3,341 matches
-
Karta Graphic Ploiești. Bănuit de colaborare cu Securitatea, dosarul său a fost trimis în martie 2010 Curții de Apel de către CNSAS pentru a stabili calitatea de colaborator al Securității. Rezultatul verificărilor a fost că Mircea Iorgulescu într-adevăr a fost informator. DECIZIA Nr. 842/20.02.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Admite recursul declarat de Iorgulescu Mircea și continuat de Anne Degeorges și Joelle Vitte în calitate de moștenitoare împotriva sentinței civile nr.973 din 9 februarie 2011 a Curții
Mircea Iorgulescu () [Corola-website/Science/298915_a_300244]
-
salariat, si am fost readuși în casa în 24 de ore. Însă ne-au lăsat să locuim numai în două camere, cele mici, din spate, cinci persoane. În restul casei ne-au instalat pe altcineva care era pe post de informator. Un individ, Singer - care trebuia inițial să ocupe toată casă. Singer era colaboraționist, colabora cu regimul. Asta a fost în anul 1941. Aveam cinci ani. La scurt timp după asta, sora mea a contractat o scarlatina urâtă, scarlatina neagră. În
GAZETA DE ARTĂ POLITICĂ NR.15: Capitale ale Culturii în contextul politicilor UE () [Corola-website/Science/296142_a_297471]
-
să-l însoare pe acesta cu unica sa fiică, Lorrchen Berthold, adaugând astfel averea baronului la propria-i avere. Sub înalta protecție a lui Berthold, care între timp devenise colaboratorul lui Himmler și un înalt demnitar nazist, Heinrich von Goldring - informatorul sovietic Grigori Goncearenko - îndeplinește diverse misiuni de spionaj, printre care un atentat cu bombă în localitatea Boneville din Franța, diverse legături cu partizanii francezi ("maquisards") și se îndrăgostește, făra să vrea, de fata proprietăresei hotelului în care locuia la Saint-Remy
Singur printre dușmani () [Corola-website/Science/308743_a_310072]
-
său a stat la orfelinat. Aceasta îi spune că l-a auzit spunând ceva despre "Nightingale" ("Privighetoarea"). Notă: Sonia Braga joacă rolul Sophiei Vargas. Data originală de difuzare: 30 martie, 2005 Episodul începe în Havana. Sydney se întâlnește cu un informator, care, în timp ce dansează cu ea, îi spune informațiile de care are nevoie pentru a recupera un disc. Mai târziu, șoferul de taxi al lui Sydney este împușcat, iar ea este capturată de șeful informatorului. Informatorul este împușcat în cap, iar
Episoade Alias (Sezonul 4) () [Corola-website/Science/307987_a_309316]
-
Havana. Sydney se întâlnește cu un informator, care, în timp ce dansează cu ea, îi spune informațiile de care are nevoie pentru a recupera un disc. Mai târziu, șoferul de taxi al lui Sydney este împușcat, iar ea este capturată de șeful informatorului. Informatorul este împușcat în cap, iar Sydney este apoi îngropată de vie într-un sicriu din mijlocul unui cimitir. Discul recuperat s-a dovedit a fi o capcană întinsă de Facțiunea a Treia. Când discul a fost citit acesta a
Episoade Alias (Sezonul 4) () [Corola-website/Science/307987_a_309316]
-
Sydney se întâlnește cu un informator, care, în timp ce dansează cu ea, îi spune informațiile de care are nevoie pentru a recupera un disc. Mai târziu, șoferul de taxi al lui Sydney este împușcat, iar ea este capturată de șeful informatorului. Informatorul este împușcat în cap, iar Sydney este apoi îngropată de vie într-un sicriu din mijlocul unui cimitir. Discul recuperat s-a dovedit a fi o capcană întinsă de Facțiunea a Treia. Când discul a fost citit acesta a explodat
Episoade Alias (Sezonul 4) () [Corola-website/Science/307987_a_309316]
-
Ca bărbați, au făcut-o"" («"As boys, they said they would die for each other. As men, they did"»). Scenariul filmului este bazat pe romanul "The Hoods" (în traducere aproximativă "Golanii din cartier"), semnat de autor - un fost gangster, devenit informator de poliție - cu pseudonimul "Harry Grey". Romanul prezintă doar evenimentele din primele două treimi ale filmului. Scenele contemporane (considerate de unii fani ca fiind doar un vis, o iluzie) au fost create și adăugate în întregime de Leone. Scenariul este
A fost odată în America () [Corola-website/Science/307594_a_308923]
-
a-l înlătura pe general. Ion Antonescu avea astfel toate motivele să-l trimită pe Moruzov în fața justiției, pentru nerespectarea statutului SSI. În ceea ce-l privește pe Horia Sima, despre care se afirmă că ar fi fost "spionul (uneori și informatorul) lui Moruzov, plătit cu 200.000 de lei lunar (70 de salarii medii) Această afirmație apare de asemenea în biografia lui Moruzov, afirmație făcută de Gheorghe Cristescu, unul din șefii SSI, citată însă fără a indica vreo sursă. Această chestiune
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
de către Ștefan Palaghiță, un dizident legionar "codrenist", ipoteză exploatată ulterior de către istoriografia comunistă. În realitate, atentatul reușit contra primului ministru a demonstrat tocmai ineficiența serviciului român de informații condus de Mihail Moruzov, spulberând teza că Horia Sima ar fi fost informator al lui Moruzov. De altfel, Horia Sima apare în evidențele SSI de abia în februarie 1939, când a intrat în atenția autorităților, fiind dat în urmărire generală, fotografia sa fiind distribuită sub consemn la frontieră.(citat în ) Jurnalistul Mihai Pelin
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
la 1.148 de oameni. Efectivul în cadrul direcțiilor regionale se ridică la 2.822 de ofițeri. În 1956, numărul lor a crescut la 13.155 de ofițeri și 5.649 de angajați civili. Aceste cifre nu includ și rețelele de informatori. Conform Decretului nr. 163/1949 și ordinului nr.10052 din 23 ianuarie 1949 al Secretariatului pentru trupe al M.I. se înființează Trupele de Securitate și, potrivit decretului nr. 25 din 23.01.1949, a fost înființat un nou organism - "Miliția
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
Notei de constatare" CNSAS, rezultă că sub numele de cod „Gavrilescu Adrian”, în calitatea sa de colaborator al Securității, Stoenescu a furnizat din 1984 în 1987 nu mai puțin de 70 de note informative. Conform dosarului CNSAS, calitățile sale de informator sunt elogiate de superiorii ierarhici. Astfel, în data de 1 februarie 1986, căpitanul Sasu Dan, din Direcția a 2-a a Departamentului Securității Statului, raportează despre Stoenescu: "„În perioada care a trecut de la recrutare, informatorul a desfășurat o activitate informativă
Alex Mihai Stoenescu () [Corola-website/Science/306699_a_308028]
-
dosarului CNSAS, calitățile sale de informator sunt elogiate de superiorii ierarhici. Astfel, în data de 1 februarie 1986, căpitanul Sasu Dan, din Direcția a 2-a a Departamentului Securității Statului, raportează despre Stoenescu: "„În perioada care a trecut de la recrutare, informatorul a desfășurat o activitate informativă corespunzătoare, desfășurată cu pricepere și pasiune, concretizată în 43 de informații scrise"". Același căpitan Sasu Dan, un an mai târziu, îi reconfirmă lui Stoenescu calitățile de informator: "„...Deosebit de dotat pentru activitatea de culegere de informații
Alex Mihai Stoenescu () [Corola-website/Science/306699_a_308028]
-
Stoenescu: "„În perioada care a trecut de la recrutare, informatorul a desfășurat o activitate informativă corespunzătoare, desfășurată cu pricepere și pasiune, concretizată în 43 de informații scrise"". Același căpitan Sasu Dan, un an mai târziu, îi reconfirmă lui Stoenescu calitățile de informator: "„...Deosebit de dotat pentru activitatea de culegere de informații, cu spirit de inițiativă și multă promptitudine în îndeplinirea sarcinilor trasate"". Stoenescu a declarat că această colaborare cu Securitatea s-a rezumat doar la expertize tehnice, efectuate în 1984, pe când lucra ca
Alex Mihai Stoenescu () [Corola-website/Science/306699_a_308028]
-
magazine. Fotograful turnat pentru că imortaliza cozi la carne, despre care Alex a dat relații la IGM, a fost anchetat și trimis instanță, acuzat că intenționa să expedieze fotografiile la Europa Liberă. În același articol, intitulat " Top 5: Cei mai scârboși informatori", publicat de Munteanu la Europa Liberă, Alex Stoenescu este plasat pe locul 1 în acest top personal, cu următoarea descriere: Locul 1. Alex Mihai Stoenescu. Seriozitate, pricepere, pasiune, vigilență, patriotism fierbinte, disponibilitate totală și dotare deosebită pentru culegere de informații
Alex Mihai Stoenescu () [Corola-website/Science/306699_a_308028]
-
Alex Stoenescu este plasat pe locul 1 în acest top personal, cu următoarea descriere: Locul 1. Alex Mihai Stoenescu. Seriozitate, pricepere, pasiune, vigilență, patriotism fierbinte, disponibilitate totală și dotare deosebită pentru culegere de informații sunt câteva din superlativele Securității la adresa informatorului Alex. La data de 25.09.2012, Curtea de Apel București a constatat calitatea lui Alexandru Mihai Stoenescu de colaborator al Securității, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat acest lucru prin Decizia nr. 1677/1.04.2014
Alex Mihai Stoenescu () [Corola-website/Science/306699_a_308028]
-
la Televiziunea Română la revista "Cinema", la care va deveni redactor . În luna aprilie 1977, încearcă să trimită mai multe documente în Occident prin Ambasada Statelor Unite la București. Persoana căreia îi predă plicul se dovedește ulterior a fi de fapt un informator al Securității care transmite imediat plicul autorităților. Relatarea din fișa Securității: A doua zi, conducerea Ministerului de Interne ordonă efectuarea unei percheziții la domiciliul lui și trecerea la anchetarea sa . În urma percheziției, care are loc la 10 aprilie 1977, sunt
Neculai Constantin Munteanu () [Corola-website/Science/306708_a_308037]
-
lucrat în cadrul postului de radio "Europa Liberă" în perioada anterioară Revoluției române din 1989. În carte, autorul volumului își intitulează subcapitolul consacrat lui N.C. Munteanu astfel : "“Dezvăluiri. Conform versiunii integrale a fișei sale [întocmită de Securitate], N.C.Munteanu a fost informator al Securității”" . Este vorba de o evidentă manipulare, fiindcă nicăieri în acest subcapitol nu se arată cum, când sau în ce fel N.C. Munteanu ar fi fost vreodată un asemenea informator. Ziarul "Cotidianul" publică pe data de 29 iunie 2008
Neculai Constantin Munteanu () [Corola-website/Science/306708_a_308037]
-
fișei sale [întocmită de Securitate], N.C.Munteanu a fost informator al Securității”" . Este vorba de o evidentă manipulare, fiindcă nicăieri în acest subcapitol nu se arată cum, când sau în ce fel N.C. Munteanu ar fi fost vreodată un asemenea informator. Ziarul "Cotidianul" publică pe data de 29 iunie 2008 un articol în care, pe baza unor documente CNSAS, tocmai Emanuel Valeriu apare în postura de informator al Securității, care ar fi furnizat date referitoare la persoane angajate ale "Europei Libere
Neculai Constantin Munteanu () [Corola-website/Science/306708_a_308037]
-
cum, când sau în ce fel N.C. Munteanu ar fi fost vreodată un asemenea informator. Ziarul "Cotidianul" publică pe data de 29 iunie 2008 un articol în care, pe baza unor documente CNSAS, tocmai Emanuel Valeriu apare în postura de informator al Securității, care ar fi furnizat date referitoare la persoane angajate ale "Europei Libere", inclusiv despre N.C. Munteanu . Campania de discreditare este continuată ulterior și de ziaristul Liviu Vălenaș, la rândul său fost informator al Securității , care publică în data
Neculai Constantin Munteanu () [Corola-website/Science/306708_a_308037]
-
Emanuel Valeriu apare în postura de informator al Securității, care ar fi furnizat date referitoare la persoane angajate ale "Europei Libere", inclusiv despre N.C. Munteanu . Campania de discreditare este continuată ulterior și de ziaristul Liviu Vălenaș, la rândul său fost informator al Securității , care publică în data de 27 ianuarie 2006, pe site-ul revistei "Agero" a Asociației Româno-Germane, un interviu cu Marius Oprea, fost consilier prezidențial al lui Emil Constantinescu și ulterior consilier al premierului Tăriceanu, în care Oprea ar
Neculai Constantin Munteanu () [Corola-website/Science/306708_a_308037]
-
intitulat “Păcatele Evei”, din 10 august 2006, acuzațiile lui Oprea din interviul luat de Vălenaș. A doua zi, ziarul "Ziua" publică un articol în care Oprea dezminte conținutul interviului respectiv: În articolul din "Adevărul" este amintit statutul lui Vălenaș de informator al Securității: Neculai Constantin Munteanu a fost în mai multe rânduri ținta atacurilor care au vizat denigrarea sa, încă din vremea regimului comunist. Securitatea de atunci lansase exact aceleași zvonuri potrivit cărora ar fi fost omul regimului comunist infiltrat în
Neculai Constantin Munteanu () [Corola-website/Science/306708_a_308037]
-
să „vorbească conform scenariului” în schimbul eliberării, ceea ce Garbuz a și făcut, el fiind singurul dintre acuzați care a recunoscut toate învinuirile aduse grupului „Ilașcu”, precum și legitimitatea autorității Republicii Moldovenești Nistriene asupra teritoriului transnistrean. Din acest motiv el a fost considerat informator de către ceilalți membri ai grupului „Ilașcu”. Valeriu Garbuz a fost eliberat la 25 iulie 1994. De frică, a plecat, cu ajutorul generalului Alexandr Lebed, cu traiul definitiv în Federația Rusă, regiunea Reazani.
Valeriu Garbuz () [Corola-website/Science/307799_a_309128]
-
(în ) este un roman publicat în 1844 de scriitorul francez Alexandre Dumas tatăl. Romanul povestește viața lui Édmond Dantes care a fost închis, fiind considerat informator al „Uzurpatorului” (Napoleon Bonaparte). A fost arestat de către autorități chiar în ziua logodnei sale cu Mércedes și dus la închisoarea din satul său, urmând ca apoi să fie judecat de către procurorul de Villefort. Pe drum spre Marsilia, la dorința căpitanului
Contele de Monte-Cristo () [Corola-website/Science/308417_a_309746]
-
să-și viziteze tatăl și pe minunata sa logodnică Mercedes, ce locuia în satul de pescari al catalanilor. Ca urmare a denunțului lui Danglars si a lui Fernand Mondego, un catalan ce o iubea pe Mercedes, Edmond e arestat ca informator, judecat de către procurorul de Villefort, fiul lui Noirtier, si închis la Chateau d'If pentru 14 ani. Acolo se împrietenește cu abatele Faria, care-i lasă ca moștenire secretul comorii familiei Spada, ascunsă pe insula Monte-Cristo. După ce evadează, cu o
Contele de Monte-Cristo () [Corola-website/Science/308417_a_309746]
-
Aceasta acțiune a salvat alte câteva sute de persoane de la deportare. Pe de altă parte, "numeroși specialiști, care nu aveau nici un fel de "legături" au rămas în afara listelor" . O anchetă din 1942 care a investigat selecționarea specialiștilor evrei în urma denunțurilor informatorilor, l-a găsit vinovat pe Popovici pentru eliberarea de certificate care a permis evreilor să evite deportarea, acesta fiind demis în iunie 1942 din funcția de primar. Noul primar, Dimitrie Galeș, a reluat deportările în Transnistria în urma cărora au pierit
Traian Popovici () [Corola-website/Science/302989_a_304318]