6,119 matches
-
1985, p. 81). Determinarea contextuală a semnificației permite folosirea unui număr mare de deictice (el, ea, aici, acolo), elipse recuperate contextual, expresii vagi (chestia asta, treaba aia, asta), lăsarea unor enunțuri neterminate, neexprimarea unei semnificații și mutarea ei în spațiul interlocutorilor (știi tu, nu e nevoie să-ți mai spun eu, știi ce-am vorbit), enunțuri puțin elaborate și structurate sub aspect gramatical (se preferă adeseori juxtapunerea semnificațiilor, nu ierarhizarea lor prin coordonare), raporturile circumstanțiale dintre enunțuri sunt uneori implicite, redate
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
mare de termeni neaoși, comparații și metafore de sorginte populară, proverbe și zicători; este evocat astfel stilul conversațional autentic, românesc. În performarea actelor de vorbire există câteva tendințe generale. Aserțiunile se performează adeseori atenuat, eventual modalizate ca incertitudine, consultare a interlocutorului. Lipsa de asertivitate este, în cultura română, consecința prudenței; atenuarea aserțiunii dă posibilitatea revenirii asupra ei, modificarea ei fără a afecta foarte puternic relațiile interpersonale. Prin faptul că impun o obligație interlocutorului, întrebările sunt percepute adeseori ca amenințări la adresa lui („Nu
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
adeseori atenuat, eventual modalizate ca incertitudine, consultare a interlocutorului. Lipsa de asertivitate este, în cultura română, consecința prudenței; atenuarea aserțiunii dă posibilitatea revenirii asupra ei, modificarea ei fără a afecta foarte puternic relațiile interpersonale. Prin faptul că impun o obligație interlocutorului, întrebările sunt percepute adeseori ca amenințări la adresa lui („Nu mă mai întreba atâtea”, „Cine e curios moare repede”); de aceea, există situații în care protocolul de comunicare presupune ca vorbitorii să se abțină de la formularea de întrebări (întrebările prea numeroase puse
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și distanța discursivă, gradul de intimitate: cu cât distanța discursivă este mai mare, cu atât tendința de folosire a actelor de vorbire indirecte este mai mare, precum și tendința de intensificare sau atenuare a expresiei; cu cât gradul de intimitate dintre interlocutori este mai mare, cu atât este mai mare libertatea folosirii actelor de vorbire directe, necorupte de atenuatori și intensificatori; folosirea actelor de vorbire indirecte, atenuate sau intensificate în vorbirea dintre persoane cu grad de intimitate ridicat generează implicaturi conversaționale (pedanterie
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
implicaturi conversaționale (pedanterie, ironie, glumă etc.). Maximele cooperării (cantitatea, calitatea, relevanța și maniera) au o maximă supraordonată: maxima prudenței. „Fii prudent!” Prudența comunicativă este legată de posibile consecințe negative în plan evenimențial și/sau deteriorarea imaginii publice a unuia dintre interlocutori. Cuvântul este pus deci sub semnul prejudiciilor pe care le poate aduce: „Atenție ce și cum vorbești în lume!”, „Vezi ce și cum îi spui”, „Să nu cumva să spui pe urmă că am zis eu asta!”, „Ești gură spartă
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a dat drumul la gură”. Din perspectiva stilului românesc de comunicare, maximele comunicării sunt exploatate de vorbitori pentru a măsura, a pune în balanță, a cumpăni costurile și beneficiile comunicării. Maxima prudenței se aplică contextual, în funcție de tema de discuție, de interlocutor, de locul comunicării. A da mai puțină informație decât se cere nu este o maximă transcontextuală (cum se întâmplă în unele culturi), ci, în funcție de context, vorbitorul face acest lucru fie pentru că vrea să evite consecințele negative ale implicării în subiectul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
transcontextuală (cum se întâmplă în unele culturi), ci, în funcție de context, vorbitorul face acest lucru fie pentru că vrea să evite consecințele negative ale implicării în subiectul respectiv, fie că vrea să protejeze o terță persoană, fie că vrea să protejeze imaginea interlocutorului („Nu mi-a venit să-i spun direct în față”), fie că e răuvoitor în legătură cu interlocutorul, fie că reține informație ca formă a expresiei intradiscursive (solicitarea unor informații la ghișee publice). A da mai multă informație decât se cere este
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
vrea să evite consecințele negative ale implicării în subiectul respectiv, fie că vrea să protejeze o terță persoană, fie că vrea să protejeze imaginea interlocutorului („Nu mi-a venit să-i spun direct în față”), fie că e răuvoitor în legătură cu interlocutorul, fie că reține informație ca formă a expresiei intradiscursive (solicitarea unor informații la ghișee publice). A da mai multă informație decât se cere este adeseori semn de volubilitate, interes comunicativ, ospitalitate (grijă, protecție față de interlocutor). A spune un neadevăr poate
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
fie că e răuvoitor în legătură cu interlocutorul, fie că reține informație ca formă a expresiei intradiscursive (solicitarea unor informații la ghișee publice). A da mai multă informație decât se cere este adeseori semn de volubilitate, interes comunicativ, ospitalitate (grijă, protecție față de interlocutor). A spune un neadevăr poate însemna „o minciună albă”, o formă de manipulare, o modalitate de a scăpa dintr-o încurcătură protejând atât imaginea publică a vorbitorului, cât și pe cea a interlocutorului. Relevanța este adeseori influențată de gradul de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
volubilitate, interes comunicativ, ospitalitate (grijă, protecție față de interlocutor). A spune un neadevăr poate însemna „o minciună albă”, o formă de manipulare, o modalitate de a scăpa dintr-o încurcătură protejând atât imaginea publică a vorbitorului, cât și pe cea a interlocutorului. Relevanța este adeseori influențată de gradul de dependență contextuală a mesajului; mesajul pare vag, confuz, deloc la subiect pentru că intenția comunicativă nu este precisă, mesajul se bazează excesiv pe informația contextuală partajată, se face apel la elemente nonverbale numeroase, iar
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în negociere; nesatisfacerea soluției personale antrenează emoții negative. Fiecare dintre negociatori tinde să reitereze punctul său de vedere, repetitiv, ignorând punctul de vedere al celuilalt. Uneori există în negociere lucruri care nu se spun explicit, ci sunt considerate cunoscute de interlocutor sau se dau doar de înțeles; verifiacarea gradului în care celălalt a înțeles punctul de vedere propriu se face rareori, fiind interpretată de interlocutor ca aluzia la incapacitatea sa de a înțelege („Lasă c-am înțeles eu foarte bine, că
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
celuilalt. Uneori există în negociere lucruri care nu se spun explicit, ci sunt considerate cunoscute de interlocutor sau se dau doar de înțeles; verifiacarea gradului în care celălalt a înțeles punctul de vedere propriu se face rareori, fiind interpretată de interlocutor ca aluzia la incapacitatea sa de a înțelege („Lasă c-am înțeles eu foarte bine, că nu-s prost, nu-mi spune tu mie”). Spiritul frust se reflectă în negociere prin afirmații directe: „Nu e bine cum vrei tu”, „Nu
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
nu-s prost, nu-mi spune tu mie”). Spiritul frust se reflectă în negociere prin afirmații directe: „Nu e bine cum vrei tu”, „Nu ai dreptate”, „Nu îmi convine”, „Așa nu-i drept”. Negocierea este deseori influențată de relațiile dintre interlocutori (diferențele de statut constituie un argument etic puternic). Insistența pe divergență, repetitivitatea, implicarea afectelor, exagerarea beneficiilor aduse de soluția personală, ignorarea soluției celuilalt face ca negocierea să se apropie deseori de conflictul verbal: „Până la urmă ajungeți să vă și bateți
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
verbale poate fi interpretată și ca lipsă a interesului comunicativ, plictiseală, lipsă de cunoștințe în domeniul temei de discuție. Accesul la cuvânt este controlat de reguli de statut: inferiorul poate întrerupe, reglează lungimea replicilor participanților; replica sa este respectată de interlocutor, fără a fi întreruptă. Prescripția culturală explicită este „Nu e frumos să întrerupi”. Cu toate acestea, între egali, accesul la cuvânt este liber. Replicile sunt cel mai adeseori scurte; există multe suprapuneri și întreruperi, considerate formă de coparticipare interesată la
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Cu toate acestea, între egali, accesul la cuvânt este liber. Replicile sunt cel mai adeseori scurte; există multe suprapuneri și întreruperi, considerate formă de coparticipare interesată la discuție. Suprapunerile sunt relativ lungi. Uneori între replica vorbitorului curent și cea a interlocutorului există o pauză extrem de scurtă, astfel încât cele două replici apar ca sudate. Tempoul vorbirii este mai rapid în Muntenia și Moldova, mai lent în Transilvania. Oamenii vorbesc mult, animat și relativ tare, deși prescripția culturală este „Nu-i frumos să
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ale politeții pozitive și apare între egali; atitudinea verbală reținută se corelează cu strategiile politeții negative și apare în relațiile ierarhice. Intenția de a păstra cuvântul se marchează de obicei prin elemente paraverbale (ridicarea tonului, viteza vorbirii, vorbirea simultană cu interlocutorul); marcarea explicită de a păstra cuvântul („lăsați-mă să termin”, „ascultați-mă puțin”, „un lucru vă mai spun și am terminat”) este o formă emfatică de exprimare a intenției discursive (datorită caracterului său explicit, direct) și prin aceasta generează implicaturi
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
să termin”, „ascultați-mă puțin”, „un lucru vă mai spun și am terminat”) este o formă emfatică de exprimare a intenției discursive (datorită caracterului său explicit, direct) și prin aceasta generează implicaturi conversaționale care includ un reproș, o contestare la adresa interlocutorului sau o emoție negativă (iritarea de a fi fost întrerupt). Semnalele de recepție din română sunt extrem de variate sub aspectul structurii și al semnificației vehiculate: unele sunt vide semantic (îhm, aha, așa), altele sunt expresii concentrate ale unor emoții sau
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
sunt extrem de variate sub aspectul structurii și al semnificației vehiculate: unele sunt vide semantic (îhm, aha, așa), altele sunt expresii concentrate ale unor emoții sau impulsuri voliționale (oo!, a..., a, vai!, La naiba!), altele sunt expresii ale atitudinii ascultătorului față de interlocutor (acord, empatizare cu acesta: firește!, bineînțeles!, sigur!). Semnalul de recepție da este un stereotip verbal, care poate să nu semnifice neapărat acordul real cu vorbitorul. În principiu, un număr mare de elemente pot funcționa contextual ca semnale de recepție, iar
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
prin repetiție (da-da-da), prin marcare intonațională suplimentară. Uneori ele sunt integrate în perechea de adiacență printr-un conector specific (păi). În cadrul interacțiunii, accentul cade nu pe rezolvarea problemei, ci pe negocierea relațiilor interpersonale. Conservarea imaginii publice reciproce este scopul ambilor interlocutori, astfel încât aceștia se concentrează mai puțin asupra tehnicilor de transmitere eficientă a informațiilor, ci mai mult asupra tehnicilor de construire a imaginii personale, de menținere sau flatare a imaginii interlocutorului: „Tonul face muzica”. Astfel se explică preferința pentru acte de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
negocierea relațiilor interpersonale. Conservarea imaginii publice reciproce este scopul ambilor interlocutori, astfel încât aceștia se concentrează mai puțin asupra tehnicilor de transmitere eficientă a informațiilor, ci mai mult asupra tehnicilor de construire a imaginii personale, de menținere sau flatare a imaginii interlocutorului: „Tonul face muzica”. Astfel se explică preferința pentru acte de vorbire indirecte („Bate șaua să priceapă iapa”, „Spune pe ocolite”, „O ia pe departe”), frecvența atenuatorilor și intensificatorilor de expresie, amplificarea intervenției cu presecvențe (sper să nu te superi, să
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
se referă tocmai la inabilitatea vorbitorului de a construi relația interpersonală, în timp ce expresii ca „Să văd cum îl iau să-l conving” reflectă preocuparea vorbitorului pentru relație, nu pentru dezbaterea lucidă a problemei. În narativizări conținând relatarea unui dialog cu interlocutorul apar adeseori comentarii ale vorbitorului de tipul să vezi ce simpatic a fost, m-a enervat foarte tare, era prost dispus, n-am înțeles nimic de la el, reflectând încărcătura emoțională pe care vorbitorul o atașează interacțiunii evocate (simpatie, enervare, disconfort
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
simpatic a fost, m-a enervat foarte tare, era prost dispus, n-am înțeles nimic de la el, reflectând încărcătura emoțională pe care vorbitorul o atașează interacțiunii evocate (simpatie, enervare, disconfort, frustrare). Uneori, apelative desemantizate în diferite grade sintetizează relațiile dintre interlocutori: fată!, gagiule (intimitatea exprimată argotic), dom’le (nemulțumirea), drăguță (superioritatea de vârstă sau ierarhică), duduie (distanța politicoasă), domnișorică (simpatia), iubită doamnă (aprecierea, respectul), băi (intimitatea informală) etc. Intonația și elementele nonverbale joacă un rol important în negocierea relației interpersonale, iar
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
grad crescut de politețe, în timp ce simetria relației poate determina renunțarea la unele mărci ale politeții, care rămân implicite, sau poate determina, prin antifrază, folosirea unor mărci ale impoliteții. Ierarhia determină selecția unor mărci ale politeții negative, în timp ce egalitatea percepută între interlocutori determină orientarea mai degrabă spre mărci ale politeții pozitive. Marcarea relației dintre interlocutori se face prin apelative specializate. Nu există însă scripturi rigide ale politeții în cultura română, ele putând fi negociate de interlocutori în funcție de situația de comunicare. Empatizarea cu
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ale politeții, care rămân implicite, sau poate determina, prin antifrază, folosirea unor mărci ale impoliteții. Ierarhia determină selecția unor mărci ale politeții negative, în timp ce egalitatea percepută între interlocutori determină orientarea mai degrabă spre mărci ale politeții pozitive. Marcarea relației dintre interlocutori se face prin apelative specializate. Nu există însă scripturi rigide ale politeții în cultura română, ele putând fi negociate de interlocutori în funcție de situația de comunicare. Empatizarea cu interlocutorul este direct proporțională cu gradul de intimitate discursivă. În relațiile instituționale, în
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
politeții negative, în timp ce egalitatea percepută între interlocutori determină orientarea mai degrabă spre mărci ale politeții pozitive. Marcarea relației dintre interlocutori se face prin apelative specializate. Nu există însă scripturi rigide ale politeții în cultura română, ele putând fi negociate de interlocutori în funcție de situația de comunicare. Empatizarea cu interlocutorul este direct proporțională cu gradul de intimitate discursivă. În relațiile instituționale, în cele cu străinii sau cu membri ai ingrupului puțin cunoscuți, vorbitorul tinde să empatizeze puțin și superficial. Relațiile bazate pe intimitate
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]