o retorică
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
afară din redacție pe Ștefan Manasia, Ioan Pavel Azap și Claudiu Groza. Cronicarul își exprimă solidaritatea cu cei trei scriitori și constată că, iată, fapte intolerabile chiar și după standardul anilor de teroare 50 se petrec sub ochii noștri, iar indiferența, lipsa noastră de reacție i-ar putea încuraja pe cei care comit aceste masacre mici să viseze la înfăptuirea, mâine, a unora cu mult mai mari. Despre roman, la Alba Iulia La Alba Iulia a avut loc o nouă ediție
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3546_a_4871]
-
veseli și optimiști... De fapt, ce se întâmplă ? Demnitarul tocmai se visează elev și ridică mâna să se ceară afară pentru rezolvarea unor probleme fiziologice. Într-un asemenea caz, ce impact poate să aibă asupra alegătorului-telespectator situația ca atare ? De indiferență? De toleranță, sau de... ? Eu aș zice că de respect, fiindcă reporterii tv sunt niște oameni răi și tendențioși... Oricum, din situație sunt excluși parlamentarii-chiulangii cu funcții de conducere în partide politice... Am făcut vreo aluzie ? Eu ?!? Păi, ce ? Mă
Demnitari, actori și-un harem... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11827_a_13152]
-
adică spectacolul deșănțării morale incredibile, al minciunii orgasmatice și al vulgarității cu sclipici a vedetelor - politice sau nepolitice, cu sau fără silicon - de doi bani. Și totuși, C.N.S.A.S.-ul trebuie să meargă înainte, oricât de descurajantă ar fi pâsla indiferenței și oricât de contondentă rezistența securiștilor încă activi. Opoziția acestora - inclusiv a politicienilor care le-au fost șefi ori subordonați, a celor care-au turnat sau încă mai toarnă - vizează protejarea esenței sistemului actual: un sistem al corupției „la sursă
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
de a readuce normalitatea la un teritoriu bolnav seamănă a utopie pe jumătate tragică, pe jumătate ridicolă, cu un Don Quijote asudat, durduliu și incoerent, Gheorghe Onișoru, distribuit în rolul morarului utopic, măcinănd grăunțe de neghină la morile de vânt ale indiferenței și prostiei. Un semn rău-prevestitor îl constituie anunțul conducerii C.N.S.A.S.-ului că va face publice rezultatele investigațiilor abia în octombrie. Sigur că se vor invoca proceduri și regulamente, avize și formalități. Dacă lucrurile sunt clare, de ce să mai amânăm
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
cititorul occidental și nu numai, un defulatoriu. În epoca cinismului generalizat sau, dimpotrivă, a prudenței exsangue, pentru a fi perceput, un mesaj nou trebuie vehiculat de seisme. Numai hecatombele mai conving în epoca postavangardelor, numai turpitudinea hiperbolizată extrage individul din indiferența față de spațiul public, numai ticăloșia criminală mai scoate din amorțeală (vezi 11 septembrie 2001). Michel Houellebecq reușește în romanul lui nu inventarea unui nou limbaj literar și nici giumbușlucuri stilistice cuceritoare, ci prevestirea atacului terorist de la WTC. Romanul său se
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
o serie de romane polițiste complexe, Frederick și Steven, profesori de literatură la Universitatea din Mississippi de Sud, sunt apreciați autori de proză. Orientările estetice ale familiei erau dominate de credința în virtuțile și în vitorul avangardei. „Ironia, autocontrolul, simularea indiferenței formau sfânta treime" a comportamentului recomandat membrilor ei. Atitudinile sfidător de independente erau altoite insă pe tulpina rigidă a educației catolice stricte inculcată in școlile la care fuseseră trimiși din prima copilărie. Donald - fiul a avut acces nelimitat la informații
Colaj de perle și nestemate by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6115_a_7440]
-
să-și cumpere din propria-i pensie un ciorap gros? în deruta celor de vârsta mea, încremeniți în așteptarea unei soluții miraculoase, care să-i elibereze de trecutul penibil și, simultan, să-i proiecteze într-o lume a normalității? în indiferența de roboți a celor foarte tineri, pe care absența compactă a perspectivei îi face, de pe la cincisprezece-șaisprezece ani, inapți pentru orice altă idee decât a luării lumii în cap și a emigrării? Orbiți de ororile din viața politică, nimeni nu are
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
părea europeană iar astăzi e doar excrescența unei Biafre ce vede în Moscova un ideal demn de urmat. Câtă vreme Securitatea nu e denunțată pentru crimele sale (tragicul caz Ursu e privit și astăzi, în regimul "democrației", cu aceeași nerușinată indiferență cu care era privit și sub vechea dominație iliesciană!), câtă vreme securiști ce-au desfășurat activități de poliție politică îngroașă cefele în aceleași funcții călduțe, cu umerii acoperiți de stele din ce în ce mai mari, să nu ne mirăm că România arată în
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
clou-ul spectacolului, un cabotin perfect în prima parte care își "pierde" trucurile și farmecul în cea de-a doua parte cînd își scoate la iveală rigiditatea, imposibilitatea de a-i înțelege pe ceilalți. O formă de apărare sau cumplită indiferență? Spectacolul se încheie, conform indicațiilor lui Mrozek, în ritmurile tangoului La Cumpacita. Aș fi simțit nevoia să recunosc aici, în cîteva cuvinte, sinteza analizei regizorului, exprimată prin alt tip de limbaj, cel al dosarului. Aș fi vrut să recunosc violența
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
cu pasiune viața fără pasiuni, dar și cea a poeților - Baudelaire, Vallejo, atâtor altora - care și-au dus viața plină de pasiuni. Sub zidurile cimitirului, unde cuvântul moarte are un sens popular înfricoșător și un alt sens filosofic, neutru până la indiferență. Și o rugă la ieșirea din cimitir: Visul nostru cel de toate nopțile împlinește-ni-l, Doamne, în vreo zi oarecare, cât mai departe de moarte, cât mai aproape de soare.
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
face apel și la sentimentalismul redactorului-șef al publicației noastre: Profitând de împrejurare îi reamintim domnului Ștefănescu de Suceava, urbea unde și-a petrecut adolescența și pentru care mai mult ca sigur îl cheamă suficiente nostalgii. De aia nedumerirea privind indiferența României literare, la care domnia sa deține funcția de redactor-șef, față de viața literară a Bucovinei." Vestea proastă este că, în evaluarea unei reviste literare, nu prea are ce căuta sentimentalismul. Alex. Ștefănescu i-a mărturisit Cronicarului că, într-adevăr, se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
adresând întrebări prostești lumii înconjurătoare. E ca și cum n-aș mai fi în stare să țin pasul cu viteza de deplasare a oamenilor și moravurilor. Realitatea e că nici nu depun cine știe ce efort. La mine, "înțelepciunea vârstei" se traduce printr-o indiferență care-mi procură un discret - și ricanant - zâmbet de satisfacție. Mă bucur că nu mai simt presiunea de a "acționa" de altădată, că nerăbdarea pe care mi-o reproșează prietenii e un fel de a mă raporta la alte valori
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
economiile mele am dictat unei dactilografe piesa și îmi amintesc rugămințile ei de a reveni asupra unor termeni mai puțin uzuali. În sfîrșit, cu cronica următoare i-am înmînat lui Stephan Roll piesa mea, pe care a primit-o cu indiferența unui redactor excedat de probleme. Au trecut mai multe săptămîni, poate și luni și, în sfîrșit, la una din vizite, redactorul mi-a comunicat sobru: "Piesa dumitale este la dl Petru Comarnescu, care te așteaptă la Fundațiile Regale". M-am
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
-li-se la final un anumit punctaj. Ulterior, toți participanții la studiu au fost puși să vizioneze trei tipuri de scene din filme, care le-au generat fie o stare de bine, amuzament asociat cu fericire, fie o stare neutră, indiferență, fie una negativă, tristețea. După vizionare, voluntarilor li s-au oferit boluri de sticlă de mari dimensiuni umplute cu toate tipurile de ciocolată, de la albă la neagră, cu lapte, cu alune, cu fructe, cu cereale. În timp ce mâncau, oamenii de știință
De ce oamenii mănâncă mai mult când sunt fericiți by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64315_a_65640]
-
în ianuarie 2008 ca urmare a efectelor generate de greva foamei pe care tânărul o adoptă ca formă radicală de protest pentru încălcarea drepturilor omului. Cazul a servit politic la demiterea ministrului de Externe de atunci, Adrian Cioroianu, a probat indiferența autorităților românești față de propriii cetățeni - nimic nou - și a reținut o vreme atenția câtorva cotidiene. Crulic a devenit pentru scurt timp „un caz”, care apoi a dispărut înghițit de alte „cazuri” dintr-un șir aparent interminabil. Nu este primul eveniment
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
unde se aflau părinții săi. Cea de-a doua parte devine dramatică întrun sens care ne este mai familiar. Arestat pe nedrept pe baza unei mărturii inconsistente, nesusținute de probe, Crulic declanșează greva foamei, dar gestul său este tratat cu indiferență, ca și corespondența pe care o poartă cu autoritățile. Din punctul meu de vedere, Crulic devine interesant în această a doua parte, abia acum el devine complicat, un resort intim, ascuns se declanșează în acest tânăr fără însușiri. Nimic din
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
acei anonimi fără chip a cărui voce se pierde în neant, povestea lui este povestea oricărui Everyman din Est, a unui băiat din Moldova plecat să caute de lucru în Occident, întâmpinat fie cu retincență, fie cu dispreț, fie cu indiferență. Această cantitate neglijabilă, omul din Est, se confruntă cu forma de aneantizare socială pe care o reprezintă Vestul. Ceea ce surprinde nu este dizolvarea acestui eu rătăcit, cât rezistența sa la neant. În încăpățânarea cu care Crulic dorește să-și probeze
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
am corpul tot intoxicat cu nicotină// tânjesc să mă ridice cineva apucându-mă de ceafă/ ca pe un pui de pisică/ dus între colți într-un loc/ ferit unde crește/ mușchiul verde jilav". O întreagă dramă a femeii răzbate dincolo de indiferența grobiană a bărbatului. Aceste poeme-felii de viață nu sunt o premieră în lirica românească a momentului. Aceeași logică a construcției stă și la temelia recentului volum al lui Robert Șerban, Cinema la mine-acasă. Diferența între cele două cărți este însă
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
nici cămară, nici tindă, o pată de iod. Tatăl bunicii și-a pierdut pantofii, gleznele, partea de jos a pantalonilor. Trei fantome din alte vremuri, alcătuite din uitare și tăcere. Mai ales din tăcere, pierzându-se încetul cu încetul în indiferență, într-un nor nedeslușit, depărtându-se dincolo de amintire, unde nu le mai pot ajunge. Zidul de piatră pesemne că s-a risipit și el, casa din care făcea parte zidul s-a năruit, ba chiar și strada a dispărut. Dar
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]